Plante care alunga durerea

De-a lungul timpului, omul, din neputinta de a-si explica anumite fenomene, si-a cautat apararea de rau, de paguba, de boala, in lucrurile din jur si asa a ajuns si la plante, carora le-a conferit puteri magice. Chiar si astazi, in ciuda faptului ca cele mai multe fenomene ciudate au fost explicate stiintific, oamenii inca mai cred in superstitii si, la nevoie, apeleaza la puterea lor miraculoasa.

In lumea satului, clocoticiul, un arbust de padure, cu nuieluse subtiri, imbodobite cu flori globulare si seminte comestibile si galagioase la vant, precum clopoteii, este considerat un aparator de duhuri rele. Se spunea ca, daca iti legi in jurul mijlocului o nuia de clocotici (Staphylea pinnata) esti ferit de diavol si de grindina.

Nuielele, florile si semintele de clocotici erau adunate de femeile de la tara ca leac de boli. In Duminica Pastelui, femeile duceau la biserica nuiele de clocotici ca sa fie sfintite si, astfel, sa capete puteri inzecite.

Pe vremuri, femeile isi faceau margele din seminte de clocotici si le purtau, mai ales, cand aveau de facut un drum lung, ca sa fie pazite de rele si sa nu se rataceasca. In plus, prindeau un curaj de care se mirau pana si ele.

Bun si pentru trup, nu doar pentru spririt

Clocoticiul are proprietati sedative si antiinflamatoare si este folosit in caz de cistita si anexita, impotriva durerilor abdominale, a migrenelor si durerilor de cap. Semintele de clocotici au acelasi gust si aroma ca fisticul. In zonele din nordul tarii, inca se mai folosesc aceste seminte la prajuturi, fiind ieftine si la indemana.

Pelinul este una din cele mai puternice plante impotriva demonilor si nu numai la noi ci in intreaga Europa. Despre pelin se mai crede ca apara de friguri. Pe vremuri, oamenii purtau pelinul la gat in timpul epidemiilor, ca sa nu fie atinsi de boli. Ca planta de leac, pelinul este bun impotriva viermilor intestinali, cate un ceai pe zi, timp de doua saptamani.

Cicoarea fereste de duhuri rele, dar si de dureri de sale daca suferidul se incinge cu ea de Sanziene. Cicoarea, bogata in inulina, se recomanda diabeticilor ca un bun hipoglicemic, consumata in salate, infuzie ori radacina, in loc de cafea.

Busuiocul, planta magica si liturgica, legat in jurul mijlocului, apara de farmece, femeilor le aduce noroc in dragoste si le ajuta sa-si afle ursitul in vis. Ca planta de leac, busuiocul se recomanda in boli digestive si hepatobiliare sub forma de infuzie, o lingurita de planta la o cana de apa clocotita. Cu o infuzie mai puternica de busuioc se pot face inhalatii in caz de sinuzita ori nas infundat.

Urechelnita cica ar face minuni in caz de trasnet. Satenii o puneau pe casa, in cutii, mai ales vara, cand simteau ca se apropie furtuna. Sub forma de suc, se recomanda in bolile de urechi.

Omagul este o planta toxica si tocmai de aceea se credea ca apara omul de cel necurat. Femeile purtau brau de omag ca sa fie ferite de iele. Ca leac, omagul se foloseste sub stricta recomandare si supraveghere a medicului. Este bun, sub forma de tinctiura, impotriva nevralgiilor si a durerilor provocate de cancer, fiind un sedativ puternic.

Si totusi, pana a ajunge ca plantele sa ne apere de rele si de iele, sa ne amintim de un proverb de al nostru, nascut din intelepciunea populara: Paza buna trece primejdia rea.