POVESTE FRUMOASĂ DE DRAGOSTE. "Nu sunt frumoasă, nu am forme frumoase, dar am....."

Povestea mea începe intr-o primăvară. În acea primăvară, el a apărut în calea mea așa cum apar primii ghiocei de sub gheața iernii.
 

Zăpadă se topea, și eu mă topeam după el, scrie povestea.eu. Și fiecare zi cu soare era pretext ca să bat străzile orașului în căutarea lui, uneori dându-mi seama că asta făceam, uneori nu.

Știți voi , lucrurile au progresat incet, timid, nesigur. Într-o noapte mi-a trimis 56 de mesaje sperând să mă trezească din somn. Și când s-a întâmplat, m-a ținut trează să îmi povesteasca despre cum una din iubirile lui imposibile îl enervase pe skype.

Și mi-am promis că nu o să mă îndrăgostesc, dar ah, era 4 dimineața si ziua aia aveam amândoi școală și totuși ne simțeam atât de bine vorbind... considerând că oboseala de dimineață își avea rostul.

Timpul trecea, relația noastră era tot mai vulcanică. Tot mai intensă , și de la un mic apropo săream amândoi în defensivă de parcă ne-am fi luptat pentru viețile noastre.

I-am spus că îl iubesc
Mi-a zis că și el ma iubește
Cum, în ce mod, în ce măsură, nu am știut și nu o să aflu vreodată. Dar pot bănui, acolo , între rațiune și conștiință că nu am fost niciodată mai mult decât o simplă prietenă.

Am scris poeme pentru el, poezii, povesti, am petrecut zile întregi punând pe hârtie fiecare sentiment pe care chipul lui, vocea lui, ochii lui îl nășteau în mine încercând sa gasesc cuvintele potrivite pentru a-i onora frumusețea, caracterul, inteligența. Am fost acolo, de fiecare dată în care m-a lăsat să asist la trăirile vieții lui. Si el le-a vazut pe toate, le-a vazut pe toate din toate colțurile țării, dar niciodată nu m-a văzut pe mine.

Când toamna a venit, a plecat si el, spre viitor, spre posibilitate.
Si tot ce mi-a rămas a fost sentimentul dulce amar ca nu am însemnat nimic precum și conștientizarea faptului că probabil nu o să ne mai înțelegem ca și până acum
Si parțial am avut dreptate

Deși am mai avut ocazia să merg acolo unde el e, să îl văd, am evitat pentru că sincer, mi-e teamă ca dacă rămân singură cu el , departe de casă , departe de zona de confort al orașului în care ne-am cunoscut o să izbucnesc. Si o să-i zic, și o să-mi permit să-l ating așa cum sper sa fac de mult. Și... dacă aș cadea în asta, aș muri înecată de dorința de a continua, de-a consuma tot... și apoi cum m-aș mai întoarce acasă?

În cele 6 luni de când el a plecat, prietenul lui cel mai bun care m-a iubit în tot acest timp mi-a fost premiu de consolare, de 4 luni a luat locul pe care mi-aș fi dorit să i-l dau lui.
Lucrurile mergeau bine intre noi, până când ieri, el s-a întors pentru câteva zile, ne-am văzut, ne-am îmbrățișat sub ochii iubitului meu care s-a supărat pe mine.
Si oricât aș încerca să neg, am citit în amarul din ochii lui ca știe, știe că deși îl iubesc... el, va fi mereu singurul pentru mine.

Orice ființă are o iubire eterna și imposibilă nu? Un număr căruia i-ar răspunde si peste 10 ani la 3 dimineața.
Aceasta e iubirea mea imposibilă. E dorința mea ascunsă, e nevoia mea, ce mi arde psyche-ul.
Și azi, si mâine, si poimâine, un colțișor din mintea mea se va concentra asupra lui. Asupra acelor buze mari si moi, acelor ochi de culoarea caramelului, acelei adunături de par creț în care ți-ai plimba mâna.
Sperând că intr-o zi, același băiat care s-a apucat de fumat pentru a fi acceptat acolo unde e, va apuca să mă accepte si pe mine.

Nu sunt frumoasa, nu am forme frumoase, nu am un caracter frumos, nu am un comportament frumos.
Dar am unicitatea, am nebunia mea, am atitudinea, am tupeul , am tăria emoțională, am...

" Au fost fete drăguțe pe acolo și eu tot n-am combinat nimic "
" Ai fi putut, dacă ai fi vrut "
" Aș fi putut să mă dau la tine, dar era / acolo, si voiam să îl las să se bucure de tine "
" Ai fi putut... "

Daca vei citi asta vreodată, știu că nu o sa ai nevoie de nume, de explicații, de alte detalii. Știu că îți vei da seama cum ți-ai dat seama că te-am plăcut si n-ai zis nimic deși am fi putut avea o vară drăguță
împreună. Era tot ce voiam de la tine.