Biserica “Domneasca” din Bârlad

Biserica “Domneasca” din Bârlad

Edificiul, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, este considerat ca fiind ctitoria lui Vasile Lupu, care fie a refăcut o biserică mai veche de lemn din timpul lui Ștefan cel Mare (poate din anii 1495-1504), fie a clădit una nouă din zid (1636), chiar dacă primele mențiuni documentare indirecte despre acest lăcaș datează din 1623, 1632 și 1634, când în mai multe acte de atunci semnează “Ion Carapotona șoltuzul cu cei 12 pârgari ai târgului Bârlad și cu preotul Ștefan dela Biserica Domnească”.
Printre autorii care susțin ideea unei biserici construite de Ștefan cel Mare la Bârlad se numără Ioan Antonovici, Vladimir Mironescu, Dumitru Stănescu, H. Bărbuleanu, Nicolae Stoicescu, Oltea Rășcanu-Gramaticu etc. Argumentele lor sunt mai mult de ordin logic: imposibilitatea ca marele voievod Ștefan să nu fi construit aici o biserică, mai ales că târgului îi fusese dată o hotarnică în 1495 și, apoi, ideea că urbea nu ar fi căpătat o așa mare importanță (atunci când a devenit capitala țării de Jos a Moldovei), dacă nu ar fi avut măcar o ctitorie domnească de veche tradiție. E adevărat că se face referire și la actul din 18 iunie 1444, în care este menționat “popa Toader din Bârlad”, ca un argument al existenței timpurii a unui posibil lăcaș de cult în acest târg. Ba mai mult, unii autori sugerează existența unei mai vechi biserici în Bârlad (înainte de construcția lui Vasile Lupu din 1636), fie pe la 1549, fie pe la 1630-1634 (când acesta era doar mare vornic al țării de Jos), invocând faptul că, la începutul domniei sale, unii călători străini deja relatau că în acest oraș existau șase biserici de lemn (în stare proastă) și una de zid.
A avut sau nu a avut Bârladul biserică domnească înainte de secolul al XVII-lea? Dincolo de aceste aspecte mai mult sau mai puțin controversate, totuși pare greu de crezut că Bârladul n-ar fi avut vreo ctitorie religioasă (domnească sau măcar boierească) până în veacul al XVII-lea, mai ales că Vasile Palade a întreprins în 1976 un sondaj arheologic la biserica “Domneasca” din localitate (cu ocazia lucrărilor de restaurare a acesteia), descoperind o fundație de biserică din lemn din secolul al XV-lea, cu un plan triconc. De asemenea, fragmente ceramice, vârfuri de lănci și săgeți care atestau vechi urme de locuire din veacurile XIV - XVI au fost depistate cu ocazia lucrărilor de fundație de la cinematograful “Victoria” din apropiere, iar o necropolă creștină din aceeași perioadă a fost descoperită la 300 metri de biserica “Domneasca” (la întretăierea străzilor Republicii și M. Kogălniceanu), mormintele având obiecte de podoabă, ceramică și monede (aflate acum în colecțiile muzeului din Bârlad). Însă, toate aceste date nu reprezintă argumentele suficiente și necesare pentru a data existența unei biserici la Bârlad înainte de 1636, rămânând ca pe viitor - chiar în condițiile în care vechea vatră a orașului corespunde cu actualul centru civic - să fie inițiate noi cercetări arheologice exhaustive la acest reprezentativ monument religios al târgului, cu șanse de a ne edifica asupra evoluției sale.
În ce ne privește, considerăm că această biserică ar fi putut fi construită pe locul alteia de lemn din timpul lui Ștefan cel Mare, iar Vasile Lupu a reclădit-o din zid până la 1636. Acest fapt ctitoricesc reiese dintr-un act din 13 ianuarie 1639 (emis chiar de acest domn), prin care el scutește de dări pe “preotul Gavriil cel domnescu de la Biserica noastră den târgul Bârladului, rădicată în văleat 7144 (1636 - subl. ns.)”.
De altfel, și un alt act, din 12 iunie 1662, îl amintește pe Vasile Lupu ca fiind ctitorul celui mai important lăcaș de cult din Bârlad. Mai mult de atât, existența bisericii “Domneasca” din Bârlad este semnalată și de către episcopul Marcus
Bandini, la 1646, ca fiind dintre “cele două biserici de zid ale schismaticilor (nume dat creștinilor ortodocși de către romano-catolici, n.n.)”, dar și de către diaconul Paul de Alep, în 1652, cel care arată că “biserica Sf. Fecioară este construită de curând”.

Descrierea bisericii
Despre biserica “Domneasca” din Bârlad (de la 1636) știm că a fost zidită din piatră și cărămidă, în stil moldovenesc și că avea forma de navă dreptunghiulară, cu două abside laterale și una principală (altarul). De fapt, acest edificiu reprezenta o biserică de sinteză moldo-munteană, căci avea un plan dreptunghiular de tip moldovenesc și o fațadă de tip muntenesc, ca și lăcașul de la Mănăstirea Secu (construit în 1602). Biserica “Adormirea” de la Bârlad era construită pe un soclu din blocuri de piatră și avea un pridvor închis, de formă dreptunghiulară, tratat în înălțime cu o semi-calotă. Spațiul interior era divizat mai mult simbolic în pronaos, naos și altar, iar cele două abside laterale erau evidențiate în exterior sub forma unor decroșuri de zid ca niște pilaștri. De asemenea, se știe că biserica a avut inițial trei turnuri pe colțuri, iar clopotnița de deasupra pridvorului a dăinuit până la 1802. Pronaosul și naosul aveau turlele ridicate pe sistemul arcelor în consolă și al arcelor piezișe, în timp ce turnul-clopotniță de pe pridvor era așezat pe aceeași axă longitudinală cu celelalte turle ale clădirii. Biserica prezenta o ușoară tentă de fortificare, deși a avut inițial pictură exterioară (care, însă, nu a rezistat mult timp, din cauza invaziilor turco-tătare). Această tendință de fortificare era dată de funcția subsidiară de refugiu și apărare a turnului-clopotniță, considerat - în același timp - drept loc de ascunzătoare, întărit cu post de strajă și chiar de atac. Astfel, turnul-clopotniță căpăta diferite roluri: la parter, era exonartex (pridvor deschis spre latura de vest a bazilicilor creștine), la etaj devenea tainiță (ascunzătoare pentru veșmântărie și tezaur) și la vârf era clopotniță (ca o cameră deschisă, înaltă, bine luminată și unde se țineau clopotele). Fațada din piatră șlefuită era împărțită în două registre printr-un brâu median (compus din ciubuce din piatră împletite și dintr-un tor de prins între două benzi de zigzaguri), în timp ce arhivoltele (detaliu de arhitectură, de regulă decorat cu muluri, așezat deasupra unei arcade la o ușă, la o fereastră, la un portal etc.) adâncite dădeau proeminență celor două registre de arcade oarbe. Pe verticală, fațada era divizată în panouri de cărămidă (late de 1, 5 m.), iar decorul sculptural era compus din motive populare, prezente în decorul de ceramică smălțuită de la nivelul superior al fațadei și care se îmbina cu zugrăveala ce imita cărămida aparentă. Ramele ușilor și ferestrelor aveau ornamente compuse din rozete și zigzaguri noi (caracteristice sculpturii în lemn), dar și arcuri de cerc în plin cintru ce erau încoronate de frontoane triunghiulare. Nu sunt probe care să ateste faptul că biserica ar fi fost pictată în întregime.

Distrusă și renăscută din propria-i cenușă...
În altă ordine de idei, biserica “Domneasca” din Bârlad - numită și “Gospod” - a suferit numeroase stricăciuni, odată cu orașul, cele mai mari fiind cele din 1675, 1711 și, mai ales, 1802. Dacă la 1675 a fost arsă, iar la 1711 a fost jefuită și arsă de tătari, la 14 octombrie 1802 a fost puternic avariată de cutremur, fapt pentru care “stricându-să și răsipindu-să de
istov bisărica, au fost trebuință ca să o oboare cu totul și să o zidească de iznoavă din temelie” între 1804-1807, prin osteneala și cheltuiala protopopului Ioan Damian, a enoriașilor Catrina Sturdza, Hagi Iordachi Eftimiu, Ene Gheorghiu etc. O contribuție majoră au avut-o chiar și domnitorul Al. Constantin Moruzzi și mitropolitul Veniamin Costache. Abia la 1813 s-au terminat reparațiile la ea, turnurile distruse fiind înlocuite cu bolți. Pe un Minei al bisericii era consemnat faptul că la 1802 și 1812 au fost mari cutremure care au distrus locașul, iar la 1821 a fost jefuit de turci.
O idee interesantă este aceea a preotului H. Bărbuleanu, care precizează faptul că distrugerile și incendierile dese ale acestui edificiu au determinat, în timp, o micșorare a spațiului cultic (și nu o lărgire a acestuia, cum era și firesc). De aici, însă, și micșorarea întregului ansamblu și, poate, chiar a importanței sale. O altă idee a autorului este aceea că Biserica “Domneasca” a avut, chiar din timpul lui Vasile Lupu, o școală bisericească în limba greacă, unde erau pregătiți dascăli, psalți și, posibil, chiar popi. În afară de preotul Ștefan (care mai este amintit în acte și între 1641-1644), biserica “Domneasca” a mai avut și alți prelați ai căror nume sunt menționate în diferite documente. De exemplu, la 1665, 1667 și 1685 exista “preutul Gavril dela Biserica Gospod den Bârlad”, martor la mai multe vânzări de moșii din satele aflate în jurul târgului. La fel, la 1685, 1692 și 1704 “popa
Ignat cel domnesc den Bârlad” apărea și el ca martor în mai multe acte.

sursa: odv.ro