Biserica Mirauti – Suceava

Biserica “Sf. Gheorghe” din Suceava, cunoscuta si sub denumirea de Biserica Mirauti, este o biserica ortodoxa construita in secolul al XIV-lea si apoi reconstruita in secolul al XVII-lea in municipiul Suceava. Ea se afla in apropiere de Curtea Domneasca. Are hramul Sfantul Gheorghe, sarbatorit in fiecare an in ziua de 23 aprilie. Intre anii 1402-1522, Biserica Mirauti a indeplinit rolul de catedrala mitropolitana a Moldovei si a fost inclusa pe Lista monumentelor istorice din judetul Suceava din anul 2004. Ea este considerata a fi cea mai veche biserica din orasul Suceava.

Descriere Biserica Mirauti

Biserica Mirauti este considerata de unii cercetatori ca fiind una dintre cele mai vechi biserici din Moldova. A fost construita la sfarsitul secolului al XIV-lea de catre domnitorul Petru I Musat (1375-1391) in partea de nord-est a orasului, pe vechea Ulita a Datornicilor, in apropierea Cetatii de Scaun a Sucevei. In anul 1388, domnitorul mutase, din ratiuni diplomatice, capitala Moldovei la Suceava si aici trebuia sa se afle si centrul bisericesc al statului.  Biserica a primit hramul Sfantul Gheorghe – purtatorul de biruinta si a fost o constructie de mare amploare (19×12,5 m), in raport cu alte lacasuri de cult ale vremii. Nu avea abside laterale si nici contraforturi si se presupunea ca avea o structura in cruce greaca inscrisa, de timp complex. Biserica era inconjurata de un cimitir. La propunerea domnului Petru Musat, mitropolitul Haliciului, Antonie, l-a hirotonit pe Iosif Musat, egumen al Manastirii Neamt si ruda cu domnitorul, ca episcop al Cetatii Albe. La scurta vreme, este ales in scaunul de mitropolit al Moldovei, dar Patriarhia Ecumenica refuza sa-l recunoasca. Abia la 26 iulie 1401, la staruinta domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432), mitropolitul Iosif a fost recunoscut de Patriarhia din Constantinopol ca intaistatator in scaunul Mitropoliei Moldovei, de la Suceava.
In anul 1402, voievodul Alexandru cel Bun a adus de la Cetatea Alba si asezat aici moastele Sfantului Ioan cel Nou intr-o racla ferecata cu argint. Dupa cum precizeaza cronicarul Grigore Ureche (circa 1590-1647), “in 2 ai a domnii lui, fiind mai intreg si mai cu minte decat cei trecuti inaintea domnii lui si multu tragand si ravnindu spre folosul sufletului sau, adus-au cu mare cheltuiala sa, den tara pagana, sfintele mostii a marelui mucenic Ioan Novii si li-au pus intr-a sa svanta cetate, ce este in orasul Sucevii, cu mare cinste si pohvala, de a ferirea domnii sale si paza scaunului sau”. Incepand din anul 1402, acest lacas de cult a indeplinit rolul de sediu al Mitropoliei Moldovei, fiind cunoscut astazi si sub denumirea de Mitropolia Veche. Biserica a fost catedrala mitropolitana a Moldovei pana la construirea noii biserici cu hramul Sf. Gheorghe din componenta Manastirii Sf. Ioan cel Nou din Suceava (1514-1522), in timpul domnitorilor Bogdan al III-lea si Stefanita Voda. Dupa unele surse (o scrisoare trimisa de arhiereul Narcis Cretulescu catre preotul Simion Florea Marian), numele de Mirauti provine de la faptul ca aici erau miruiti domnii Moldovei inainte de a fi inscaunati. Aici a fost uns ca domn al Moldovei si voievodul Stefan cel Mare. Alte surse spun ca numele ar proveni de la o familie boiereasca (Mirea sau Mereuta) pe al carei teren sau in apropierea careia a fost construita biserica. Teoria se bazeaza pe existenta unui document de mostenire datand din perioada stapanirii austriece (1785). Domnitorul Stefan cel Mare (1457-1504) a acordat Bisericii Mirauti danii domnesti (mori, helestee, stupi). Tot aici, a fost inmormantata si prima sa sotie, Evdochia de Kiev, sora cneazului Simon Olelkovici si fiica principelui Olelco. Ea a decedat la data de 25 noiembrie 1467. In anul 1513, Biserica Mirauti a fost puternic devastata de un incendiu; cu toate acestea se pare ca ea n-a fost abandonata, ci foarte probabil, reparata si reconstruita, de vreme ce o cronica anonima germana tarzie mentioneaza pastrarea in continuare a moastelor Sf. Ioan cel Nou in aceasta biserica pana in 1589, cand domnitorul Petru Schiopul (1574-1577, 1578-1579 si 1583-1591) le-a mutat in noua catedrala. Ca urmare a devastarii catedralei mitropolitane, Bogdan al III-lea al Moldovei (1504-1517) a inceput in anul 1514 construirea unei noi biserici cu rol de catedrala mitropolitana, a carei constructie a fost finalizata in 1522. Biserica a fost reparata si apoi reconstruita pe locul celei vechi, caracteristicile arhitecturale si decorative ale noii biserici incadrand-o printre constructiile din prima jumatate a secolului al XVII-lea. In zidul turlei au fost descoperite o moneda suedeza cu monograma G.A. – Gustav Adolf (1611-1632) si una poloneza de pe vremea domniei lui Sigismund al III-lea (1587-1632). Nu se cunoaste infatisarea vechii biserici, presupunandu-se doar ca actuala biserica, cu exceptia clopotnitei, ar urma planul vechii constructii. Lucrarile ulterioare de restaurare au dus la nepastrarea picturii originale.
Dupa anul 1700, an in care se mai ingropau inca mortii in cimitirul de langa biserica, are loc ruinarea si parasirea definitiva a Bisericii Mirauti. Dupa ocuparea Bucovinei de catre Imperiul Habsburgic (1775), se observa o atitudine potrivnica a autoritatilor cu privire la conservarea bisericii. In anul 1992, dr. Gutter W. cere si primeste de la comisarul orasului, Georgievici, aprobarea sa demoleze biserica, pentru a avea piatra cu care sa-si construiasca o casa in Suceava. In cererea sa, el argumenteaza ca in oras sunt patru biserici in stare buna si doua biserici parasite si aproape ruinate si ca populatia din Suceava este redusa numeric si nu-i trebuie mai mult de doua-trei biserici, „deoarece, acum, biserica mitropoliei e prea mult, fiind mai intotdeuna desarta“.
Intr-o petitie inaintata la 25 ianuarie 1792 de catre targovetii suceveni catre guvernul Bucovinei se cere “ca biserica Mitropolia veche ce au ramas insa acum intreaga sa nu se strice”. Scapata de demolare, biserica incepe sa fie ravnita de catre comunitatea luterana din oras. In anul 1815, etnicii germani cer sa primeasca Biserica Mirauti pentru a-si tine acolo slujbele religioase. Biserica scapa si de aceasta data, dar nu pentru multa vreme. In 1825, aici se stabileste o magazie pentru o unitate militara incartaruita in zona, iar din 1854, cladirea bisericii a fost arendata unor negustori, ca depozit de piele. in anul 1880, marele patriot roman Eudoxiu Hurmuzachi, in intelegere cu curatorul Constantin Turtureanu si cu mitropolitul Silvestru Morariu-Andrievici al Bucovinei hotaraste sa restaureze stravechiul lacas de cult. Aprobarea autoritatilor de la Cernauti a fost obtinuta abia in anul 1886.
Intre anii 1898-1901, arhitectul austriac Karl A. Romstorfer a condus o importanta si ampla actiune de restaurare care a facut ca biserica sa arate asa cum se prezinta astazi. Restaurarea a introdus elemente noi in componenta arhitecturala a bisericii: taieturile colturilor bazei patrate; introducerea profilaturilor bogate de cornita; construirea unei usi de intrare in vesmantar din afara; aparitia a cate unui gol patrat la partea superioara a zidurilor celor doua abside laterale cu corespondenta in naos, necesare pentru ventilarea suplimentara a bisericii. Cu acest prilej, intre 1898-1903, pictorul vienez Karl Jobst a pictat interiorul bisericii in tempera, intr-o factura occidentalizanta (stilul art nouveau). Cheltuielile de restaurare au fost suportate de Fondul religionar greco-ortodox al Bucovinei. Biserica a fost resfintita in anul 1903 de catre IPS Vladimir de Repta, Arhiepiscop al Cernautilor si Mitropolit al Bucovinei. Acustica deosebita a bisericii Mirauti nu se datoreaza unui calcul al rezonantelor unghiulare, ci unei tehnici cu totul aparte. In timpul restaurarilor efectuate intre 1897-1898, cand s-au demolat boltiturile ruinei, s-au descoperit in ele niste oale de lut, care, fiind zidite in perete, produceau rezonante, ca si porumbeii de la Curtea de Arges. Pana la inceputul anului 1919, Biserica Mirauti a ramas inchisa. In acel an, parohul Bisericii Sfantul Dumitru din Suceava a facut o cerere catre Mitropolia Bucovinei pentru a prelua Biserica Mirauti ca filiala a parohiei sale, deoarece biserica sa era in reparatii. La 1 aprilie 1919, Consistoriul arhiepiscopesc de la Cernauti dispune egumenului Manastirii „Sf. Ioan cel Nou din Suceava“ sa predea lacasul de cult parohului de la Biserica „Sf. Dumitru“ pentru a folosi biserica pe durata reparatiilor la Biserica „Sf. Dumitru“. Abia la 25 ianuarie 1926, Biserica a fost scoasa din cadrul parohiei sus amintite. In anul 1923 a fost amplasata o cruce de piatra in curtea bisericii, fiind sfintita de catre IPS Mitropolit Nectarie Cotlarciuc al Bucovinei. In anul 1957, prin hotararea IPS Mitropolit Iustin Moisescu al Moldovei si Sucevei, Biserica Mirauti a primit statutul de biserica parohiala, iar ca paroh a fost numit preotul Gheorghe Coclici. Cercetarile arheologice din 1976 au scos la iveala temeliile bisericii ridicate in vremea lui Petru I Musat. In perioada 1990-2001 s-a efectuat o noua serie de lucrari de restaurare. Cercetarile arheologice au dus la gasirea a 32 morminte.
La restaurarea din 1996-1997, aici s-a descoperit o cripta funerara aflata intr-o stare aproape intacta. Sicriele aflate aici au dus la identificarea mormintelor lui Petru I Musat si al Doamnei Evdochia de Kiev (Evdokia Olelkovici) (prima sotie a lui Stefan cel Mare). Pana atunci, locul inmormantarii domnitorului era necunoscut, iar cel al Doamnei Evdochia era presupus de Nicolae Iorga a fi la Manastirea Probota. In 1996 a fost identificat mormantul Doamnei Evdochia dupa piatra funerara descoperita la Mirauti. In prezent, piatra tombala se afla la Muzeul de Istorie din Suceava.
In toamna anului 1997 a fost descoperit in biserica, in naos, un cavou de caramida, in care se afla un sicriu trapezoidal cu oseminte si urme textile. Mormantul a fost identificat ca apartinand domnitorului Petru Musat, dupa costumul voievodal, pastrat in stare foarte buna. Mormantul a fost acoperit cu pardoseala in timpul restaurarii bisericii de catre echipa lui Romstorfer pentru a se lasa credinciosilor mai mult loc pentru rugaciune. Deoarece costumul voievodului este singurul vesmant domnesc din secolul al XIV-lea din Europa Centrala si de Est, fostul premierul Mugur Isarescu a alocat o suma de bani din fondul aflat la Guvern, pentru conservarea sa. In prezent, costumul este expus la Muzeul de Istorie din Suceava.

Sursa: turismland.ro