Biserica Patrauti – Suceava

Biserica Patrauti este una dintre bijuteriile duhovnicesti si artistice ale Romaniei. Aceasta se afla in localitatea Patrauti, judetul Suceava, la mica distanta de Manastirea Dragomirna. Mergand dinspre Suceava spre Radauti, dupa aproximativ 10 kilometri, un indicator indica, spre dreapta, drumul spre Patrauti. Satul Patrauti apare in documente inca din vremea lui Alexandru cel Bun. Conform traditiei locale, satul a fost intemeiat in anul 1330, de un anume Patru.

Descriere Biserica Patrauti

Biserica Patrauti sau “Biserica Sfanta Cruce din Patrauti” a fost zidita in anul 1487, fiind prima ctitorie certa a Sfantului Stefan cel Mare. Piatra de temelie a manastirii din Patrauti (astazi este biserica) a fost pusa la data de 13 iunie 1487. Legat de ctitorii acesteia, tabloul votiv il infatisa pe domnitor si pe familia acestuia. Pisania bisericii, in limba slavona, aflata deasupra portalului de intrare, consemneaza: “Io Stefan Voievod, Domn al Tarii Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a inceput sa zideasca aceasta Manastire in numele Sfintei Cruci in anul 6995 (1487) luna iunie ziua 13″. Manastirea din Patrauti a fost intemeiata dupa lupta de la Scheia, pe Siret, pe care Sfantul Stefan cel Mare a purtat-o impotriva ostilor unguresti conduse de Hroiot. Manastirea era destinata in special ingrijirii ranitilor proveniti dupa luptele purtate in preajma Cetatii de Scaun a Sucevei. Ingrijirea bolnavilor si ranitilor se facea in Bolnita manastirii; acesta era un obicei intrat deja in acea perioada in traditia manastirilor. Din punct de vedere al proportiilor acesteia, biserica este cea mai redusa dintre ctitoriile domnitorului si singura destinata a fi manastire de maici, ca “lacas pentru ostasii raniti in razboaie”. Celelalte ctitorii stefaniene au avut, initial, obsti de calugari. Desi de mici dimensiuni, cladirea este foarte frumos proportionata, pictura interioara fiind si ea deosebit de valoroasa.
Biserica Sfintei Cruci din Patrauti a fost construita din piatra bruta. Biserica face parte din categoria celor mai vechi constructii, ce inmanuncheaza elementele vechi si originale ale arhitecturii moldovenesti: un altar cu o singura absida, un naos cu doua abside laterale si cu turla, un pronaos patrat.
Arhitectura bisericii, admirabil proportionata, reprezinta un valoros model de epoca medievala moldoveneasca, edificiu de plan triconc cu turla pe naos, ancadramente si portale gotice, fatade decorate sub cornisa cu frize ceramice. Biserica a fost pictata, in mare parte, imediat dupa ce a fost zidita. Pictura exterioara a bisericii a fost realizata in anul 1550, astazi aceasta pastrandu-se in mare parte. Pictura exterioara se rezuma la fragmente din “Judecata de Apoi”, realizata dupa anul 1550. Unele fresce din interiorul bisericii au fost pictate imediat dupa ce constructia a fost terminata, altele au fost pictate dupa zece ani, in timpul ultimului deceniu al secolului al XV-lea. Frescele infatiseaza o mana de zugrav desavarsit. Zugravul local, si instruit in scolile bizantine, sau originar din Imperiul Bizantin a imbracat biserica in straie imparatesti. Luand in considerare inscriptiile in limba greaca de pe scenele din interiorul bisericii si stilul artistului, cercetatorul francez Andre Grabar a avansat ipoteza ca pictura a fost realizata de Gheorghios din Tricala (Tesalia). Numele si faima bisericii din Patrauti vine de la una dintre frescele acesteia; in interiorul pronaos-ului, pe peretele vestic, se afla o fresca rara: “Cavalcada Sfintei Cruci” sau “Cavalcada Sfintilor Militari”, adica gruparea intr-un singur loc a tuturor sfintilor militari. Hramul locasului este Inaltarea Sfintei Cruci. Pictura interioara, originala, de inalta tinuta artistica, se remarca prin urmatoarele scene: “Plangerea” (in naos), “Cavalcada Sfintei Cruci” (in pronaos, ca expresie a sentimentelor si actiunilor anti-otomane ale vremii, compozitie rafinata cu colorit subtil in traditia bizantina localizata moldovenesc), si “Tabloul votiv”. In tabloul votiv, Sfantul Stefan cel Mare, zugravit cu un chip rotund si luminos, incadrat de niste plete blonde, poate fi vazut tinind in miini macheta bisericii pe care o prezinta ca pe o ofranda lui Iisus Hristos, prin intermediul Sfintului Imparat Constantin cel Mare, inaintasul sau in lupta pentru cruce. Domnitorul sta alaturi de sotia sa, Maria Voichita, de fiul sau Bogdan al III-lea si de cele doua domnite, Maria si Ana. Din “Cronica Patrauteana” aflam ca Sfantul Stefan cel Mare a daruit Manastirii Patrauti mosiile Patrauti si Mihoveni, alaturi de carti si vase bisericesti, fapt intarit si printr-un uric, de principele Constantin Mihai Racovita, in data de 7 septembrie 1756. Lipsind uricele, soartea acestui schit este foarte putin cunoscuta. In anul 1881, de la austriacul Frantz-Adolf Wikenhauser aflam multe informatii despre aceasta zona a tarii. Cu toate ca Sfantul cel Mare a dotat manastirea cu toate cele de trebuinta, aceasta din urma nu s-a putut opune necazurilor vremii, la un moment dat ajungand sa fie abandonata. In decursul vremii aceasta a fost temeinic devastata de invaziile turcilor, tatarilor si cazacilor. In anul 1711, Episcopul de Radauti a hotarat sa intemeieze din nou Manastirea din Patrauti, dar in anul 1775 Bucovina a devenit parte a Imperiului Habsburgic si, la scurt timp, biserica manastirii a devenit biserica enoriasilor.
Dupa ce guvernul vienez a inchis Manastirea de maici de la Patrauti, spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, nu a mai permis sa se faca reparatii la fostele chilii. Biserica a devenit biserica de parohie si, cu ajutorul Fondului Forestier Bisericesc, s-a construit, la inceputul secolului al XIX lea, o casa parohiala din caramida si piatra. Arhitectura casei este specifica perioadei in care a fost construita, cu influente apusene vizibile. Clopotnita Bisericii din Patrauti a fost construita, conform traditiei, o data cu refacerea manastirii de maici, la inceputul secolului al XVIII-lea. Aceasta este o contructie deosebita, cu influente maramuresene puternice. Cele trei clopote au fost turnate in secolul al XIX-lea, chiar in localitatea Patrauti, de familia mesterilor clopotari Fogos. Aceasta se poate vizita astazi si in interiorul ei se poate vedea o colectie de pietre tombare si o colectie de cruci funerare din lemn specifice vechiului cimitir din Patrauti. Ultima maica din Patrauti, Safta Bodnariu, a murit in data de 9 iulie 1814, dupa aceea buruienile si copacii fortand chiar si usa sfintei biserici. In anul 2004, pentru protejarea ansamblului iconografic original din secolul al XV-lea, s-a inceput constructia unui paraclis unde se celebreaza astazi viata liturgica. Biserica din Patrauti ne ofera cea dintai realizare a programului iconografic specific stilului moldovenesc, cu elemente provenite atat din Bizant, cat si din mediul carturaresc al Curtii Domnesti de la Suceava, extrem de deschis atat influentelor orientale, cat si celor occidentale. Desi unele scene au fost deteriorate, ansamblul iconografic nu este in intregime compromis, pastrand scene inegalabile, printre care “Tabloul votiv”, din naos, si ampla fresca de pe peretele vestic al pronaosului, intitulata “Cavalcada Sfantului Imparat Constantin cel Mare”.
Biserica imbina elemente ale artei sacre bizantine, gotice si renascentiste. Ca elemente de arhitectura, Biserica Patrauti are arce diagonale etajate, cu pandantivi si calote semisferice, care favorizeaza efectul de inaltare si de punere in abis a spatiului interior. Portalul usii de intrare, in stil gotic, aflat in partea de vest a pronaosului, avand un chenar in arc frant cu usciorii si arhivolta profilate, cele trei abside prevazute cu gratioase firide alungite si cu un rand de ocnite deasupra lor, turla impodobita de asemenea cu 12 firide si ocnite, placile ceramice verzi si violete din partea superioara a navei si a turlei, asigura edificiului o faptura plina de simplitate, eleganta si cu un accentuat simt al proportiilor. In curte, la cativa metri de portalul in stil gotic, ei pot sa stea la taifas in jurul unei Mese a tacerii, in miniatura, denumita insa de localnici Masa lui Stefan. Ei sustin ca cele doua mari lespezi de piatra care o alcatuiesc, niste semi-calote sferice imperfecte puse invers, precum scaunele celebrei opere de la Targu Jiu, dateaza de pe vremea ctitorului bisericii si l-au influentat pe parintele sculpturii moderne, Constantin Brancusi, in conceperea Mesei Tacerii. Volumul cartii de onoare denumita si “Cronica Patrauteana”, in care se mai aflau si marturii apartinand lui Nicolae Iorga, George Enescu si altor reprezentanti de elita ai spiritualitatii noastre, semnaturile lor fiind vazute de pilda si in 1976, pe foi ingalbenite de vreme, de catre Ilie Cibu, director la SC Rulexim SA Suceava, in prezenta prozatorului Alexandru Ivasiuc, a disparut fara urma. A disparut si un alt volum la fel de pretios, mult mai vechi, un manuscris din 1787, copiat de dascalul Manolache, care cuprindea in afara de texte liturgice si unele extrase din “Psaltirea” lui Dosoftei, precum si amanunte asupra mortii lui Grigore Ghica, manuscris denumit de specialisti “Codicele patrautean”. Se mai pastreaza insa in sfintul lacas Biblia de la Buda, tiparita si prefatata in secolul al XVIII-lea de Samuil Micu Klein, un tom masiv de peste cinci kilograme.
Casa Parohiala din Patrauti s-a construit la inceputul secolului al XIX-lea, avand o arhitectura specifica perioadei in care a fost construita, cu influente germane vizibile. Intre anii 1896-1919 casa a fost un adevarat punct de intalnire si de reper al luptatorilor pentru unitatea neamului romanesc. Iata cum descrie marele Stefan Octavian Iosif intalnirea lui cu Patrautiul, intr-o scrisore scrisa chiar in aceasta casa: “Alaltaieri am trecut pe la Patrauti, unde iarasi este o biserica, fosta manastire de maici, zidita tot de Stefan. Bisericuta e la poalele unor dealuri, tocmai in capul satului, un loc strategic ca toate pe care Stefan le alegea pentru biserici si manastiri. Pustiit in repetate randuri, schitul a ramas parasit timp de vreo 160 de ani, asa ca pe zidurile sale se vad copaci – si pana astazi a ramas o radacina de copac in zid. Prin 1709 a fost restaurat, iar azi e singura biserica a Patrautilor. Inchipuieste-ti o casa parohiala cu odai largi, luminoase; pretutindeni, curatenie exemplara, o gradinita dragalasa in fata, in fund, ograda mare, care da intr-o livada minunata. Si totul situat intr-o pozitie neasemanat de pitoreasca”. Astazi in casa funtioneaza un muzeu ce isi doreste sa invie casa de preot de dinaintea revolutiei industriale. Sa arate asa cum traiau preotii, cum se rugau si cum se intalneau cu credinciosii crestini ce veneau sa ceara sfat, sa li se citeasca o scrisoare sau sa le scrie o scrisore. In cadrul acestui muzeu se afla o deosebita colectie legata de serbarea Pastelui in Bucovina.

Sursa: turismland.ro