Casa Memoriala Ion Creanga – Neamt

Casa Memoriala Ion Creanga aflata in Humulesti, localitate cunoscuta din ”Amintiri din copilarie” a lui Ion Creanga, astazi cartier al orasului Targu Neamt, pe strada Ion Creanga nr. 8, dincolo de Ozana cea limpede si frumos curgatoare, pastreaza vie amintirea scriitorului. Construita in 1830 de catre Petrea Ciubotariul, bunicul marelui povestitor, casa in care s-a nascut si a copilarit Ion Creanga a fost amenajata ca muzeu. Devenita unul dintre cele mai vizitate muzee memoriale, aceasta reprezinta, dincolo de semnificatia sa istorico-literara si sentimentala, un produs cert al arhitecturii populare specifice perioadei si ariei etno-culturale in care se incadreaza.

Descriere Casa Memoriala Ion Creanga

Casa Memoriala Ion Creanga a fost restaurata in 1937 prin grija istoricului Nicolae Iorga. In 1944 Sofia Grigoriu, nascuta Creanga, doneaza casa Asociatiei Invatatorilor din Romania. Casa copilariei lui Creanga a ramas mostenire din generatie in generatie si a fost locuita pana in anul 1959 cand a fost declarata printr-un decret patrimoniu national si a fost declarata muzeu. Abia mai tarziu, in 1965, Zahei Grigoriu, unul dintre urmasii povestitorului, a cedat-o cu scopul amenajarii muzeului. Ion Creanga (1 martie 1837, Humulesti-31 decembrie 1889, Iasi) a fost un scriitor roman, recunoscut datorita maiestriei basmelor, povestilor si povestirilor sale, este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii romane mai ales datorita operei sale autobiografice ”Amintiri din copilarie”, tineretea lui fiind bine cunoscuta publicului larg prin prisma acestei opere. In 1847 incepe scoala de pe langa biserica din satul natal. Fiu de taran, este pregatit mai intai de dascalul din sat, dupa care mama sa il incredinteaza bunicului matern (“tatul mamei, bunicu-meu David Creanga din Pipirig”), David Creanga, care-l duce pe valea Bistritei, la Brosteni, unde continua scoala. In 1853 este inscris la Scoala Domneasca de la Targu Neamt sub numele Stefanescu Ion, unde il are ca profesor pe parintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). Dupa dorinta mamei, care voia sa-l faca preot, este inscris la scoala catihetica din Falticeni (“fabrica de popi”).
Aici apare sub numele de Ion Creanga, nume pe care l-a pastrat tot restul vietii. Dupa desfiintarea scolii din Falticeni, este silit sa plece la Iasi, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic “Veniamin Costachi” de la Socola. Casa, avand acoperisul larg de dranita, peretii durati din barne groase peste care s-a asternut un strat de lutuiala, delimiteaza o singura incapere cu ferestre inguste si o tinda unde abia puteai sa te invarti. Intrarea scunda este adapostita de ploile repezi printr-o prispa lata de cateva palme, iar in spatele casei un acoperamant de scanduri cu panta repede protejeaza mai multe obiecte gospodaresti si unelte agricole cu certa valoare etnografica. Exponatele prezentate sunt caracterizate de simplitatea, bunul simt si modestia proprie taranului moldovean, generand un puternic sentiment de piosenie, nu numai pentru ceea ce reprezinta ele fata de amintirea lui Ion Creanga, ci pentru ca ele sunt marturii autentice ale traditiei populare a locuitorilor din aceasta parte a tarii. In spatele casei se mai pastreaza inca obiecte gospodaresti si unelte agricole adapostite de un acoperament inclinat din scanduri. In prezent, amenajata ca muzeu, casa adaposteste obiecte care au apartinut odinioara familiei Creanga laita, de jur imprejurul camerei, acoperita cu laicere, culmea cu cateva straie, opaitul, furca si roata de depanat, vartelnita, masa la care a invatat Ionica buchiile cartii, ceaslovul amintit in memoriile sale. Din 1855 pana in 1859 urmeaza cursurile seminarului iar apoi, luandu-si atestatul, revine in satul natal. Se insoara mai tarziu la Iasi cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la biserica Patruzeci de Sfinti din Iasi, devenind diacon al acesteia (26 decembrie 1859). La 19 decembrie 1860 se naste fiul sau Constantin. In 1864, Creanga intra la Scoala preparandala vasiliana de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu. Acesta il aprecia foarte mult si l-a numit invatator la scoala primara nr. 1 din Iasi. Dupa ce timp de 12 ani este dascal si diacon la diferite biserici din Iasi, este exclus definitiv din randurile clerului (10 octombrie 1872), deoarece si-a parasit nevasta, a tras cu pusca in ciorile care murdareau Biserica Golia si s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon. Ca urmare a excluderii din cler, ministrul Tell il destituie si din postul de institutor, insa venirea lui Titu Maiorescu la minister contribuie la renumirea sa pe acest post. A colaborat la elaborarea a patru manuale scolare, in primul volum postum sunt publicate basmele. Culese din gura poporului de catre un povestitor care insusi crescuse in mijlocul lumii din sate, ele au un farmec deosebit, au expresiuni, constructii si gandiri ciudate care se vor personifica in Ivan Turbinca. In aceasta din urma regasim tema din Toderica, povestirea lui Costache Negruzzi. Aici Dumnezeu blagosloveste turbinca lui Ivan ca sa intre intr-ansa cine o vrea Ivan si fara voia lui sa nu poata iesi.  A doua categorie de lucrari a lui Creanga o formeaza anecdotele, povestiri cu dezvoltari lungi, cu o intriga bine condusa si cu subiecte mai adesea din istoria noastra contemporana. In “Cinci paini” aflam o satira la adresa judecatorilor si avocatilor, pe care ii numeste: “ciorogari, porecliti si aparatori”. In doua din ele aflam o persoana istorica foarte interesanta. Ion Roata, unul dintre deputatii tarani in divanul ad-hoc. Cea intitulata “Ion Roata si Unirea” este o gluma cu multa finete satirica la adresa stratului conducator al tarii, care nu voieste a recunoaste drepturile taranimii. Prima parte a operei lui Creanga o formeaza precum am vazut, mai mult reproducerea productiunilor poporane. Ne-am insela insa daca l-am socoti ca un culegator de folclor: trebuie sa-l privim ca pe unul ce a trait la tara, a supt oarecum sucul acestei literaturi poporane si apoi a dat drum liber fanteziei sale. De aceea basmele si povestile lui, desi infatiseaza in mod admirabil spiritul poporului de la tara, pun insa in evidenta insusirile lui literare proprii.
O alta fata, mai putin cunoscuta, a lui Creanga este cea a povestilor licentioase: ”Povestea povestilor”. ”Amintirile din copilarie” reprezinta partea cea mai personala a operei lui Creanga, acestea i-au stabilit reputatia de mare prozator. Intr-adevar, alcatuirea mestesugita a frazei, in care se vede totusi tonul poporan, scoaterea la iveala a multor provincialisme cu o putere de expresie deosebita, vivacitatea naratiunii si sinceritatea cu care povesteste cele mai intime detalii ale vietii lui de copil, toate acestea fac din opera lui Creanga una din cele mai insemnate opere ale literaturii romane. Pe masa din odaia mare se gaseste astazi un bust al lui Ion Creanga. In tinda casei este amenajata o expozitie cu operele marelui povestitor, cu documente de arhiva, scrisori, carti postale cu autograf, manuale scolare: Metoda noua de scriere si citire; Invatamantul copiilor; Geografia judetului Iasi, fotocopii ale manuscriselor si fotografii. In expozitie sunt si 14 lucrari de grafica realizate de plasticianul Eugen Taru, folosite la ilustrarea editiei din 1959 a volumului Amintiri din copilarie. Exponatele au valoare etnografica, documentara si nostalgica, obiectele expuse pastrand vie imaginea si biografia lui Ion Creanga, stand marturie a civilizatiei si traditiei populare caracterizata de simplitate, bun simt si modestie a locuitorilor din aceata parte a tarii. In prezent, Casa memoriala Ion Creanga este unul dintre cele mai vizitate muzee din tara, trecandu-i pragul anual mai mult de 40.000 de turisti romani si straini.

Sursa: turismland.ro