Cum poate fi oprita curgerea luminii

Cand a inceput sa se ocupe cu suspendarea timpului, Ioan Nemtoi stia ca totul curge si ca nu timpul trebuie oprit, ci obiectele pe care acesta le devasteaza. Dar care era materia doar jumatate materie si restul idee la care putea apela pentru aceasta operatie alchimica? Raspunsul pe care l-a gasit a fost sticla.

Prin transparenta, sticla povesteste despre cele eterne. Prin framantata ei modelare, spune povestea fapturilor de jos, obsedate de limpezime si de spatii celeste. La Dorohoi, unde pamantul si aerul sunt pure si luminiscente, Nemtoi si-a construit o fabrica in care produce din sticla lucruri purtatoare de invizibil. „Când scot miezul incandescent si suflu la celalalt capat al tijei, tot ce ma intereseaza este sa urmaresc cum cresc ori prind viata formele pe care le-am imaginat la rece, astfel incât sa suscite emotii, sa invite la meditatie si sa reflecte ideile care m-au inspirat.”

L-am vazut pe Nemtoi calcand cu piciorul gol pe muntele de sticla pisata din apropierea fabricii lui, iar inainte de asta inconjurand biserica locului cu fiul sau pe umeri. L-am vazut intrand apoi in mai personala lui catedrala care ii este atelierul. Imaginile pe care vi le oferim tin de regimul diurn. Vitalitatea lui Nemtoi tine mai degraba de nocturn. Sub acoperirea noptii, lumina sticlei sale, oricat de intunecata, se vede.

Aerul pur de la Dorohoi permite vederea Pamantului de pe stele. De la fenicieni citire Cunoscatorii materiei vitrate stiu ca, in istoria sticlei, materialele, tehnicile si formele se repeta, de la egipteni, fenicieni si asirieni, la greci si romani, apoi la sticlarii din Murano ori din Boemia, numai ca din alte perspective. Daca privesti formele moderne si contemporane ale sticlei, observi ca – de la Kaspar Lehman, George Ravenscroft si Anna Roemers Visscher, la J. Kunckel si la zecile de dinastii de sticlari din Murano, Granja, Bristol ori Baccarat, ba chiar si la sticla Waldglass, verre de fougère sau pate-de-verre – cam toate au trait in traditia vechilor forme antice si medievale.

Nici macar secolele XIX-XX, cu scoala din Nancy sau cu miscarile Art Nouveau si Art Déco, nu le-au ocolit. Au aparut insa nume celebre, precum Emile Gallé, fratii Daum, René Lalique sau Tiffany, care au stiut sa inoveze fructificând toate cuceririle precedente. Cat despre secretele artei sale, Ioan Nemtoi spune ca „analiza sticlei e ca o degustare de tarii fine, cu virtuti tactile, optice si sonore.

Eu nu creez doua lucrari la fel: tehnicile, formele si culorile pot fi aceleasi, dar ideatica, simbolurile si semnificatiile, efectele de lumina, de contrast si relief, de luciu-mat, primar si complementar, nu sunt repetabile.” Atelierul lui Hefaistos Nemtoi lucreaza impreuna cu 40 de asistenti suflatori, iar cuptoarele ard 24 de ore din 24. Instrumentul la care se canta sticla este pipa de suflat; fireste, nu lipsesc masina de slefuit, polizorul, arzatorul cu gaz, penseta, foarfecele, flexul si trumerul – acesta din urma un cuptor mic, cu flacara interioara si cu incalzire rapida. Conceptia ii apartine, pentru fiecare obiect in parte, maestrului.

Tot el semneaza si executia pieselor-unicat, in timp ce exemplarele de serie incap pe mainile asistentilor sai. Nu-mi dezvaluie enigma prin care rasuflarile lui devin volum, pentru ca n-ar folosi nimanui: poti sufla si in sticle gata facute, difera doar suflurile, care nu stau in plamani, ci in materia electrica si greu de definit ce uneste conopida creierului mare cu pamatuful inspumat al celui mic, luna rinichilor cu putul limfaticelor testiculare, desagii plamanilor cu orologiul ventriculului stang. „Locuim in creier numai pentru ca sangele, in timp ce urca spre cap, aduna amintiri ale trupului si se limpezeste”, zice maestrul. „Cum, adica, se limpezeste?”, intreb. „Adica, pentru a-si aduce aminte, uita de sine si devine transparent”, zice el.

Sursa: http://www.descopera.ro/