Curtea Domneasca de la Suceava

Curtea Domneasca de la Suceava

La sfarsitul secolului XIV, in timpul domniei lui Petru I, la Suceava, in zona de
est a aglomerarii urbane a fost edificata o curte domneasca, mentionata documentar la
3 februarie 1397, cand domnul Stefan I se adreseaza palatinului Poloniei, Spytek de
Melsztyn, rugandu-l sa vina la curtea sa (ad domum nostram).
Cercetari arheologice efectuate pe parcursul a patru decenii au dus la descoperirea
unui complex de cladiri, care compuneau Curtea Domneasca de la Suceava.
Cea mai veche componenta a Curtii Domnesti o constituie o constructie de
lemn, compusa din pivnita si probabil un singur nivel, un parter, cu dimensiunile de
aproximativ 14,70×7,50 m. Din resturile carbonizate ale pivnitei se poate deduce sistemul
constructiv al acestui edificiu, care a fost realizat din barne de lemn asezate ori zontal,
sustinute in colturi si pe mijlocul laturilor lungi, (la circa 8,50 si 6,50 m) de stalpi rotunzi.
Peste montantii de lemn, spre interior, a fost fixata o retea de nuiele impletite, lipite cu
lut, atent netezit. Peretii de la suprafata ai locuintei au fost realizati cu ajutorul stalpilor
verticali ingropati in pamant, la mica distanta in exteriorul pivnitei, gropile si chiar
resturile stalpilor proband aceasta maniera de lucru. Adancimea pivnitei, calculata de la
nivelul de calcare contemporan ei, era de circa 3 m, inaltimea totala putand atinge 4 m.
In interiorul casei domnesti a functionat cel putin o soba compusa din cahle cu forme
simple: oala, castron, triunghiulare, convexe, soba care se dateaza la sfarsitul secolului
XIV, fiind una din primele instalatii de incalzire de acest gen din mediul romanesc in
Moldova. Prima casa domneasca de la Curtea Domneasca din Suceava a functionat pana
in a doua jumatate a secolului XV, fiind distrusa de un incendiu violent, probabil in urma
asediului otoman din vara anului 1476.
Alaturi de casa domneasca, pe latura de est, au fost descoperite vestigiile
unei alte constructii, notata C2, considerata ca fiind folosita drept spatiu de locuit de
curtenii din anturajul domnului. La interiorul acestei locuinte datata in secolul XV, au
fost descoperite fragmente de cahle cu decor geometric si figurativ de la soba care a
functionat aici.
In zona de nord-est a Curtii Domnesti a fost descoperita o noua cladire de piatra,
C3, cu un plan rectangular (15,20×12,40 m), de fapt o pivnita impartita in trei nave, cele
de est si centrala fiind despartite prin pile de zidarie; cea de a treia nava, de vest, are patru
compartimente, ce comunica cu nava mediana prin usi. Intrarea in pivnita se facea cu
ajutorul unui plan inclinat, situat pe latura de nord, care avea o usa de la care s-a pastrat
pragul de piatra. Pivnita a fost construita in timpul domniei lui Alexandru cel Bun, fiind
reamenajata la mijlocul secolului XVII.
La est de pivnita de piatra C3 au fost descoperite ruinele unui turn de piatra, cu
ziduri groase de aproximativ 1,20 m, avand un contur cvasipatrat, cu lungimea exterioara
a laturii de 10 m. Fundatiile zidurilor de piatra ale turnului au fost plasate pe un sir de
piloti de lemn, talpa fundatiei avand incluse barne orizontale, pentru repartizarea
eforturilor constructiei. A fost formulata ipoteza ca turnul a fost edificat, cu probabilitate,
in timpul domniei lui Petru I sau a lui Alexandru cel Bun si a functionat pana in a doua
jumatate a secolului XV, cand a fost distrus impreuna cu casa domneasca si constructia
C2. S-a presupus ca acest turn de piatra a jucat rolul de turn locuinta si doar mai tarziu a
pastrat functiile de aparare si refugiu.
In zona de nord-vest a Curtii Domnesti se afla temeliile de piatra ale unor
constructii, realizate din lemn, intr-o etapa anterioara domniei lui Stefan cel Mare,
considerate a fi dependinte ale palatului domnesc.
In timpul domniei lui Stefan cel Mare, cladirile de lemn, dar si turnul-locuinta au
fost incendiate si abandonate, acum fiind construite alte edificii in cuprinsul Curtii
Domnesti.
In zona de sud, in continuarea constructiei C3 a fost ridicat un nou corp de cladire,
C4, din care s-a pastrat doar pivnita, dreptunghiulara, impartita in trei nave de doua
randuri de pile de zidarie, cele trei spatii rezultate fiind acoperite cu bolti “in leagan”;
intre pilele centrale si cele adosate peretilor de nord si sud boltile erau ranforsate,
probabil cu arce dublou. Pe latura de vest se gaseste o incapere ingusta, presupusa a fi
casa unei scari sau mai curand o tainita. In secolele XVI – XVII, in peretele de sud al
pivnitei, a fost practicata o usa, care ducea la un spatiu de acces spre o scara, si tot acum,
peretii de est ai cladirilor C3 si C4 au fost consolidati cu contraforturi si cu o a doua
panza de ziduri.
Pe latura de nord a fost ridicata, posibil in etape, o cladire, C5, o insiruire de sapte
incaperi realizate din piatra. Lungimea pastrata a cladirii este de 54 m, latimea fiind de
7,5 m. Cercetarea cladirii C5 a dus la descoperirea ca aceasta a fost construita in urma
unui incendiu care a distrus mai multe locuinte apartinand targovetilor, locuinte
prevazute cu sobe din cahle cu un bogat repertoriu decorativ. Despre locuintele orasenilor
s-a presupus ca au fost incendiate in timpul campaniei otomane din vara anului 1476,
dupa care Stefan cel Mare a amenajat palatul din piatra.
In secolul XVII Curtea Domneasca din Suceava va cunoaste lucrari de
reamenajare a spatiului interior, in timpul domniei lui Vasile Lupu, cel care solicita
judelui Bistritei mesteri care sa lucreze “la usi si ferestre si la bolte”. Sunt solicitate si
cuie si leaturi pentru fixat sindrila care sa acopere Curtea Domneasca. Lucrarile executate
de mesterii bistriteni nu au fost de calitate, domnul manifestandu-si nemultumirea pentru
modul in care au fost executate “patru ferestre si patru usi si doi sclipurele, insa si cu alti
mesteri, ce Mariei Sale lui Voda nu e-u foarte placut lucrul”. Au fost amenajate noi sobe,
realizate din cahle cu decor geometric, vegetal, compozit, dar si antropomorf, nesmaltuite
sau smaltuite in galben verde, brun. Unele incaperi au avut la interior peretii acoperiti cu
placi de faianta policroma, produse la Iznik dar si in alte centre ceramice din Imperiul
otoman, acele “cinii” mentionate de cronicarul Miron Costin. In timpul cercetarilor
arheologice de la Curtea Domneasca din Suceava au fost descoperite cateva fragmente de
tencuiala cu fresca, ceea ce ne face sa avansam ipoteza ca in una din fazele existentei
sale, unele incaperi au avut si o decoratie parietala pictata.
Dupa ce in anul 1675 Cetatea de Scaun a Sucevei a fost distrusa, Curtea
Domneasca va fi si ea parasita si treptat se va ruina. Peste vestigiile Curtii Domnesti in
secolul XVIII incep sa fie construite primele case ale unor negustori evrei.