Franța își vinde clădirile de patrimoniu. Guvernul nu mai are bani să întrețină monumentele

Vistieria statului s-a cam golit în Franța. Ca s-o scoată la capăt, guvernul a început să vândă proprietăți imobiliare de stat, printre care castele spectaculoase și mănăstiri. 

Faimosul Palat de la Versailles este un exemplu glorios al patrimoniului cultural al Franței. Construit în secolul al XVII-lea, a fost reședința principală a lui Ludovic al XIV-lea, cunoscut sub numele de „Regele Soare”.

Aflată pe o stradă din apropiere, o clădire - mai puțin cunoscută - a servit ca birou al ministrului francez al culturii. Deși era parte din complexul Versailles, statul francez pur și simplu a vândut-o.

„Pentru noi, este cu adevărat scandalos!”
„I-au pus un panou cu mesajul „De vânzare” și au adăugat un număr de telefon mobil. Oricine putea suna, ca și cum era vorba de o vânzare obișnuită. Dar vindeau una dintre clădirile de birouri ale regelui!” - povestește indignat Julien Lacaze, reprezentant al Asociației Siturilor și Monumentelor.

Conservatorul Julien Lacaze este revoltat de faptul că patrimoniul cultural al Franței este acaparat de investitori.

În vremea lui Ludovic al XIV-lea, această clădire din Versailles a adăpostit-o chiar și pe Mona Lisa. Cu toate acestea, noul cumpărător a transformat fosta galerie în apartamente anoste. O transformare, spune Lacaze, care a distrus complet caracterul clădirii.

„Au adăugat noi etaje și au ciopârțit spațiul în camere separate, afectând arhitectura generală. Pentru noi, este cu adevărat scandalos”, spune Julien Lacaze, reprezentant al Asociației Siturilor și Monumentelor.

În toată Franța, statul angajează agenți imobiliari ca să vândă clădirile istorice, pentru că nu are fonduri să le întrețină.

O fostă prefectură și-a schimbat destinația. La fel - un vechi spital. Asemenea vânzări au adus aproximativ 500 de milioane de euro la bugetul statului, în 2019.

Guvernele regionale și locale își înstrăinează și ele moștenirile arhitecturale. Fosta mănăstire Chartreuse du Glandier aparținea orașului Paris, care o folosea ca sanatoriu. Acum a fost licitată pentru 3 milioane de euro de un investitor din Bordeaux. Cel care a intermediat vânzarea crede că statul a făcut ceea ce trebuie.

„Banii sunt puțini, iar împrumuturile sunt scumpe. Dacă aceste clădiri nu sunt folosite și nu au nicio semnificație politică, este mai ușor să le vândă acum decât era înainte”, consideră Olivier de La Chaise, CEO al Casei de Licitații Agorastore.

Pentru a facilita vânzarea, multe entități publice scot clădirile vechi la licitație online. Și totuși, nu e suficient să plasezi cea mai mare ofertă. Cumpărătorii trebuie, de asemenea, să declare ce planuri au. Dar, de când pandemia a golit pușculița publică, au înflorit și afacerile pentru case de licitații ca acestea.

„Ne confruntăm cu o creștere puternică și ne așteptăm să vindem și mai multe bunuri imobiliare în următoarele luni”, spune Olivier de La Chaise, CEO al Casei de Licitații Agorastore.

Julien Lacaze nu are nicio problemă cu vânzarea clădirilor fără valoare istorică. Dar, spune el, statul nu ar trebui să se despartă de comori precum o cabană de vânătoare din pădurile Saint Cloud. În pofida avertismentelor sale, cei care gestionează pădurile caută acum un cumpărător, deoarece clădirea are nevoie urgentă de reparații.

„Ar trebui să păstreze pavilionul și să îl deschidă pentru public. Este o destinație perfectă pentru oamenii care fac plimbări în pădure. Ar putea deschide un restaurant aici sau se pot turna filme”, spune Julien Lacaze, reprezentant al Asociației Siturilor și Monumentelor.

Cu toate acestea, unii rezidenți din Versailles nu par prea preocupați de cine deține clădirile - atât timp cât sunt menținute în stare bună.

Julien Lacaze crede că ar fi mai bună varianta închirierii clădirilor. De exemplu, o clădire din Versailles este transformată într-un hotel de lux, cu un restaurant condus de chef Alain Ducasse.

„Este o soluție bună. Nu vom avea acces la ea pentru câteva generații. Dar, peste 99 de ani, statul își va recupera clădirea, în formă bună, iar renovările vor fi plătite de o companie privată”, explică Julien Lacaze.

Acest lucru este important, deoarece clădirile istorice ale Franței nu sunt doar o povară financiară. Sunt piese valoroase din patrimoniul său cultural, care trebuie păstrate pentru generațiile viitoare.