Manastirea Bisericani – Neamt
Dimensiune font:
Urmand firul de asfalt al soselei Piatra Neamt – Bicaz (DN 15), intalnim la doar circa 10 km de oras un drum lateral (DJ 157C) cu un traseu sinuos care, la o altitudine de aproximativ 650m, sfarseste in fata complexului de cladiri al Sanatoriului Bisericani. Acolo se mai pastreaza amintirea si o parte din constructiile Manastirii Bisericani, una dintre cele mai importante manastiri din aceasta zona, care, timp de aproape trei veacuri a rivalizat ca bogatie si ca forta spirituala cu vechea ctitorie a lui Alexandru cel Bun de la Bistrita.
Descriere Manastirea Bisericani
Initial, aici pare sa fi existat o sihastrie a Manastirii Bistrita, intr-un loc retras si indepartat, marginit la apus de muntele Pietrosul, la sud de dealurile Crucii si Grecului si Varnava la nord. O veche traditie consemneaza sosirea la Bistrita a monahului Iosif care, dupa un indelung pelerinaj prin Locurile Sfinte, se reintoarce in fruntea unui grup de anahoreti ce-l insotisera in anii petrecuti acolo. Dar nu dupa multa vreme, acest calugar Iosif si tovarasii sai se retrag in munti, adapostindu-se in scorburi si rugandu-se intr-o pestera printre stanci. Cauza care i-a determinat sa paraseasca Manastirea Bistrita nu trebuie cautata doar in dorinta lor de a duce o existenta cu totul izolata, ci si in necesitatea de a respecta ritualul oriental al slujbelor religioase neantrerupte pe care-l deprinsesera la Sfantul Mormant. Caci anahoretii lui Iosif, de doua ori pe saptamana, in noptile de miercuri spre joi si sambata spre duminica, slujeau si se rugau fara intrerupere facand de veghe. Pentru acest insolit obicei li s-ar fi spus “bisericosi” sau “bisericani”, denumire ce s-a extins si asupra asezarii monahale pe care ei au intemeiat-o dupa parasirea Manastirii Bistrita.
Pe la 1498, Iosif si toti ceilalti inchinatori de la Bisericani au inceput sa-si ridice biserica, dar cum nu dispuneau decat de propriile mijloace, se osteneau fara prea mare spor. Abia in timpul lui Stefanita Voda (1517-1527), nepotul lui Stefan cel Mare, calugarii de la Bisericani reusesc – cu ajutorul acestuia – sa-si ridice lacas trainic de piatra. Si tot stefanita, terminand biserica, o inzestreaza cu terenurile din jur, in ciuda protestelor pe care i le adreseaza obstea monahala de la Bistrita. Cu aceasta, sihastria Bisericanilor se transforma intr-un schit a carui biserica se afla pe propria sa mosie si care va obtine deplina autonomie in raporturile sale cu Manastirea Bistrita. Toate aceste date sunt consemnate intr-un istoric al manastirii de la inceputul veacului trecut, dar cercetarile recente impun o serie de corecturi, adaugand multe alte decenii la vechimea asezamantului. Se pare ca primul schit de lemn s-a ridicat aici inca din vremea lui Alexandru cel Bun, acesta facand si primele donatii. Mai tarziu, Stefan cel Mare, Stefanita Voda, Petru Rares si Alexandru Lapusneanu s-au inscris si ei printre ctitorii-donatori, Stefanita Voda fiind acela care a ridicat prima biserica de zid. In primele decenii ale secolului al XVII-lea, mosia Schitului Bisericani se extinde vertiginos prin danii domnesti si boieresti dar si prin cumparaturi, ajungand sa cuprinda o mare parte din cursul mijlociu al Bistritei pana dincolo de Bicaz si aproape toata valea Tarcaului. Constantin Movila, Stefan II Tomsa, Radu Mihnea si Miron Barnovschi sunt acei domni ai tarii care, in afara unor intinse suprafete de teren si paduri, inzestreaza obstea monahala de aici cu un mare numar de biserici, mori si stane aducatoare de mari si importante venituri. In aceste conditii nu este de mirare ca, inca de la inceputul secolului al XVII-lea, Schitul Bisericani este recunoscut ca manastire, ajungand sa se numere printre cei mai mari proprietari funciari de pe valea Bistritei. Aceasta perioada, atat de rodnica sub aspect economic, se manifesta pozitiv si in dezvoltarea ansamblului de locuinte al manastirii. In 1627, sub Miron Barnovchi Movila, se construiesc primele trei turnuri ce vor marca tot atatea colturi ale incintei, iar in 1631, in timpul domniei lui Moise Movila, marele logofat Dumitrascu zideste si turnul cel mare din coltul sud-vestic. Tot atunci sau in anii imediat urmatori se construiesc si zidurile de incinta dintre aceste turnuri, Manastirea Bisericani transformandu-se intr-un loc sigur chiar si in vremurile cele mai tulburi. De asemenea, in 1637, sub Vasile Lupu, s-a zidit pronaosul si clopotnita de deasupra sa, trapezaria cu pivnita, clisiarnita si mai multe chilii de lemn.
La inceputul secolului al XVIII-lea, Manastirea Bisericani continua sa ramana unul dintre cele mai importante asezaminte monahale din aceasta parte a tarii. Pe harta intocmita de Dimitrie Cantemir, printre putinele obiective consemnate pe valea Bistritei figureaza totusi Manastirea Bisericani. Dar biserica lui Stefanita Voda, cu adaosurile ei din 1637, incepe sa se ruineze si in 1786 este refacuta din temelii. In legatura cu cele cuprinse in pisanie se impun doua observatii. In primul rand, data primei zidiri (1512) este eronata, deoarece Stefanita Voda a urcat pe tronul Moldovei abia in 1517 si nu este exclus ca cel ce a realizat aceasta inscriptie sa fi copiat gresit data respectiva de pe cea originara. Pe de alta parte, s-a constatat ca refacerea din 1786 nu a fost chiar totala, deoarece s-a mai pastrat pronaosul din 1637 cu camera clopotelor de deasupra sa.
Sursa: turismland.ro
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau