Manastirea Bogdana – Radauti

Manastirea Bogdana este o manastire de calugari situata in Radauti, judetul Suceava, pe Str. Bogdan Voda nr. 4-6. Biserica manastirii este prima biserica de piatra construita în Moldova, fiind ctitorita de catre voievodul Bogdan I (1359-1365), întemeietorul statului feudal moldovean şi avand şi rolul de necropola domneasca.

Descriere Manastirea Bogdana – Radauti

In biserica Manastirii Bogdana, in naos, isi dorm somnul de veci Bogdan I, Latcu, Stefan I, Roman I, Bogdan, fratele lui Alexandru cel Bun, si Bogdan, fiul lui Alexandru cel Bun. In pronaosul bisericii se afla 3 morminte: al Doamnei Stana, sotia lui Bogdan al III-lea si mama lui Stefanita Voda, si mormantul Anastasiei, fiica lui Latcu. Inaintea usii pronaosului se gaseste piatra de mormant a episcopului Ioanichie, mort la 1504.

In 1775, anul ocuparii Bucovinei de catre habsburgi, Bogdana avea 13 cladiri, semn ca manastirea avea o viata infloritoare. Habsburgii au inchis, insa, manastirea in acelasi an, transformand biserica „Sfantul Nicolae“ in biserica episcopala, chiliile calugarilor fiind transformate in adaposturi pentru cai. In 1782, dupa mutarea episcopiei la Cernauti, biserica „Sfantul Nicolae“ a fost transformata in biserica de parohie. Manastirea nu a mai fost reinfiintata nici dupa eliberarea Bucovinei, in 1918, cea mai veche biserica de piatra din Moldova pastrandu-si statutul de biserica de parohie pana in ultimii ani ai regimului comunist, cand a fost inchisa. La 6 decembrie 1991, de ziua Sfantului Nicolae, dupa mai mult de 200 de ani, Manastirea Bogdana a fost redeschisa, slujbele manastiresti rasunand din nou in ctitoria voievodului Bogdan I. Manastirea Bogdana este unul dintre principalele repere ale spiritualitatii crestin-ortodoxe romanesti, un semn ca romanii au inceput orice fapta istorica cu o biserica. Pentru valoarea sa artistica si culturala, biserica „Sfantul Nicolae“ este inclusa in patrimoniul UNESCO.

Istoricul bisericii de la Bogdana consemneaza faptul ca primul strat de pictura dateaza din secolul al XIV-lea, din vremea lui Alexandru cel Bun. Alexandru Lapusneanu a dispus refacerea picturii originale in anul 1558. Restaurari ulteriore au avut loc in sec. XVIII-XIX (1745-1750, in timpul episcopului Iacob Putneanul si 1880 cand pictorul bucovinean Epaminonda Bucevschi a realizat in tempera frescele actuale). Din fresca epocii Stefan cel Mare un interes deosebit prezinta compozitiile altarului (Cina cea de Taina, Impartasania apostolilor, Spalarea picioarelor), in parte asemanatoare celor din altarul Manastirii Voronet. Tabloul votiv, pictat in naos, reprezentand pe Stefan cel Mare alaturi de Alexandru Lapusneanu, Bogdan I si Alexandru cel Bun, confirma presupunerea ca a fost executat in timpul acestuia.

Dispozitia generala a planului prezinta caracteristicile basilicii romanice cu cor si cu absida. Tendinta de a frange unele arcuri si bolti sunt caracteristice arhitecturii gotice, iar specific arhitecturii bizantine este delimitarea spatiului interior in altar, naos, pronaos si pridvor. Edificiul are plan basical (influenta romanico-gotica), fara turle, unic in arhitectura moldoveneasca; navele laterale interioare au deasupra tribune false, mai degraba tainuite la care se ajunge pe scara in spirala din pronaos. Zidurile sunt intarite la exterior, cea ce-lincanta. Lacasul a constituit modelul important in orientarea si dezvoltarea arhitecturii moldovenesti a secolelor XV-XVII. Nu se stie ce fel de clopotnita a avut initial biserica. Astazi are una de piatra construita de episcopul Dositei Herescu, in care se afla un clopot cu urmatoarea inscriptie, in limba slavona: “Ioan Stefan voievodu tarii Moldovei”.

Langa usa sudica se afla pisania in limba slava, a lui Alexandru Lapusneanul care ne relateaza urmatoarele: “Cu bunavonta Tatalui, ajutorul Fiului si savarsirea Sfantului Duh s-a inceput si zidit acest pridvor bisericesc de evlaviosul si inchinatorul Treimii, Domnul Io Alexandru Voievod, Domnul Tarii Moldovei, in anul 7067 luna iunie 30, sub episcopul chir Eutemie” (1559). Usa de trecere in pronaos pare a fi fost modificata de mesterii lui Alexandru Lapusneanul, deoarece, dupa profil natura si colonetele cu baze seamana cu cele din veacul al XIV lea.

In interior, manastirea, se prezinta ca un edificiu romanic, cu o nava centrala si doua laterale, adaptat cultului ortodox, care a impus cele trei incaperi obisnuite: pronaosul, naosul si altarul. Navele sunt despartite prin sase stalpi masivi in dreptul carora bolta navei centrale este intarita cu arcuri dublouri. In pronaos nava centrala, ca si cele laterale, au aceeasi inaltime, iar in naos navele laterale sunt mult mai joase, mai inguste si acoperite cu bolti semicilindrice, usor frante, perpendiculare pe bolta navei centrale. Deasupra lor au fost zidite doua incaperi mici, boltite in semicilindru la care se ajunge pe o scara spiralica.