Manastirea Cheia - Prahova

 

 

Prima biserica a Manastirii Cheia a fost ridicata la 1770. Se presupune ca aceasta biserica a fost din lemn si avea hramul "Sfantul Nicolae". Parintele Ioanichie Balan mentioneaza ca anumiti calugari din Sihastria Valeni au intemeiat Sihastria Teleajen, cunoscuta si sub numele de "Cheia Teleajenului", cu hramul "Sfantul Nicolae".

Un hrisov din 14 decembrie 1792, al lui Mihail Sutu, arata ca "dand numitii calugarasi rugaciunea domniei mele", s-a gasit "ca cererea lor este cu cale, spre a se putea haladui la acel loc de piatra"...de aceea, li s-a acordat mila domneasca "sa aiba a tinea lude cinci...ca sa-i aiba...de ajutor la cele trebuincioase schitului si pentru hrana lor". Alexandru Ipsilant constata in 1797 ca cei 19 calugarasi sihastri traiau greu cu mila acordata de Mihai Sutu, deoarece schitul se afla "in loc pustiu si intre piietri, unde nici roduri ale pamantului, de hrana omeneasca, nu se pot face..." si pentru ca schitul nu avea pe atunci "nici mosiie, nici viie, nici aitcevasi nimicu cu vreun venit...", de aceea le-a harazit o mila mai mare: "zece lude, oameni streini, ca sa le posluseasca"...si "a lua pa fiecare an, din vama Valenilor (de Munte)...cate talere cincizeci...ca sa fie schitului de intarire si parintilor calugari de hrana si  chiverniseala...". Manastirea primea o asemenea intarire si reinnoire si la 1799 de la Alexandru Moruz. Confirmarile si reinnoirile s-au repetat in 1803 de catre Constantin Ipsilant, in 1814, de Ion Caragea si in 1825, de Grigore al IV-lea Ghica. Starea economica a schitului "Cheia de pe Teleajen..." "si a parintilor ce sihastresc la numitul schit..." avea sa se imbunatateasca, incepand cu anul 1800.

 

Planul orizontal al bisericii de lemn este redus la ultima expresie. Apare ca un simplu dreptunghi, despartit in trei compartimente: pridvorul, naosul, si altarul. Pridvorul, sprijinit pe stalpi de lemn cu unele inflorituri, la o treime din inaltime, sprijinea acoperisul in prelungirea dinspre capatul de vest. Acoperisul era invelit cu sindrila sau dramita. Sculptura lui Domitie nu permite sa se distinga. Doua turle mici impodobeau acoperisul pe pridvor si pe altar. Nu le lipseau crucile metalice. Pe naos, in loc de turla, o calota sferica, de inaltimea celor doua prisme din capete, lasa sa fie depasita de acoperisurile piramidale ale acestora. In schimb, pe calota se inalta o cruce de doua ori mai inalta si impodobita, decat cele de pe turlele mici. In campul dintre cruci, Domitie a crestat o luna in descrestere si soarele, legand astfel biserica de cosmosul inconjurator. Cele patru ferestre, dintre care trei la naos si una la altar, au fost numai conturate.

 

A doua biserica din Cheia a purtat si un al doilea hram, Sfanta Troita, dupa cum reiese si din inscriptia de pe priscornic. Dupa aproape 30 de ani de la construire, biserica de lemn Sfanta Troita a fost mistuita de un incendiu. Dintre lucrurile salvate de la incendiu se cunosc usile imparatesti, niste strane, niste sfesnice, sigiliul din 1832 si un antimis. Nu se cunoaste pana acum data exacta a acestui parjol. Cei ce s-au ocupat de trecutul schitului Cheia au fixat perioada 1832-1835. Se poate sustine ca s-a produs prin 1833-1834. Aceasta ar reiesi dih amanuntul ca la 11 iulie 1834 a aparut la Cheia un nou staret, Damaschin Ieroschimonahul.

 

O noua perioada de inflorire materiala si spirituala a manastirii Cheia se consemneaza in anii 1980 cand se revine la viata de obste. Monahii de la Cheia s-au implicat activ in viata sociala prin actiunile de caritate si lupta pentru eliberarea Ardealului.