Manastirea Dragomirna
Dimensiune font:
Manastirea Dragomirna
Printre dealuri mult impadurite si colinele Bucovinei, la 12 kilometri spre miazanoapte fata de fosta resedinta a lui Stefan cel Mare si a mitropolitilor Moldovei, se afla vestita ctitorie a marelui mitropolit si distins carturar Anastasie Crimca. Manastirea Dragomirna se inalta aici de peste veacuri ca o marturie pentru zbuciumul trecutului moldovenesc, pentru iscusinta si dragostea de frumos a oamenilor de pe aceste meleaguri. Este unica in toata Romania pentru proportiile sale neobisnuite.
Descriere Manastirea Dragomirna
Numele manastirii vine de la mosia Dragomiresti, daruita in anul 1587 de Petru Schiopul tanarului ostas Ilie Crimca, fiu al negustorului sucevean Ioan si a cneaghinei Cirstina – viitorul monah Anastasie – pentru o slujba facuta acestuia in timpul navalirilor cazacesti.
In anul 1602, Anastasie Crimca construieste la mosia sa Dragomiresti, cu ajutorul rudelor sale Lupu si Simion Stroici, o biserica mica numita “a schitului”, care in prezent se afla in cimitir. Zidita din piatra, imbracata pe alocuri cu caramida smaltuita, biserica are deasupra usii de intrare pisania in limba slavona, care arata ca “smeriti servi si inchinatori ai Sfintei Treimi, chiar Anastasie Crimca, fost episcop de Radauti, domnul Lupu Stroici, Mare Logofat si fratele lui, domnul Simion – Mare Vistiernic” au zidit biserica cu hramul Sfintilor Enoh, Ilie si Ioan Teologu “in anul 7110, iulie 27″ (27 Iulie 1602). Ea are dimensiuni reduse (10,5 metri lungime, 4,88 metri latime si 10,76 metri inaltime), fiind atat de mica incat se trece din pridvor direct in naos, iar usa diaconeasca dinspre miaza-zi lipseste. In jurul acestei biserici s-au asezat primii calugari, iar dupa terminarea bisericii mari s-a construit un corp de chilii cu paraclis, ale caror ruine se vad si astazi in incinta pe laturile de nod si de vest.
Inaltime de mai mult de 40 de metri pana la turla o face sa para foarte stramta “inalta si ingusta ca o frumoasa cutie de sfinte moaste” incat “vederea ei e o uimire de bucurie” (Nicolae Iorga) si totodata “cel mai maret altar de rugaciune si mangaiere ridicat vreodata de vreun ierarh pe pamant romanesc” (arhimandrit Ioanichie Balan). Biserica da impresia unei nave, vechiul simbol al Bisericii Crestine. Fatadele sunt construite din gresie galbena, dura. Stalpii si colturile sunt construite din piatra cioplita, formand siruri verticale, late si netede, mergand pana la acoperis. La jumatatea fatadelor, biserica este inconjurata de un brau rasucit, de influenta munteneasca.
Cel mai spectaculos element este turla bisericii. Este sculptata in intregime cu motive florale si geometrice de origine caucaziana. De asemenea, este asezata pe trei baze, una patrata si doua stelate, acoperite cu decoratiuni. In anul 1627, printul Miron Barnovschi, ruda cu familia Movila, care a construit Manastirea Sucevita, a inceput sa construiasca cea mai puternica fortareata monahica din Moldova. Pana atunci, Dragomirna era vulnerabila.
O parte din noile cladiri monahale au fost transformate intr-un muzeu, unde sunt afisate obiecte pretioase si manuscrise. O pasarela inconjoara zidurile bisericii, iar privelistea de pe pasarela din dreptul peretelui estic demonstreaza caracterul special al Dragomirnei. Inaltimea si eleganta sunt accentuate, iar intreaga biserica pare sa pluteasca in aer.
In afara turnului portii se afla blazonul moldovenesc, capul de bour, incadrat de un exagerat de intins brau impletit. Rozete gravate in piatra decoreaza bolta de la poarta pe ambele parti, iar in exterior, sub hainele de razboi, se afla o pictura murala, mare si moderna, cu Maica Domnului cu Sfintii Arhangheli.
In interior, se afla doua picturi mai mici. Mai departe, se afla Mandilionul, chipul lui Iisus, imprimat pe un obiect de vestimentatie. Scena aceasta e deseori pictata pe usa naosului, pentru a reaminti oamenilor care pleaca din biserica cel mai important chip pe care trebuie sa si-l aminteasca. Plasarea de aici, la iesirea din manastire, serveste aceluiasi scop. Dedesubt, sunt prezentate imagini cu Ospitalitatea lui Avraam si trei ingeri simbolizand Sfanta Treime.
Din zestrea daruita de Crimca si de cei apropiati lui nu se mai pastreaza astfel decat o mica parte deoarece la numai cativa ani dupa terminarea manastirii, in primavara anului 1653 este jefuita de cazacii lui Timius Hmelnitki.
Sub stapanirea austriaca, dupa 1775, de asemenea manastirea a pierdut atat din podoaba ei arhitecturala cat si din zestrea de mobilier de cult. Numeroasele odoare de pret, manuscrise, broderii, argintarie de cult si icoane, demne de a ilustra vizitatorului viata artistica desfasurata in interiorul manastirii, sunt puse in valoare in cadrul colectiei de obiecte cu insemnatate istorica si artistica organizata in Sala Gotica.
Din periaoda anterioara constructiei Dragomirnei sunt unele piese ce se disting prin valoarea lor: un acoperamant de sfinte vase daruit Manastirii Voronet de mitropolitul Grigorie Rosca in 1559, Evangheliarul ferecat in 1557 si crucea din lemn de abanos cu admirabile sculpturi in lemn ferecata in 1542. Zestrea cea mai de pret si bogatia muzeului o constituie cele cateva manuscrise iesite din scoala de caligrafi si miniaturisti de la Dragomirna.
Tezaurul artistic de la Dragomirna pune in lumina si alte ramuri de activitate artistica cultivate in cadrul manastirii cum ar fi broderia si arta prelucrarii materialelor pretioase. Cele cateva piese brodate daruite de Crimca manastirii, epitafurile din 1612 si 1626 se remarca prin maiestria executiei cu fir de aur si argint pe fondurile de calde tonalitati ale catifelelor de culoare visinie si verde. Epitaful din 1612 are ca tematica Punerea in mormant a Mantuitorului, iar cel din 1626 are ca tema Adormirea Maicii Domnului. Ferecaturile somptuoase semnate de argintarul Grigore Moisiu se impun atat prin noutatea compozitiei si a repertoriului ornamental cat si prin desavarsita stapanire a tainelor tehnicii prelucrarii metalelor. O frumoasa piesa de argintarie si de sculptura in lemn, ajunsa pana aproape de miniatura, este si crucea de lemn de tisa ferecata si daruita de Anastasie Crimca in 1624 ctitoriei sale. O alta piesa de valoare istorica si artistica o reprezinta un alt epitaf cu aceeasi tema (Punerea in mormant), broderie in fir de aur si argint pe fond de matase si daruit de mitropolitul Varlaam al Rostovului mitropolitului Anastasie Crimca. Acest epitaf a fost lucrat in 1588 in Rusia, broderia aceasta constituind un alt obiect de nepretuit atat prin vechime cat si prin finetea executiei.
Expozitia din Sala Gotica a muzeului mai adaposteste:
- un exemplar din Cazania lui Varlaam tiparita la 1643 la Iasi, fiind prima carte scrisa in Moldova in limba romana folosind alfabatul chirilic;
- doua epitafe din secolul al XVII-lea reprezentand unul Ingeri si Serafimi, iar altul avad brodat Sfinti Ierarhi;
- o lumanare din ceara albita la soare si pictata dupa traditia de catre ctitor, aprinsa la slujba de sfiintire a manastirii;
- un policandru de cristal daruit de Imparateasa Ecaterina a II-a a Rusiei;
- alte cruri de proportii mai mici ce au apartinut unor egumeni ai manastirii;
- obiecte de cult datate din secolul XVIII-lea: potire, stea, disc si litier.
Din vechea zestre de mobilier a Dragomirnei se pastreaza cele doua strane ale cantaretilor.
In prezent, in spatele zidurilor manastirii, intr-o hala dominata de doua role imense, zilnic 10 maici fabrica 400 de kilograme de lumanari din ceara si parafina. Este singura fabrica de lumanari din Arhiepiscopia Sucevei si Radautilor, unde se produc lumanarile care se aprind in toate bisericile, schiturile si manastirile din judet. Pe langa fabrica de lumanari, la Dragomirna mai exista un atelier de pictat icoane pe lemn si sticla, un atelier de croitorie si unul de broderie. Aici se fac cu multa migala haine preotesti.
Zidita parca pentru a infrunta inaltimile, in cautare de mai multa lumina in apropierea codrilor, umbrita de o perdea de brazi si oglindita maiestuos in apa lacului din apropiere, acest lacas de inchinare, prin vechimea sa, prin originalitatea stilului, prin eleganta si soliditatea formei, prin pitoresc, trezeste admiratia fiecarui vizitator, astfel ca in fata ei evlaviosul inchinator este tot atat de impresionat ca si istoricul si omul de arta.
Dincolo de frumusetea peisajului, de neobisnuitul locului, ceea ce produce o impresie de neuitat, este eleganta ciudata a monumentului, cu rigori geometrice de mare rafinament, cu o silueta unica prin proportiile si unitatea volumului, dintre toate celelalte monumente moldovenesti medievale deci merita vazut.
Sursa: turismland.ro
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau