Mănăstirea Nămăieşti

 Mănăstirea Nămăieşti este situată la 5 km nord est de Câmpulung (judeţul Argeş) şi a fost sculptată în întregime în stâncă, de mâini necunoscute. Împreună cu Mănăstirea Corbii de Piatră şi Cetăţuia lui Negru Vodă se spune că Mănăstirea Nămăieşti ar alcătui un triunghi echilateral cu latura de 20 km. Deşi nu se cunoaşte cu exactitate anul în care a fost cioplit lăcaşul de cult, se crede că Mănăstirea Nămăieşti datează cu aproximaţie din prima jumătate a secolului al XVI-lea.
În cadrul Mănăstirii de la Nămăieşti se află icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, înrămată în argint în anul 1798 şi litografiată în 1871 de Maior Papa Zogeu, o cruce veche ridicată lângă turlă în anul 1601, hrisoave cu proprietăţi ce datează din anii 1542 şi 1572, ateliere de covoare şi macrameuri şi cărţi foarte vechi.
Mănăstirea Nămăieşti se află într-o zonă a ţării noastre care are o istorie străveche şi este recunoscută pentru frumuseţea naturii. Legenda spune că mănăstirea ar fi fost ridicată pe locul unde trei ciobani au poposit peste noapte cu oile. Cei trei au visat în prima seară acelaşi lucru: un sunet de clopot după care un înger care le spunea că în stânca pe care înnoptează ei se află o icoană zugrăvită după adevăratul chip al Maicii Domnului. Dimineaţa următoare, când şi-au povestit unul altuia visul, ciobanii s-au înfricoşat şi s-au mutat pe versantul alăturat. Noaptea următoare visul s-a repetat, iar în cea de-a treia noapte legenda spune că ciobanilor le-ar fi apărut în vis chiar Maica Domnului, care i-a dus la o stâncă anume şi le-a arătat intrarea în grotă. Aceasta le-a spus că acolo unde vor găsi icoana, ciobanii vor trebui să ridice un lăcaş de închinare. Astfel a luat fiinţă, conform legendei, Mănăstirea Nămăieşti, căreia ciobanii i-au ales două hramuri: „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” şi „Izvorul Tămăduirii”. Se spune că tot în acel vis, Maica Domnului le-a spus celor trei ciobani ca numărul vieţuitorilor din cadrul mănăstirii să fie întotdeauna de 33, anii trăiţi de Mântuitorul Iisus Hristos pe pământ.
Icoana pe care au găsit-o ciobanii în stâncă şi despre care se spune astăzi că este făcătoare de minuni, este una dintre cele mai vechi din toată creştinătatea. Unii cred că aceasta ar fi chiar una dintre cele 12 icoane pictate de Sf. Apostol şi Evanghelist Luca, la dorinţa Maicii Domnului, care au fost destinate celor 12 apostoli ce urmau să plece în lume pentru propovăduirea Evangheliei.
Pe teritoriul ţării noastre se crede că icoana ar fi fost adusă de Sfântul Apostol Andrei, care a propovăduit în Dobrogea şi Dacia Superioară, făcând o oprire lângă un templu păgân închinat zeului Zamolxis. Apostolul a crezut că în peşteră trăieşte un slujitor al zeului şi dorea să-l încreştineze, dar nu găseşte pe nimeni aici. Ieşind din grotă se spune că Apostolul Andrei s-ar fi adresat celor care-l însoţeau cu: Nemo est, adică Nu este nimeni, iar de la aceasta ar fi rămas numele localităţii Nămăieşti. Se spune că înainte de a pleca, Sf. Andrei a coborât în peşteră şi a lăsat icoana în partea de nord, aproximativ în acelaşi loc în care astăzi se află Biserica Mănăstirii Nămăieşti.
În anul 1798, icoana făcătoare de minuni a fost ferecată în argint de Enache Postelnicul, iar în anul 1913 aceasta a fost înrămată în argint la ordinul soţiei unui general din armata română. În timpul primului război mondial întregul aşezământ monahal a luat foc din cauza bombelor căzute în zonă. Sergentul Ion Mustaţă a povestit după aceea că a încercat să stingă focul toată noaptea, dar spre dimineaţă, când flăcările s-au extins până la icoană, acestea s-au stins dintr-o dată. Atunci sergentul a reuşit să scoată icoana din biserică şi o parte din cărţile şi odoarele bisericeşti.

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România, apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic 0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 4517.

Sursa foto: wikimedia.org