Manastirea Slatina

Manastirea Slatina din Bucovina – cu hramul Schimbarea la Fata, este prima ctitorie a domnitorului Alexandru Lapusneanu si intra prin valoarea ei in randul marilor ansambluri monastice din Romania.

Descriere Manastirea Slatina

Construita intre 1554-1558 ca necropola domneasca a familiei. Are aspectul unei adevarate fortarete remarcandu-se printr-o deosebita valoare arhitectonica si artistica, ce reinvie si continua traditiile epocii lui Stefan cel Mare si Petru Rares.

Numele locului si al manastirii vine de la un izvor din apropiere cu slatina (apa sarata), care cu timpul a secat.

Istoria zidirii manastririi se pierde in negura timpului, dar legendele spun ca aici traia un sihastru care l-ar fi sfatuit pe domnitorul Lapusneanu sa zideasca o manastire pe locul unde crestea un paltin. Eftimie, cronicarul oficial din acea vreme, arata ca zidirea manastirii Slatina a fost inceputa de Alexandru Lapusneanu in anul 1553 si s-a terminat in a doua lui domnie, in anul 1564. Intr-o cronica a lui Grigore Ureche se mentioneaza ca sfintirea manastirii s-a facut de catre Mitropolitul Grigorie la 14 octombrie 1558, fapt confirmat si de inscriptia din chenarul stemei Moldovei, asezata deasupra usii de intrare in pridvorul bisericii. In ultimul sau an de viata (1568) Alexandru Lapusneanu s-a calugarit aici cu numele de Pahomie.

Intreaga arhitectura a Slatinei se dovedeste a fi inspirata din regulile edificiilor Renasterii, cu preferinte pentru ordonante clare pentru dispunerea detaliilor dupa ritmuri regulate si in raport cu axe de simetrie.

In centrul curtii se pastreaza inca trapezaria veche (de fapt casa domneasca a lui Alexandru Lapusneanu) mare cladire pe plan patrulater, cu beciuri boltite si un nivel acoperit cu plafon de grinzi. Din vechea dispozitie a planului nu s-a pastrat decat impartirea in doua mari incaperi, separate de o sala centrala, peste care au mai intervenit alte subimpartiri mai tarzii, si ancadramentele ferestrelor si usilor dreptunghiulare, din marmura, de tip Renastere. In fata casei, o fantana arteziana, cu bazin tot de marmura, profile de Renastere, completeaza ansamblul.

Dar splendoarea senina a acestei manastiri cu aspect de curte avea sa sufere degraba dupa moartea ctitorului ei (ba chiar inainte de acest eveniment) nenumarate vicisitudini. Despot-voda (1561 – 1563) avea sa-i topeasca argintaria. Ion-voda Viteazul, la randul lui, va folosi o parte din argintarie ca sa bata moneda. Catre sfarsitul secolului XVI a fost jefuita, iar catre mijlocul secolului XVII multe cladiri aveau nevoie de reparatii. In sfarsit, incepand de la sfarsitul secolului XVII si pana catre 1800, razboaiele (insotite de jafuri, arderi, si distrugeri) sunt frecvente, iar spre sfarsitul secolului XVIII se tin lant. Vreme de 40 de ani manastirea a ramas in pustie.

Abia pe la inceputul secolului XIX se iau masuri de repopulare a ei si se incep lucrari de restaurare care vor dura pana catre mijlocul secolului. Dar in 1821 se va refugia la Slatina Iordache Olimpiotul, unul dintre conducatorii Eteriei, impreuna cu grupul lui de luptatori. Cu acest prilej, manastirea va suferi un asediu dur si va fi arsa si jefuita. In 1823 au inceput lucrarile de restaurare. Acum s-au acoperit chiliile si turnurile (cu acoperis tipic baroc rusesc, cu bulbi suprapusi) s-au adus transformari la casa domneasca si, probabil, s-au modificat ferestrele bisericii. Catre 1834, arhimandritul Filaret a retezat turnul portii, a construit deasupra gangului un paraclis si a pus sa se faca fatada cu pilastri neoclasici. In sfarsit, mitropolitul Veniam Costachi a pus sa se inalte etajul pe chiliile de pe latura de est si sa se construiasca, in fata acestora, frumosul portic cu coloane de lemn neoclasice, in fata acestora, frumosul portic cu coloane de lemn neoclasice, precum si cerdacele de pe latura de nord. La sfarsitul aceluiasi secol s-a construit, tot in stil neoclasic, cladirea staretei.

Asa cum se prezinta astazi, manastirea este rezultatul unor restaurari succesive.

 

Sursa: turismland.ro