Mănăstirea Slatina

În comuna Slatina din judeţul Suceava, se află Mănăstirea Slatina, lăcaş sfânt ce datează din a doua jumătate a secolului al XVI-lea.
Principala ctitorie a lui Alexandru Lăpuşneanu a fost Mănăstirea Slatina, în anul 1561. Nu se ştie cu exactitate când a fost ridicată această mănăstire, însă există o legendă care zice domnitorul Lăpuşneanu a fost sfătuit de către un sihastru care trăia aici, să ridice această mănăstire pe locul în care creştea un paltin.
Se menţionează într-o cronică a lui Grigore Ureche că sfinţirea bisericii ar fi avut loc pe data de 14 octombrie 1558.
Biserica este închinată Schimbării la faţă şi a fost destinată să fie necropola familiei domnului. Aşadar, biserica prezintă structura obişnuită a marilor biserici de mănăstire din Nordul Moldovei. Zidurile puternice, realizate din „bolovani de râu”, cu stânci de legătură la colţuri, sunt prevazute cu turnuri pe colţ şi la poartă. În interior sunt păstrate chiliile şi clădirile îndatorate stilistic arhitecturii Renaşterii transilvănene, precum şi fragmentele unei fântâni de marmură, ce odinioară împodobea curtea mănăstirii.
Pridvorul acestei frumoase biserici este închis. Pictura, deşi nu este cea originală, a fost refăcută cu mult talent şi s-a pus mult suflet. Pe peretele de nord al pronaosului se află un tablou în care este reprezentat Alexandru Lăpuşneanu cu familia sa.
Alexandru Lăpuşneanu a înzestrat cu generozitate mănăstirea, dăruindu-i obiecte liturgice de argint aurit, precum şi broderii de calitate excepţională. Vălurile brodate sunt încă păstrate la Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti.
Gangul prin care se face intrarea a fost refăcut între anii 1830-1834.
Se spune că picturile au fost realizate în culori aduse din Polonia şi au costat patru mii de aspri, iar biserica ar fi fost pictată şi la exterior, deoarece sunt câteva urme, dar astăzi biserica este văruită pe dinafară.
Mănăstirea Slatina a avut mult de suferit după moartea ctitorului său. De la sfârşitul secolului al XVII-lea, au urmat multe războaie, incendii şi jafuri, care au dus la distrugerea bisericii, iar a apoi a fost şi părăsită timp de aproximativ 40 de ani.
La începutul secolului al-XIX-lea a fost reluată viaţa monahală şi a început restaurarea lăcaşului. Începând cu anul 1821, căpitanul Iordache Olimpiotul, împreună cu grupul lui de luptători s-au refugiat aici. În perioada următoare, mănăstirea a fost atacată, fiind incendiată şi în mare parte dărâmată.
În 1823, munca de restaurare a fost reluată. A fost refăcut în stil baroc acoperişul chiliilor şi al turlelor, iar reşedinţa princiară a fost şi ea îmbunătăţită.
Arhimandritul Filaret, în anul 1834, a tăiat turnul incintei şi a ridicat o capelă deasupra căii de acces şi a cerut ca faţada să fie făcută cu pilaştri în stil neoclasic. Episcopul Veniamin Costache a făcut şi el câteva schimbări construind o clădirea deasupra chiliilor din partea estică, un frumos portic cu coloane în stil neoclasic şi balcoane în partea nordică.
Muzeul Mănăstirii se află în Palatul Domnesc din incintă, care datează de la începuturile mănăstirii şi care a fost păstrat foarte bine de-a lungul secolelor. Aici sunt păstrate obiecte bisericeşti.
Fiind de o valoare deosebită, Mănăstirea Slatina a intrat în rândul marilor ansambluri monastice ale Moldovei medievale.

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România, apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic
0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 3008