Muzeul Hanul Domnesc – Suceava

Muzeul de Etnografie “Hanul Domnesc” Suceava este un monument istoric si  totodata cea mai veche cladire civila medievala pastrata in orasul Suceava.

Descriere Muzeul Hanul Domnesc

Cladire cu doua niveluri, construita la sfarsitul secolului al XVI-lea si inceputul celui urmator, Hanul Domnesc a fost destinat gazduirii unor dregatori straini, oaspeti de seama si mari negustori.

Odata cu ocuparea nordului Moldovei de catre imperiul Habsburgic in 1775, Hanul Domnesc isi schimba destinatia, devenind casa de vanatoare pentru membri familiei imperiale.

In 1962 a fost restaurat de la nivelul pivnitei pana la acoperis, urmarindu-se reconstituirea elementelor de arhitectura interioara de la parter, in fosta bucatarie a hanului, pe locul cuptorului s-a ridicat un altul inspirat din cuptoarele moldovenesti, la etaj s-au pastrat grinzile de stejar ale plafoanelor celor doua coridoare.

Ca elemnete arhitecturale de epoca recastigate odata cu refacerea zidurilor, constructia Hanului Domnesc ca monument de arhitectura a intrat in traditia culturala a Sucevei ca vechi han medieval

In aceasta impresionanta cladire se gaseste adapostit un muzeu etnografic impresionant, si un muzeu de arta populara, ce cuprind numeroase colectii de piese de port romanesc si impresionante podoabe de sarbatoare, diverse textile, obiecte sculptate din lemn, os si metal, recuzita pentru frumoasele obieciuri de nunta dar si de Anul Nou, si mobilier traditional.

Expozitia permanenta de la parterul cladirii reconstituie atmosfera de epoca a unui han care gazduieste oaspetii de seama, dregatori, negustori. In salonul privat este reconstituita o soba de inluenta austriaca cu placi de ceramica de tip Kuty, mobilat cu piese sculptate ornamentate cu motive populare traditionale: masa cu scaune cu spatare inalte sculptate, dulap cu vitrina pentru vesela si piese de portelan, sticla si metal (farfurii, cani, suporturi pentru pahare, tavi, tabachera, lulea, etc.).

Hanul Domnesc a fost intr-o perioada (sfarsitul secolului al XVIII-lea) casa de vanatoare, atmosfera acestei perioade fiind ilustrata cu obiecte specifice acestei ocupatii – pe un rastel sunt expuse pusti de vanatoare panoplie cu pistoale si pumnale. Ambianta salonului este completata cu blanuri de mistret.

Urmeaza camara in care sunt obiecte de uz casnic necesare prepararii hranei. Aici sunt rasnita de mana, teascul pentru ulei, cumpana, cofa pentru apa, butoaie, butoiase, balerci, saci pentru faina, tavi de cpot, piua.

In bucatarie, elementul principal este cuptorul cu plita, rola si cuptor de paine. Vasele necesare sunt asezate pe un grilaj din jurul hornului (linguroaie, tavi, tigai, oale, cani); pe plita si pe vatra: oala pentru sarmale, chiup pentru bors, lopata, cleste, cociorva, piua pentru sare. Mobilierul din bucatarie este cel specific: masa, blidare, laita, lingurare.

Circuitul de vizitare trece apoi in sala de han. Aici sunt mese cu laite si scaune, polita cu vase din ceramica, blidare , butoiase, balerci, coltare. Pe masa sunt sfesnice, strachini, linguri, fund de mamaliga. Aceasta camera este destinata servirii mesei. Inventarul mesei este completat cu textile de interior, stergare de mana, tesaturi de canepa.

Urmeaza camera de odihna cu mobilier specific: pat cu tablii, bancheta, jilt, scrin, lavoar cu oglinda cu cana si lighean de portelan. Interiorul acestei camere este completat cu tesaturi de factura populara: stergare, asternut de pat, scoarta pentru perete si blana de urs pe perete si de mistret pe jos. O soba de incalzit si un cufar pentru haine intregesc inventarul acestei incaperi care-si asteapta oaspetii. Holul de intrare face legatura dintre celelalte spatii. Aici sunt expuse piese de harnasament (sei, tarnite, curele, hamuri) si obiecte legate de transport si vanatoare. Este expusa o caruta, un mic atelier de fierarie cu nicovala, ciocane, clesti.

Pivnita cu cele doua camere legate printr-un culoar boltit constituie un punct de atractie prin arhitectura lor si prin reconstitiurea functionalitatii lor. In spatiul de la intrare sunt expuse butoaie pentru bauturi si pentru alimente, iar in a doua incapere este amenajata o crama cu mese si laite cu obiecte din lemn si ceramica.

Interactiunea dintre reconstituirea interioarelor specifice hanului si prezenta obiectelor de factura populara fac trecerea spre etsjul cladirii unde sunt expuse toate genurile de arta populara din principalele zone etnografice ale judetului.

Zona etnografica Humor se remarca prin mestesugul prelucrarii artistice a lemnului care s-a materializat in obiecte de mare frumusete ca forma si ornamentatie, mestesug practicat si astazi cu aceeasi maiestrie.

Dintre tesaturi se remarca stergarele de perete si tesaturile de traista in carouri. Costumele traditionale purtate in toate anotimpurile ofera diferite variante artistice locale. Compuse din stergar de cap cu varste colorate, camasa femeiasca bogat ornamentata cu fir, paiete si margele, catrinta sobra cu dungi inguste de culoare galben auriu si bondita ornamentata cu snur negru.

Zona Dornelor se distinge prin velnitile de pat cu decor liniar, in culoarea naturala a lanii; stergarele de perete cu motive geometrice realizate in tehnica alesaturii cu acul. O piesa de port deosebita este camasa cu platca cu motive vegetale aplicate cu margele.

Cele patru ansambluri de port traditional incadreaza mai bine de un secol de conciliere a influentelor vechilor traditii de natura geometrica specifica nordului Moldovei cu stilizari vegetale de influenta nasaudeana.
Salbele de dota realizate cu ajutorul unei zgarde cu ornamente de margele, de care se prind monedele reprezinta o particuleritate zonala ce completeaza costumul femeiesc.

Zona etnografica Radauti se caracterizeaza printr-o realiazre artistica superioara in toate domeniile creatiei populare. Se remarca scoartele, laicerele si grindarasele cu motive geometrice si colorit de natura vegetala in general. Costumele populare ilustreaza toate tipurile de haine traditionale purtate de locuitorii acestor asezari.

Zona Radauti se impune, de asemenea, prin mestesugul cojocaritului reprezentat prin cele cateva tipuri de haine de blana (cojocel, pieptar, pieptar cu poale) cu o ornamentatie bogata ce le subliniaza croiala, intr-un colorit viu cu motive vegetale. Mestesugul olaritului este reprezentat prin ceramica neagra de Marginea si cea smaltuita de Radauti.

Zona etnografica Campulung continua stravechea traditie a prelucrarii lemnului prin realizarea diferitelor obiecte, de la furca de tors la cofita pentru aghiasma si tiparul de prescure.

Portul traditional al zonei se remarca prin camasa femeiasca cu motive geometrice si rafinament coloristic si cu bonditele cu prim de jder sau de dihor si cu decor geometric cu matase si margele.

Sarbatorile de iarna aduc in scena cerbul care este ornamentat cu materiale stralucitoare cu multi canafi colorati, personaj marcant in alaiurile din zona.

In spatiul de trecere sunt expuse piese de arta populara actuala din toate genurile de creatie: tesaturi, ceramica, obiecte de lemn, coarne pentru praf de pusca.

Sursa: turismland.ro