Orasul Suceava

Municipiul Suceava se numara printre cele mai vechi si mai importante asezari ale tarii fiind resedinta si totodata cel mai mare oras al judetului Suceava, situat in Bucovina, Romania si se afla la 149 de km de la varsarea in Siret. Timp de doua veacuri a fost resedinta principala a statului Moldova, iar intre 1775–1918 a fost un oras din Imperiul Austriac (pamanturile coroanei Regatul Galitiei si Lodomeriei si Ducatul Bucovinei).

Descriere Orasul Suceava

Orasul Suceava este construit pe doua zone geografice: dealurile si vaile raului Suceava. Raul, lung de 170 km, izvorand din Masivul Lucina, ocupa 26% din suprafata judetului cu bazinul sau hidrografic. Configuratia neobisnuita a orasului include doua cranguri – Zamca si Sipote – care sunt ambele localizate in granitele orasului. Teritoriul Orasului Suceava si imprejurimile sale au fost locuite, asa cum atesta cercetarile arheologice, din timpuri stravechi, incepand chiar din paleolitic. In sec. II-III exista aici o asezare a dacilor liberi, descoperirile arheologice relevand si puternice influente romane. In epoca migratiei si in secolele urmatoare populatia autohtona a continuat sa vietuiasca pe aceste meleaguri, iar in sec. XIV, in 1388, Suceava este mentionata drept capitala a Moldovei.
Incepand cu domnia lui Petru I al Moldovei (circa 1375-1391), Cetatea Sucevei a devenit principala cetate de scaun a Tarii Moldovei, aceasta functie indeplinind-o si in vremea lui Aron Voda (1592-1595), Stefan Razvan (1595) si a Movilestilor. Odata cu Alexandru Lapusneanu, resedinta domneasca s-a mutat la Iasi. Langa oras s-au aflat doua cetati, una mai veche la Scheia, alta putin mai noua, ce se vede si astazi. Intre cele doua s-a dezvoltat, inca din prima parte a sec. XIV, orasul. Cetatea Scheia, una dintre cele mai vechi cetati din Moldova, dar cu o existenta scurta, a fost daramata in timpul lui Alexandru cel Bun. Cetatea de Scaun a Sucevei a avut timp de trei secole un rol important in viata politica a Moldovei. In evul mediu, orasul era populat cu romani, dar si cu germani, maghiari si armeni, ultimii avand dreptul de a-si alege un soltuz propriu (ce purta numele de “voit”). Din Suceava, Alexandru cel Bun a condus tara timp de 32 de ani, marind cetatea si intarindu-i zidurile. In 1401, aici s-a stabilit si Mitropolia Moldovei. In 1408, Alexandru cel Bun acorda privilegii negustorilor lioveni, iar orasul Suceava era mentionat ca unul dintre locurile de depozitare a postavului, precum si a unor marfuri de export ale Moldovei. Epoca de apogeu avea sa fie insa in timpul lui Stefan cel Mare (1457-1504). In vara anului 1476, ambitiosul Mohamed II si-a incercat norocul sub zidurile cetatii, dar darza rezistenta a moldovenilor i-a frant vointa victoriei si l-a silit sa se retraga in mod rusinos. Stefan facuse din Suceava un fel de creier al sistemului sau de aparare. In 1497, 21 de zile si nopti in sir, tunurile lesilor au batut in ziduri, dar acestea au ramas neclintite. Niciodata cetatea n-a fost cucerita prin forta armelor. La 21 mai 1600, oastea lui Mihai Viteazul intra fara lupta in cetate, iar la 26 mai Ioan Capturi, noul parcalab al Sucevei, jura credinta marelui voievod care se intitula „domn al Tarii Romanesti si Ardealului si a toata Tara Moldovei“. Suceava primeste ostile marelui voievod Mihai, apoi, asupra orasului s-au asezat insa vremuri grele, intrand tot mai mult in anonimat. In 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o in timpul conflictului militar dintre Turcia si Rusia (1768-1774), Austria a primit o parte din teritoriul Moldovei, in care se afla si Suceava (granita cu Romania trecea chiar pe la sud-est de oras). Timp de un secol si jumatate acest teritoriu a facut parte din Imperiul Habsburgic, primind numele de Bucovina. Suceava a fost al doilea oras, dupa Cernauti, al Bucovinei. Dupa izbucnirea primului razboi mondial, foarte multi bucovineni au fugit in Moldova si s-au inrolat in armata romana. Stema orasului Suceava arata astfel: in scut, pe camp de azur, o cetate crenelata rosie, cu sapte turnuri, dotata cu ferestre luminate negru si asezata pe o campie verde; in fata constructiei Sfantul Gheorghe ecvestru, de argint, nimbat de aur, strapunge cu lancea un balaur, de asemenea, de aur. Scutul este timbrat de o coroana murala de argint, formata din cinci turnuri, din care iese stema Moldovei: capul de bour cu gat cu tot si cu stea intre coarne. Semnificatia – Sfantul Gheorghe, considerat in epocile feudala si moderna, purtatorul de biruinta al crestinitatii – evoca faptul ca orasul s-a remarcat in lupta anti-otomana. Capul de bour, plasat deasupra coroanei murale, evoca faptul ca aceasta urbe a fost odinioara capitala Moldovei. Aspectul caracteristic al reliefului Sucevei este cel al unui vast amfiteatru, cu deschidere spre valea raului Suceava, cu inaltimea maxima de 435m (dealul Tarinca) si cea minima de 270m (in zona albiei raului Suceava). Relieful din zona orasului si din imprejurimi este foarte variat, cu o fragmentare sub forma de platouri, coline (cueste) si dealuri (Zamca, 385m; Viei, 376m; Manastirii, 375m; Tarinca, 435m) separate de vaile raurilor Suceava, scheia, Raul Targului, Bogdana si Paraul Morii. Orientarea generala a interfluviilor, cat si a vaii Sucevei este NV—SE, conform structurii geologice cu caracter monoclival. Pantele reliefului se prezinta destul de variat.
Majoritatea lor, aproximativ 60% din suprafata teritoriului, sunt sub 3°, 25% din teritoriu cuprinde pante intre 3 si 10°, iar 15% din teritoriu are pante de peste 10°. Principalele unitati de relief din oras si din zona inconjuratoare, de varsta cuaternara, pot fi clasificate in trei mari grupe: platourile, larg valurite, reprezentate prin dealul Zamca si dealul Cetatii; cele sub forma de coline se intalnesc numai in partea de sud-est a orasului; versantii deluviali (circa 25% din suprafata), aparuti ca urmare a dinamicii active a proceselor geomorfologice (alunecari de teren, eroziuni areolare si liniare), se intalnesc mai ales in bazinul superior al vaii Raului Targului, pe versantii de vest si sud-est ai dealului Zamca si pe versantul drept al Sucevei; sesurile aluvionare, modelate sub forma unor trepte, au un caracter imbucat. In fundamentul orasului, la adancimea de 1500m, se gaseste scufundata marea unitate geostructurala a Platformei Ruse, acoperita de depozite sedimentare necutate, de varsta paleozoica, mezozoica si tertiara, cele mai noi straturi care alcatuiesc relieful actual fiind de varsta sarmatica si cuaternara. Structurile depozitelor sarmatice (gresii si calcare oolitice) reflecta regimul de platforma. Straturile sunt necutate, cu o usoara inclinare sub 1° de la NV—SE. In zona vetrei orasului relieful este si mai nou, el fiind in intregime de varsta cuaternara. Raul Suceava a constituit agentul principal de modelare al reliefului. Structura geologica de platforma se reflecta in mod evident in relief prin formarea de creste, vai subsecvente (Scheia, Targului), vai cu caracter reconsecvent (Suceava) si prin platouri si coline cu caracter structural (Cetatea Zamca, Cetatea de Scaun a Sucevei) si cu aspect etajat.  Solurile din raza orasului intra, in general, in categoria celor de silvostepa, solurile cernoziomice levigate fiind specifice zonei. Aceste soluri par o forma relicta, corespunzatoare unei epoci mai secetoase din trecut, dat fiind faptul ca sunt soluri tipice de silvostepa. Ele sunt cele mai fertile soluri din zona, folosite la cultura cartofului, sfeclei de zahar si cerealelor. Pe terasele superioare ale Sucevei se gasesc soluri cenusii de padure, cu o fertilitate mai scazuta; in lunca Sucevei exista soluri aluvionare, formate din depozite fluviale de pietris si nisip, utilizate, in parte, pentru cultura legumelor si a cartofului. Din punct de vedere climatic orasul Suceava se gaseste in zona climatului temperat continental de dealuri. Unele caracteristici ale mediului inconjurator care influenteaza clima sunt altitudinea, gradul de fragmentare si orientare a versantilor etc, peisajul urban, alcatuit din blocuri cu incalzire centrala, strazi pavate, industrie etc, au determinat existenta unor deosebiri microclimatice intre diferite puncte ale orasului (centru, zona Itcani-Gara, zona manastirii Zamca, zona Burdujeni-combinat si zona Burdujeni-Centru). Evolutia vegetatiei confirma si ea existenta deosebirilor microclimatice dintre diferitele zone ale orasului, diferenta de producere a fenofazelor fiind de: doua pana la trei zile intre centru si zona Zamca; trei pana la cinci zile intre centru si Scheia; doua zile intre centru si dealul Cetatii. Teritoriul judetului Suceava apartine in intregime bazinului hidrografic al Siretului. Principala apa curgatoare din perimetrul municipiului, Suceava, creeaza in dreptul orasului o albie larga, un culoar de 1,5 km latime, in cea mai mare parte neinundabil, ca urmare a masurilor de indiguire si protejare a intregului spatiu afectat zonei industriale si de agrement. De-a lungul timpului, raul Suceava a suferit deplasari succesive catre S-SV, lasand in partea opusa vechi albii sub forma de terase. Un rol important atat in evolutia vaii principale, cat si a celor afluente l-au avut procesele geomorfologice de modelare a versantiior. Raul Suceava primeste pe partea dreapta paraiele scheia si Raul Targului, cu versanti asimetrici, iar pe stanga Mitocu, Bogdana si Paraul Morii. Apele statatoare, sunt, in general, putin raspandite, ele fiind recente creatii artificiale (lacul de acumulare de la Dragomirna, iazurile de la Fetesti, Moara, Bunesti sau Siminicea).
In imprejurimile orasului se gaseste atat vegetatie specifica zonei dealurilor, cat si cea caracteristica zonei de lunca. Suceava si teritoriul inconjurator apartin in intregime zonei padurilor de foioase care, mult reduse in decursul vremurilor, au capatat un aspect discontinuu. In prezent, din vechiul codru au ramas impadurite doar masivul Dragomirna si dealul Ciungilor-Ilisesti. Subarboretul acestor paduri este format din lemn cainesc (Ligustrum vulgare), maces (Rosa canina), sanger (Cornus sanguinea), corn (Cornus mas), alun salbatic (Corylus colurna), soc (Sambucus nigra) etc. Raspandirea in trecut a padurilor este atestata si de o serie de fitonime ca: Dumbraveni, Ipotesti, Lisaura, Plopeni, Salcea, Tisauti si altele. Obiectivele turistice din Suceava sunt: Manastirea Sfantul Ioan cel Nou, Manastirea Teodoreni – 1597, Biserica Mirauti, Biserica Sf. Dumitru – 1534-535, Biserica Invierea Domnului – 1551, Biserica Sf. Nicolae – 1611, Biserica Sf. Ioan Botezatorul (Coconilor) – 1643, Biserica Sf. Andrei, Biserica Sfanta Vineri, Manastirea Zamca – 1606,Biserica armenească “Sf. Simion” (Turnul Roşu) – 1513, Biserica armenească “Sf. Cruce” – 1521, Capela din cimitirul armenesc din Suceava – 1904, Biserica romano-catolica – 1836, Biserica evanghelica, Sinagoga Gah – 1870, Biserica de lemn Sf Antonie cel Mare din Suceava, Catedrala Marasesti, Biserica Sf. Gheorghe a manastirii Sf. Ioan cel Nou, Biserica Sf. Haralambie.

Sursa: turismland.ro