Podul de la Cernavodă

Cum ţinutul Dobrogei a fost stăpânit cândva de către otomani, multă vreme numele localităţii Cernavodă a fost unul de origine turcească: Bogaz-Kioi, care a înlocuit numele latin Mighali Thermae. Denumirea sub care este astăzi cunoscut - Cernavodă, ar veni de la legendarul domnitor muntean, Negru Vodă, care a reconstruit oraşul, formându-se toponimul cerna - care în slavonă înseamnă negru, şi vodă - Cernavodă.
Îndemnaţi de austrieci, turcii au prospectat zona Cernavodă – Constanţa, în perspectiva construirii unui canal pentru a scurta drumul de la Constantinopol la Viena, evitând Dunărea. Cu toate că, după cronicile vremii, existau dificultăţi în ceea ce privea terenul, a fost construit un drum, Cernavodă – Constanţa, fiind cel mai scurt între Dunăre şi Marea Neagră.
După anii 1840, canalul a început să fie foarte utilizat, în special de vapoarele care făceau ruta Viena – Istanbul. După construirea căii ferate, 1858 – 1960, importanţa localităţii creşte enorm, iar legătura dintre Cernavodă şi Constanţa nu se mai făcea cu diligenţa pe drumuri rele, ci acum, prin intermediului căii ferate, cu trenuri.
Dezvoltarea oraşului Cernavodă a fost întreruptă de războiul dintre anii 1877 – 1878, fiind ocupat de către trupele ţarului Rusiei.
În 1879, după ce Dobrogea a intrat în componenţa României, guvernul liberal de la Bucureşti a decis construirea liniei de cale ferată Bucureşti – Feteşti. Trei ani mai târziu, guvernul a intrat în proprietatea liniei ferate Cernavodă – Constanţa, astfel că era necesar un pod care să permită joncţiunea, peste Dunăre, a celor două linii şi, totodată, accesul mai rapid al mărfurilor şi călătorilor către porturile dobrogene.
În 1887, Ministerul Român al Lucrărilor Publice a aprobat proiectul podului Feteşti – Cernavodă, prezentat de inginerul Anghel Saligny. După trei ani a început construcţia podului, care poate fi văzut şi astăzi la Cernavodă şi care impresionează prin arhitectura sa.
La 9 octombrie 1890, începe construcţia podului de la Cernavodă. Cinci ani mai târziu, are loc ceremonia de inaugurare a podului peste Dunăre, denumit Carol I, la care a participat însuşi regele.
Podul, redenumit ulterior, fiindu-i dat numele inginerului său, Anghel Saligny, a fost amplasat pe cei mai înalţi piloni construiţi vreodată în România: 27 de metri adâncime, ca fundaţie, şi 36 de metri înălţime de la nivelul solului.
Lucrările s-au încheiat la 14 septembrie 1895, când a fost bătut ultimul nit. Trebuie menţionat că s-au realizat în paralel două poduri de cale ferată, având acelaşi arhitect: cel de peste Dunăre şi cel care traversează braţul Borcea.
La capătul podului, s-a ridicat un impresionant monument din bronz, reprezentând doi dorobanţi, în memoria eroilor căzuţi în Războiul de Independenţă. Numit Dorobanţii, monumentul a fost ridicat de către Léon Pilet. Pe lateralele pilonilor erau ataşate şi efigiile maiestăţilor sale Carol şi Elisabeta şi stema României, operă a aceluiaşi sculptor francez, care din păcate, o dată cu venirea comunismului, au fost detaşate şi pierdute.
Prin deschiderea de 190 de metri între piloni, un viaduct cu 15 deschideri de 60 metri, şi prin distanţa acoperită, Podul de la Cernavodă era cel mai mare al Europei la acea vreme, fiind timp de aproape 100 de ani, cel mai solicitat pod de cale ferată simplă de pe continent.
Vă invităm să admiraţi Podul de la Cernavodă, declarat monument istoric, care prin aspectul său armonios, se numără şi în zilele noastre printre cele mai frumoase poduri din întreaga lume.

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România, apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic 0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 5046