Teatrul de Stat Mihai Eminescu Botosani

Teatrul de Stat Mihai Eminescu Botosani

Inceputurile activitatii teatrale la Botosani sunt legate de numele lui Costache Caragiale, un important animator al teatrului romanesc. In 1838, actorul Costache Caragiale incearca sa organizeze la Iasi o trupa de teatru, dar este primit cu raceala. Isi indreapta atentia spre Botosani, unde are un succes rasunator. Nicolini, directorul Scolii Domnesti din Botosani ii pune la dispozitie o sala cu o capacitate de 40 de locuri. In stagiunea 1838-1839, Botosani este unicul oras din cele trei tari romanesti in care se rosteste pe scena limba romana. Incercarea lui Nicolini de a atrage lumea botosaneana spre teatru a reusit, ba chiar a avut o influenta atat de mare la acea vreme, incat s-au urcat pe scena inclusiv boierii si cucoanele lor. La 27 noiembrie 1838 se juca „Uniforma lui Velington” comedie intr-un act de Otto von Kotzetbue. Afisul acestei reprezentatii, scris de mana, se afla la Biblioteca Academiei Romane. Cu trecerea timpului mentalitatea botosanenilor s-a schimbat si teatrul a devenit cea mai cautata iesire in societate. Asa se face ca boierii din Botosani au inceput sa isi doreasca o sala de teatru de sine statatoare. Prin 1860 se construieste prima sala de teatru cunoscuta sub denumirea de „Teatrul Petrache Cristea”: o scena, doua randuri de loji, parter si orchestra. Sala varuita in alb, era jumatate de elipsa, cu despartiturile de la loji din scandura vopsite cu alb, fara capitonaj si fara scaune, pe care publicul si le aducea de acasa in seara reprezentantiei. In mijlocul plafonului atarna un candelabru urias, ce trebuia coborat pana jos pentru a putea fi aprinse cele aproximativ doua sute de lumanari din parafina. Stalurile, un fel de lavite cu spatar erau rezervate numai barbatilor. Pentru orice femeie ar fi fost o lipsa de respect sa apara la teatru in stal. Trei lovituri de butuc in dusumeaua scenei anuntau publicul ca reprezentatia avea sa inceapa. In aceasta sala de la Botosani, trupele de teatru straine care treceau prin punctul de frontiera Burdujeni spre Bucuresti si de acolo spre Constantinopol, nu ezitau sa poposeasca pentru una sau mai multe reprezentatii. Dupa 1885, din cauza deteriorarii cladirii, spectacolele aveau loc in „Sala meseriasilor”. In 1901 se construieste o noua sala - „Teatrul Popovici”, dupa numele proprietarului sau. Totusi, nu era suficient pentru un oras care la inceput de secol se situa pe locul patru ca numar de locuitori, dupa Bucuresti, Iasi si Galati. In ianuarie 1912 se constituie „Societatea pe actiuni-Teatrul Eminescu” avand 75 de actionari si un capital de 400.000 lei. La 23 septembrie 1912 se pune piatra de temelie a constructiei ridicata ulterior in decurs de doi ani. De planurile cladirii s-a ocupat arhitectul Grigore Cerchez. Teatrul a fost realizat in stilul eclectismului de scoala franceza, comparandu-se prin proportiile si bogatia ornamentatiei cu Teatrul National din Iasi. El a fost inaugurat in seara zilei de 21 decembrie 1914, cu piesa „Lorica noastra” prezentata de Teatrul National Bucuresti. Din pacate aceasta cladire este partial distrusa de o bomba la 8 aprilie 1944, iar lucrarile de reconstructie ce s-au desfasurat intre anii 1956-1958 ii schimba total infatisarea. In septembrie 1958 se inaugureaza cladirea noua sub titulatura de Teatru „Mihai Eminescu”. Prima stagiune artistica se deschide la 16 octombrie 1958 cu premiera piesei „Mielul turbat” de Aurel Baranga in regia lui Paul Sireteanu si scenografia lui Constantin Piulita. De atunci cladirea teatrului a mai suferit o modificare la intrarea principala, pastrandu-si imaginea pe care o pot admira si astazi toti cei care ajung in Botosani.