Pro şi contra pedepsei cu moartea

* reintroducerea pedepsei cu moartea este dorită de destui ieşeni * juriştii spun însă că aceasta este aproape o misiune imposibilă, iar efectele măsurii sunt taxate ca îndoielnice * pedeapsa cu închisoarea pe viaţă, în prezent cea mai grea din sistemul penal românesc, are însă portiţele ei de scăpare şi a fost destul de rar aplicată după Revoluţie

Tupeul şi ferocitatea infractorilor îi fac pe români tot mai puţin miloşi. Pentru că nu se simt în siguranţă nici pe stradă, nici în propria casă, ei au început să se gândească la pedepse tot mai aspre pentru infractori, iar ieşenii nu fac excepţie de la regulă.
În prezent, cea mai grea pedeapsă prevăzută de Codul Penal românesc este închisoarea pe viaţă. Înainte de 1989 însă, exista şi posibilitatea ca răufăcătorii să plătească mai scump. Din 1957 şi până la momentul Revoluţiei, mai bine de 100 de români au fost executaţi, iar în alte 30 de cazuri, Nicolae Ceauşescu a comutat pedeapsa în 25 de ani de puşcărie. Abolirea pedepsei capitale s-a numărat printre primele măsuri postrevoluţionare, prin Decretul-lege 7/1990. Schimbările aduse Constituţiei au întărit interdicţia. Potrivit Legii fundamentale, „pedeapsa cu moartea este interzisă”.

Nu doar legile româneşti nu ne lasă însă acum să punem infractorii la zid. Carta Drepturilor Fundamentale, inclusă în 2007 în Tratatul de Reformă a Uniunii Europene, spune că „orice persoană are dreptul la viaţă”, dar şi că „nimeni nu poate fi condamnat la pedeapsa cu moartea sau executat”.

Petiţii şi iniţiative legislative pentru a relua execuţiile
Totuşi, băţul european nu prea contează pentru cei care s-au săturat să se teamă pentru viaţa şi avutul lor. „Au început să apară din ce mai multe crime, violuri în plină zi, au început să apară din ce în ce mai multe clanuri care îşi dispută teritorii, răufăcătorii, odată ajunşi la închisoare, beneficiază de mult mai multă libertate şi respect din partea autorităţilor decât un om care primeşte o pensie, un ajutor de şomaj sau munceşte cu ziua ca să poată beneficia de un trai decent, trai care nu o să ajungă la nivelul celor din închisori. De aceea propun să introducem pedeapsa cu moartea pentru faptele grave -- omor, jaf armat şi celelalte fapte care se încadrează ca fiind grave”, arată autorul uneia dintre ultimele petiţii pe această temă, care a dorit să rămână anonim.
Argumentele istorice sunt şi ele invocate pentru astfel de iniţiative: „Pedeapsa cu moartea are o istorie lungă şi variată în România. Vlad al III-lea Ţepeş este cunoscut în toată lumea pentru că a executat mii de oameni prin tragere în ţeapă. Unul dintre succesorii săi, Constantin Hangerliu, a fost strangulat, împuşcat, înjunghiat şi decapitat de otomani în 1799. Horea şi cu Cloşca au fost traşi pe roată de către autorităţile imperiale austriece care stăpâneau în acel moment Transilvania”.
Nu doar oamenii simpli au încercat să schimbe legea. A trecut la atac şi un senator PD-L, Iulian Urban, care a promovat reintroducerea pedepsei cu moartea pentru pedofilie, omor deosebit de grav, pruncucidere, genocid, crimă organizată, terorism şi trădare naţională. Parlamentarul a fost inspirat de tragedia unei copile de 10 ani, violată şi ucisă: „Asemenea tragedii ajung, pe lângă pierderea vieţii unor copii, să provoace şi adevărate drame sociale ce tind să afecteze echilibrul normal al vieţii, raportat la faptul că un asemenea individ care iniţial ar fi condamnat la pedeapsa maximă de 25 ani ajunge să fie eliberat mai devreme, existând riscul să repete fapta şi să curme o nouă viaţă”.

O problemă complexă
Părerile juriştilor sunt însă împărţite. Procurorii se feresc să enunţe o opinie, deşi recunosc că n-ar strica mai multă severitate în cazul infracţiunilor de violenţă gravă şi stradală. „O anumită creştere se constată la infracţiunile stradale, care sunt şi foarte periculoase. De altfel, reprimarea acestora constituie o prioritate pentru mine, deoarece afectează nu doar persoanele implicate direct, ci ordinea şi liniştea publică. În primul rând, trebuie ca procurorii să manifeste o mai mare fermitate la propunerea de măsuri preventive pentru astfel de indivizi”, ne-a declarat dl Florin Căşuneanu, prim procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel.
Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod Penal, programată deocamdată pentru 2014, situaţia s-ar mai putea schimba. Însă anchetatorii spun că acum nu prevederile legii sunt neapărat problema. „Codul Penal lasă judecătorului o marjă foarte largă în stabilirea pedepsei, existând diferenţe mari între limita minimă şi cea maximă. Cum este stabilită pedeapsa depinde şi de aprecierea acestuia, de climatul socio-economic din fiecare zonă”, a adăugat dl Căşuneanu.
Magistraţii sunt însă sceptici în ce priveşte efectele reintroducerii pedepsei capitale. „Pentru a opera o asemenea modificare a Codului Penal, trebuie întâi modificată Constituţia. De altfel, este greu de spus dacă introducerea acestei pedepse ar avea un rol preventiv. Cele mai multe infracţiuni sunt spontane, ele se consumă pe fondul consumului de alcool şi al unor probleme de natură psihică a făptuitorului”, ne-a spus un judecător.

Ce facem cu erorile judiciare?
Avocaţii se opun vehement unei astfel de idei, după cum era de aşteptat. „În primul rând, pedeapsa cu moartea nu e compatibilă cu sistemul nostru de principii morale. Suntem creştini, avem altă educaţie şi alte valori decât pragmatismul american. Pentru noi, viaţa e sfântă. De altfel, avem deja unul dintre cele mai aspre coduri penale din Europa, iar statisticile arată că acest fapt nu a înfrânat infracţionalitatea. Ce, acum violatorii sau criminalii nu ştiu ce riscă? Dar impulsiunile nu pot fi cenzurate aşa. În plus, dacă s-ar reveni la pedeapsa cu moartea, chiar că nu ar mai putea fi îndreptate erorile judiciare!”, crede dna Gianina Poroşnicu.
Ba chiar apărătorii consideră că, dacă e ceva-n neregulă acum, e... asprimea legii! „Dimpotrivă, avem nevoie de pedepse mai blânde. În prezent, pe lângă închisoarea cu executare, mai avem aplicarea articolului 18 indice 1 (fapta care nu prezintă pericolul social al unei infracţiunii – n.r.), suspendarea condiţionată şi sub supraveghere a pedepsei. Executarea pedepsei la locul de muncă nu mai funcţionează, iar recidiviştii se duc direct la puşcărie. Dacă au condus de două ori fără permis, stau alături de cei condamnaţi pentru omor. Ar trebui să găsim instituţii care să acorde clemenţă, cum ar fi arestul la domiciliu, brăţara electronică”, a adăugat dna Poroşnicu

Ultimul ieşean împuşcat
Ultimul ieşean condamnat la moarte şi-a trecut în palmares o crimă atroce. Vasile Iacob, din Bosia, avea 22 de ani când a ucis trei săteni. Tragedia s-a întâmplat pe 11 septembrie 1983. La finalul unui meci de fotbal, tânărul a mai vrut să cumpere vin, dar îi lipseau 5 lei. Atunci s-a gândit să-i viziteze pe fratele şi cumnata bunicilor. Costache şi Maria Putină aveau 83, respectiv 73 de ani.
Iacob a intrat în grădina bătrânilor, le-a luat sapa şi toporul, după care le-a cerut 100 de lei şi a fost refuzat. O decizie fatală, au spus procurorii: „Inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu toporul în regiunea capului şi corpului victimei Putină Costache, care a căzut lângă sobă. Atunci Putină Maria, care era culcată pe pat, s-a ridicat şi l-a prins pe inculpat de haină cu mâna şi l-a muşcat de spate, motiv pentru care acesta i-a aplicat mai multe lovituri cu toporul în regiunea capului”.
Primele lovituri nu l-au ucis pe Costache, dar Iacob nu s-a dat bătut: „Inculpatul a folosit împotriva victimei un cuţit cu care a aplicat în mod repetat mai multe lovituri în regiunea gâtului, care au dus la decesul acestuia. De asemenea, împotriva victimelor Putină Maria şi Costache, inculpatul a folosit şi o săpăligă cu care i-a lovit de mai multe ori”.
A treia victimă a fost Anica Azoiţei, sora Mariei, care a venit s-o vadă. „Inculpatul a luat din nou toporul şi a aplicat acesteia mai multe lovituri, despicându-i craniul şi creierul, secţionându-i măduva cervicală şi vasele gâtului”, au spus procurorii. Potrivit acestora, asasinul a căutat zadarnic bani şi, până la urmă, a stârnit un incendiu ca să scape de indiciile ce l-ar fi putut trăda. În fine, s-a... culcat, pe malul Jijiei. Când focul a fost observat de săteni, Iacob a venit chiar să ajute la stingerea lui!
După crimă, Iacob, care era lăcătuş mecanic, a rămas prin preajma anchetatorilor. El şi-a luat o zi liberă ca să le aducă apă legiştilor şi să ajute ca morţii să fie duşi la biserică. Mai mult, a asistat la înmormântare! Sângele rece dovedit nu l-a ajutat să scape nepedepsit. După trei luni, a fost arestat. Îl dăduseră de gol amprentele de pe sapă, dar şi sângele victimelor de pe pantofi.
După 1990, judecătorii ieşeni au dictat, în cel mai rău caz, detenţia pe viaţă. Şi aceste condamnări nu au ajuns încă la 20. Printre cei „răsplătiţi” astfel s-au aflat Valentin Baicu, cel care şi-a sugrumat nepoata şi l-a înjunghiat pe concubinul surorii sale şi pe mama acestuia, pedofilul Viorel Chirilă, care a violat şi ucis un copil de 15 ani, Gheorghe Gînţu, care şi-a asasinat fosta iubită, la puţin timp după ispăşirea pedepsei primite fiindcă şi-a ciopârţit soţia cu toporul şi a încercat acelaşi lucru cu mătuşa ei. Mai mult, doi dintre vieţaşi au fost deja liberaţi condiţionat! (Ştefana Czeller)

 

Jumătate dintre români au uitat de îndurare
Potrivit unui sondaj de opinie realizat de Compania de Cercetare Sociologică şi Branding, 50 la sută dintre români ar vota pentru reintroducerea pedepsei cu moartea. Un studiu realizat de Asociaţia Pro Democraţia a ajuns cam la acelaşi rezultat. Conform rezultatelor sale, 50 la sută dintre români ar fi de acord cu organizarea unui referendum pentru reintroducerea pedepsei capitale. Dintre aceştia, 91 la sută ar spune da măsurii.