A murit Gavril Istrate, decanul de vârstă al filologilor din România

 Gavril Istrate s-a stins din viaţă pe 30 ianuarie, cu doar câteva săptămâni înaintea împlinirii vârstei de 100 de ani. Slujba de înmormântare va avea loc duminică, 2 februarie, ora 12.00, la Biserica „Sf. Nicolae”, Copou. „Prin dispariţia lui Gavril Istrate lumea literară suferă o dureroasă pierdere. Timp de 50 de ani, numele său a fost prezent în numeroase periodice literare. A scris şi publicat peste 700 de studii şi articole din domeniul lingvisticii, filologiei şi literaturii”, precizează Cassian Maria Spiridon, preşedintele Filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor din România.
Fost student al lui Garabet Ibrăileanu, Octav Botez, G. Călinescu şi Iorgu Iordan, prof.univ.dr.doc. Gavril Istrate a predat la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaşi.

Născut la data de 23 februarie 1914, Gavril Istrate a debutat în revista „Vatra” de la Năsăud (1935). După obţinerea licenţei, în 1938, este profesor la câteva prestigioase şcoli ieşene (Liceul Naţional, Seminarul „Veniamin Costache”, Liceul Militar şi Liceul „Mihail Kogălniceanu”), ocupând concomitent postul de bibliotecar la Institutul de Filologie Română „A. Philippide". În 1945 devine asistent la Catedra de limba română a Universităţii din Iaşi şi tot atunci începe pregătirea doctoratului, sub conducerea lui Iorgu Iordan, teza, intitulată „Limba poeziei lui Coşbuc”, fiind susţinută în 1949. Numit conferenţiar în toamna aceluiaşi an, era ales, totodată, decan al Facultăţii de Filologie, responsabilitate pe care o va avea timp de aproape două decenii. Profesor universitar din 1957, Istrate a condus, de asemenea departamentul de lingvistică al Filialei Iaşi a Academiei Române şi a fost secretar al Societăţii de Ştiinţe Filologice.
Editorial, Gavril Istrate a debutat în 1970, cu volumul „Limba şi literatura română”, Editura Minerva. Au urmat: „Originea limbii române literare”, Editura Junimea, 1981; „Studii eminesciene”, Ed. Junimea 1987, „Transilvania în opera lui Sadoveanu”, Ed. Timpul, 1999; „George Coşbuc în ultimii 50 de ani”, Cluj-Napoca, Editura Supergraph, 2001, „Studii şi portrete” (vol. I – VI, 2001 – 2009) etc. (Gina Popa)

Gavril Istrate a optat pentru a studia filologia la Iaşi, făcând parte din ultima promoţie de studenţi a profesorului G. Ibrăileanu: „Ceea ce m-a impresionat în mod deosebit în Iaşii acelor ani îndepărtaţi, au fost numeroasele librării şi anticariate. Străzi întregi erau înţesate de cărţi, de cărţi rare şi de publicaţii periodice de care auzisem, dar nu le văzusem până atunci. (...) Îmi amintesc cum, la venirea mea în Iaşi, în toamna anului 1933, am avut, nu odată, impresia că urma paşilor mei se suprapune peste paşii unor oameni neobişnuiţi care au creat drumul pe care mergem. Ecourile realizărilor lor s-au multiplicat pe măsura trecerii timpului şi s-au transformat în istorie. Veneam spre Universitatea din Iaşi, de dincolo de munţi, cu sentimentul că nicăieri, ca aici, nu voi găsi un mediu mai prielnic formării mele în direcţia umanistică pentru care mă hotărâsem. Ştiam câte ceva de Philippide, autorul unei cărţi monumentale care se intitula «Originea Românilor». Citisem cărţile lui Ibrăileanu şi cunoşteam revista «Viaţa românească». Invidiam pe cei care au trăit în Iaşi în a doua jumătate a secolului trecut şi au avut prilejul să-i cunoască pe Eminescu şi pe Creangă. Am avut, nu odată, impresia că paşii mei s-au identificat, pe alocuri, cu ai lor, după cum, altă dată, mi se părea că descifrez ecouri mai vechi, din vremea lui Ştefan cel Mare, a lui Ion Vodă cel Cumplit ori a lui Dimitrie Cantemir. Mă consideram contemporan cu eroii romanelor istorice ale lui Sadoveanu”, scria Gavril Istrate în volumul „Personalităţi române şi faptele lor”.