Complexul rupestru de la Basarabi- Murfatlar, de secol X

 Contemporan cu recenta descoperire din cetatea Alba Iulia, aceea a ruinelor unei biserici bizantine din secolele X-XI, este complexul rupestru din localitatea Murfatlar, de lângă Constanţa, descoperit succesiv, începând din anul 1957. Considerată un unicat nu doar pentru România, dar şi pentru toată Europa, şi chiar în lume, această mărturie arheologică de excepţie pentru creştinismul primului mileniu pe teritoriul Dobrogei, este, până astăzi, insuficient pusă în valoare, în circuitul cultural-turistic. Din descoperirile de până acum, acesta este cel mai vechi ansamblu monahal de pe teritoriul ţării noastre.

Bisericile şi galeriile săpate în dealul de cretă de la Basarabi-Murfatlar se află pe versantul nord-vestic al Dealului Tibişirului, la distanţă de câteva zeci de metri de canalul Dunăre-Marea Neagră. Descoperirea complexului a început pe data de 11 iunie 1957, în timpul unor lucrări de extindere a carierei de cretă, din apropiere. Prin surparea unei părţi a malului de cretă, s-a descoperit prima biserică, la nivel superior faţă de toate celelalte încăperi. Ulterior, s-au efectuat săpături de către specialişti, şi au fost descoperite şi celelalte elemente ale ansamblului, care cuprinde şase biserici mici sau paraclise, locuinţe de suprafaţă, un mic cimitir. Încăperile săpate în cretă sunt dispuse în abruptul unui deal de cretă, şi în interiorul unui bloc paralelipipedic de cretă separat de restul dealului, în urma formării unor bazine de extragere. S-au descoperit vetre de foc, fragmente ceramice, zece schelete de oameni şi animale, precum şi unelte din fier.

Pereţii bisericilor sunt împodobiţi cu înscrisuri greceşti, glagolitice şi cu desene paleocreştine, care au permis datarea exactă a complexului: epoca medievală timpurie, secolele X-XI. O inscripţie din naosul bisericii B4 este cea mai explicită, anume: leat 6500, adică anul 992. Analizele de laborator ale celorlalte artefacte descoperite au confirmat veridicitatea datării din inscripţie.

Trei dintre bisericile descoperite - B2, B3 şi B4 - sunt suprapuse, ele comunicând prin intermediul unor galerii. Complexul denotă prezenţa, în această zonă, a unor forme de monahism similare celor din Cappadocia, Crimeea sau Italia de Sud. Cercetătorii au concluzionat că el a adăpostit prima biserică şi primele chilii ale unei mânăstiri de pe teritoriul României.

Deşi unic în România, datând dintr-o perioadă pentru care există foarte puţine informaţii pentru spaţiul românesc, complexul rupestru de la Basarabi a fost ineficient gestionat şi cercetat, lucrările de consolidare, restaurare şi protecţie începând foarte târziu, respectiv prin anii 70 ai secolului trecut, după ce multe dintre locuinţele descoperite dispăruseră. Deteriorarea sitului arheologic s-a datorat atât exploatărilor de cretă care au continuat în zonă şi după descoperirea lui, factorilor climatici, cât şi vizitării lui necontrolate, abuzive. După trecerea, în anii din urmă, din domeniul public al statului, în domeniul public al Judeţului Constanţa, măsurile de protecţie şi punere în valoare au fost ca şi inexistente.

Inscripţii şi desene vechi de peste 1000 de ani s-au deteriorat, prin exfolierea pereţilor fragili, din calcar. Complexul medieval unic din România a devenit o aglomeraţie de schele de lemn, cu acoperiş din plastic, cu inscripţii mucegăite, din cauza lipsei aerisirii corespunzătoare.

Într-o epocă a secularizării abrupte şi a dezinteresului cultural acut, societatea românească îşi îngroapă, la propriu, trecutul, istoria, cultura, identitatea. Atunci când nu o acoperă cu pământ, o acoperă cu munţi de ignoranţă şi delăsare. Dacă faptul că la Basarabi-Murfatlar se află cel mai vechi complex monahal creştin descoperit până acum pe teritoriul României nu a determinat conservarea şi punerea în reala-i valoare, de aproape 60 de ani, câţi au trecut de când s-a descoperit, atunci măcar potenţialul său turistic, profitabil, ar trebui să determine factorii responsabili să se grăbească să-l pună în valoare. Înainte de a se fi distrus sub munţi de nepăsare.

Dr. iur. Maria Mihaela Stan