Ermil A. Pangrati – matematician şi inginer

Personalitate cu rol important în dezvoltarea învăţământului tehnic şi de arhitectură în România, Ermil A. Pangrati s-a născut pe 21 iulie 1864, în Iaşi, unde a urmat cursurile secundare la Liceul Naţional. Şi-a început studiile superioare la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din oraşul natal şi le-a continuat şi absolvit la Şcoala de drumuri şi poduri din Paris.

După obţinerea diplomei de inginer, în 1889, Ermil Pangrati s-a întors în ţară. A fost numit inspector de tracţiune la Craiova, Bucureşti şi Iaşi, unde a funcţionat până în 1893, când a îmbrăţişat cariera didactică. Pentru scurt timp (1893 - 1894), a fost profesor de geometrie descriptivă la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” şi la Şcoala superioară de arte şi meserii din Iaşi. În 1894 a devenit profesor la Universitatea din Bucureşti, în serviciul căreia a fost timp de 25 de ani. Succesor al lui Alexandru Orăscu la Catedra de geometrie descriptivă de la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Capitală, rector al acestei instituţii, Ermil Pangrati este socotit ca întemeietor şi organizator al şcolii de arhitectură din Bucureşti. El a înfiinţat Şcoala de arhitectură (1896), devenită ulterior Academia de Arhitectură din Bucureşti (din 1948, Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”), al cărei director a fost până la moarte. A ţinut cursuri de geometrie descriptivă la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii şi la Şcoala de Arhitectură. Printre elevii săi se numără şi profesorul ieşean Al. Myller. Ermil Pangrati a fost, de asemenea, inspector general al învăţământului secundar, ministru al Lucrărilor Publice, deputat, senator.

Inginerul Ermil Pangrati a fost cel care a realizat, urmărind zi de zi, construcţia Universităţii din Bucureşti. A luptat, alături de marii arhitecţi Ion Mincu şi Petre Antonescu, pentru renaşterea stilului arhitectonic naţional. A scris lucrări despre învăţământul ştiinţific şi istoria ştiinţei româneşti, dintre care menţionăm: „Noua îndrumare a învăţământului nostru superior tehnic” (1903), „Învăţământul artelor frumoase” (1908), „Institutele tehnice şi politehnice” (1921), „Avântul arhitecturii româneşti” (1931). A fost preşedinte al Societăţii de ştiinţe din Bucureşti şi vice-preşedinte al Societăţii politehnice din România. A decedat pe 19 septembrie 1931, la Bucureşti. Ermil Pangrati rămâne pentru învăţământul românesc unul dintre cei mai valoroşi rectori ai Universităţii din Bucureşti, întemeietorul (ajutat de Spiru Haret) şi organizatorul Şcolii de Arhitectură.