Dispariţia coloşilor industriali ai Moldovei

* fabrici şi uzine care altădată produceau bunuri pentru lumea largă s-au transformat în munţi de moloz din cauza intereselor, indiferenţei sau concurenţei acerbe de pe piaţă * în unele oraşe ale regiunii, locul halelor de producţie a fost luat de supermarketuri * muncitori care ani de-a rândul au îmbrăcat halatul în fabrică îşi aduc aminte cu nostalgie de acele vremuri * în ultimii ani, viaţa lor s-a transformat radical * unii s-au pensionat forţat, alţii au plecat în străinătate, iar cei mai mulţi trăiesc din munci sezoniere  

În ultimii 20 de ani, numai în municipiul Suceava s-au închis peste 10 unităţi de producţie ridicate în perioada comunistă. Cele mai multe au fost rase de pe faţa pământului şi deasupra lor au fost construite mall-urile, care încurajează societatea de consum. Astfel, Suceava a ajuns unul din oraşele cu cele mai multe spaţii comerciale pe cap de locuitor.
Consumatori în loc de producători
Suceava Shopping City a fost construit pe terenul unde, în urmă cu zece ani, încă mai exista fostul Combinat de Prelucrare a Lemnului (CPL), devenit ulterior societatea Mobstrat (producător de mobilă). Ultima clădire a combinatului a fost dărâmată în anul 2007. Un an mai târziu a început să prindă contur primul mare centru comercial al Sucevei, care astăzi înglobează zeci de magazine. Vizavi de Shopping City, în urmă cu cinci ani, a fost inaugurat şi Iulius Mall, pe terenul defunctei Întreprinderi de Fibre Artificiale (IFA). Fabrica a fost deschisă în anul 1984, iar în 1990 a fost închisă, pe motive de poluare. În anul 2006, grupul ieşean Iulius Mall a achiziționat de la Famos Suceava cei 131.977 de metri pătrați de teren pe care se aflau clădirile fostei IFA Suceava, intenţionând să deschidă un mall. În februarie 2007, grupul a început demolarea clădirilor masive de beton, care erau deja dezafectate. Singura construcţie păstrată din ansamblul IFA a fost coşul de fum de peste 200 metri înălţime.
Centru comercial pe terenul fostei IUPS
Cu toate că Suceava este unul din cele mai aglomerate oraşe din punctul de vedere al centrelor comerciale, retailerii continuă să vadă zona ca fiind extrem de atractivă. Drept dovadă pe terenul fostei Întreprinderi de Utilaje şi Piese de Schimb (IUPS) ar urma să se construiască un alt complex comercial, patronat de fraţii Adrian şi Dragoş Pavăl, cei care administrează firma Dedeman. Nu se ştie câţi angajaţi va avea noul centru comercial, însă foştii muncitori de la IUPS sunt siguri că vor fi mai puţini de 2.400, câţi erau la IUPS în anii ’80. „Eu m-am angajat acolo în anul 1979. În anul 1989 aveam un salariu de 2400 de lei/lună. La IUPS se făceau căzi de baie, freze, cazane”, a spus Ioan Oroian, fost angajat la IUPS. El a adăugat că în 2005, atunci când a plecat de la fabrică, dintre cei 800 de angajaţi existenţi în secţia în care şi-a desfăşurat activitatea, au mai rămas doar 5. Fosta fabrica a fost vândută la fier vechi, bucată cu bucată. „Presele pentru fabricarea căzilor de baie au fost aduse din Italia. La final, italianul a venit ca să le recupereze, pentru că altfel ajungeau şi acelea la fier vechi”, a spus muncitorul. Ioan Oroian a ajuns la vârsta pensionării, însă are colegi de serviciu care sunt tineri şi muncesc pe unde apucă. Mulţi au plecat peste hotare, alţii s-au angajat în construcţii, iar alţii fac taximetrie.

Potrivit datelor Direcţiei Judeţene de Statistică, în anul 1986 în judeţul Suceava existau 183.374 de salariaţi, dintre care 91.244 munceau în industrie. Faţă de atunci lucrurile s-au schimbat semnificativ. În anul 2008 în judeţ erau 101.000 salariaţi dintre care doar 27.369 activau pe segmentul industrie.

Săvineşti, un muzeu al eşecului de după 1989
Înfiinţată în 1957, platforma industrială Săvineşti, din judeţul Neamţ, a hrănit mii de oameni timp de mai bine de trei decenii. La început, era profilată pe producţia de fibre sintetice, iar un an mai târziu s-a înfiinţat şi Combinatul de îngrăşăminte pe bază de azot Azochim (actuala societatea Ga-Pro-Co Chemicals SRL). Fabrica avea pe atunci aproape 3.000 de angajaţi, din care au mai rămas vreo 500. Mare parte din combinat s-a închis, iar o bucată a fost cumpărată de omul de afaceri Ioan Niculae, patronul concernului Interagro, din care fac parte mai multe combinate de îngrăşăminte chimice din ţară care trag să moară.
Platforma industrială a cunoscut de-a lungul timpului diverse etape de dezvoltare. Din anul 1991 şi până în prezent, o parte din instalaţii şi-au încetat activitatea sau au fost dezafectate. „Din 1971 şi până în 1985, am lucrat la combinat, la Azochim, după care am plecat la uzină. Apoi, în 2002, am ieşit la pensie anticipat, iar în 2006, m-am întors la fostul combinat Azochim. Pentru noi, cei care lucram acolo era un fel de familie, mergeam cu drag la muncă. Acum, mă doare inima să văd cum totul dispare”, a spus Gheorghe Moşu, liderul Sindicatului Azochim.

Uzine performante, închise de concurenţă
Coloşii industriali de altădată au ajuns ruine. Multe clădiri au fost demolate, iar tot ceea ce a fost metal (mii de tone de instalaţii) s-a vândut la fier vechi. Mai funcţionează o parte din Fibrex Nylon, preluată de firma italiană Radici.
Din restul platformei chimice au rămas doar amintirile şi câteva clădiri vechi, care se mai închiriază din când în când. „Oamenii au fost concediaţi treptat, până când au rămas doar câteva sute. Pe platforma chimică Săvineşti, lucrau aproximativ 18.000 de oameni, cu tot cu cei de pe şantiere. Te uiţi şi te întrebi unde sunt miile de oameni care lucrau pe platformă”, a spus Gheorghe Moşu, care lucrează pe platforma chimică de peste 40 de ani.

În anul 2000, Fausto Radici, preşedintele grupului care a preluat colosul nemţean, fostul partener extern tradiţional al fabricii, a anunţat că a devenit acţionar majoritar al SC Fibrex SA. În numai un an, Grupul Radici, al treilea producător mondial de fire şi fibre sintetice , a reuşit să elimine concurentul român de pe piaţă. La ora actuală mai funcţionează două secţii.

Privatizări dubioase, şomaj endemic
În urmă cu 20 de ani, Vasluiul avea o zonă industrială bine pusă la punct care absorbea aproape întreaga forţă de muncă a municipiului. Erau cunoscute societăţile Mecanica (piese pentru maşini şi utilaje), Moldosin (fire şi fibre sintetice), Hitrom (azbest şi materiale de izolaţie), AMC (aparate de măsură şi control), Movas (mobilă), la fel ca şi cele din domeniul industriei uşoare, Confecţii, Textila şi Varotex. În timp, prin privatizări „cu cântec”, din industria Vasluiului nu a mai rămas nimic. Sau mai bine zis, a rămas un număr destul de mare de şomeri care a situat an de an judeţul pe primele locuri în ţară. În medie, în ultimii ani rata şomajului a fost de peste 10%.
Este nevoie de implicare
S-au mai descurcat cât de cât societăţile de confecţii care au lucrat în sistem lohn şi cele din domeniul construcţiilor. Acum, chiar să vrei, nu ai mai avea cu cine să pui pe picioare o industrie fiindcă nu mai sunt specialişti. „Nu mai avem profesionişti, nu mai avem acele cadre superioare, dar s-ar putea reface această valoare umană care să pună în mişcare o activitate economică. Putem să vorbim foarte uşor despre Hitrom fabrica de materiale de construcţii, unde s-au produs materiale de calitate de care este nevoie şi la această oră”, a spus Ovidiu Copacinschi, preşedintele Asociaţiei Patronale a IMM-urilor Vaslui. Tot la fel putem discuta de Mecanica, o întreprindere care făcea atâtea şi atâtea articole necesare. „Este nevoie de aceste repere, dar este nevoie de iniţiative decizionale care să repornească economia unei localităţi sau a unui judeţ”, a mai spus Ovidiu Copacinschi.
Grupaj coordonat de Maura Anghel

RIFIL Săvineşti, singurul supravieţuitor
Miile de foşti angajaţi de pe platforma Săvineşti au îngroşat rândul şomerilor. Ajunşi la peste 45 de ani, mulţi dintre ei au luat drumul străinătăţii fiindcă în România nu-i voia nimeni. Unul dintre supravieţuitorii de marcă din domeniu de pe platforma chimică este RIFIL. Dacă în cazul Fibrex Nylon nu se prea poate vorbi despre producţie, RIFIL a rămas pe baricade, datorită managementului practicat de conducerea societăţii. Înfiinţată în aprilie 1973, societatea mixtă româno-italiană RIFIL Săvineşti este rezultatul asocierii dintre Centrala Industrială de Fibre Sintetice (CIFS) Săvineşti şi societatea Romalfa Biella (Italia), fiind prima societate de producţie cu capital străin înfiinţată în România după 1945 şi prima din blocul ţărilor din pactul de la Varşovia. În iunie 2013, RIFIL SA Săvineşti, a marcat 40 de activitate.