Reţeta prin care Mafia CFR a făcut dispărut un tezaur mobil

Ultimele două locomotive cu abur din Depoul CFR Iaşi sunt distruse în proporţie de 90% * celelalte au fost tăiate şi date la fier vechi, fără niciun aviz * „vreo două le-au tăiat anul trecut”, recunosc angajaţii din Depoul CFR Iaşi * experţii susţin că locomotivele au fost vândute pentru piese de schimb, pentru că în Europa occidentală a luat un mare avânt restaurarea vechii tracţiuni feroviare, pentru că se scot nişte bani foarte frumoşi pe exploatarea trenurilor nostalgice, ori au fost, simplu şi direct, casate şi vândute ca fier vechi * ambele iniţiative lovesc rău de tot în lege * devalizarea tezaurului mobil din Depoul Iaşi va face obiectul unei anchete a Parchetului * pentru prima oară în România, cineva va plăti pentru distrugerea tezaurului mobil naţional

GALERIE FOTO

 Locomotive cu abur de o valoare inestimabilă au fost tăiate la adăpostul nopţii şi vândute la fier vechi sau valorificate ca piese de schimb. Devalizarea tezaurului mobil din Depoul Iaşi are o istorie tenebroasă, ce se înscrie într-o reţetă ce iese din tiparele marilor furturi din patrimoniul de stat. Cele 4 locomotive care au existat în Depoul Iaşi din momentul în care ele au fost puse în fondul de tezaur naţional tehnic au ajuns istorie. Până la marea schismă de la 1 octombrie 1998, s-au aflat în parcul inventar al mijloacelor mobile şi material rulant al Depoului Iaşi. În momentul când, la 1 octombrie 1998, Depoul Iaşi s-a transformat în Depou al Societăţii Naţionale de Transport Naţional de Călători – CFR Călători SA, acesta preia numai acele locomotive de care are nevoie şi renunţă, prin conducerea CFR Călători Iaşi, la locomotivele care erau de patrimoniu. „Tot ce a fost refuzat de CFR Călători, CFR Marfă şi CFR Infrastructură a fost preluat de SAAF (Societatea de Administrare a Activelor Feroviare). Acest termen de administrare a activelor feroviare este foarte larg. SAAF-ul, prin mulţii directori care s-au perindat pe acolo şi şi-au făcut nişte averi incomensurabile, a vândut mare parte din locomotivele Diesel, electrice, cu abur sau vagoane, unele ca fier vechi, altele, chipurile ca fier vechi, dar vândute ca valoare intrinsecă, ca mijloc fix”, a spus Florin Lupescu, expert în tezaur mobil. Întâmplarea face că aceşti indivizi nu au avut curaj să preia de la Iaşi acele 4 locomotive cu abur, dar, din păcate pentru acestea, au fost lăsate de izbelişte, la mâna hoţilor. Această practică a lăsării locomotivelor cu abur în afara unei gestiuni s-a întâlnit în mai multe depouri din ţară. „Ei au urmărit altceva şi, din păcate, lucrul ăsta l-au aplicat foarte bine pe Regionala Iaşi, cu tot cu ce s-a întâmplat şi la Paşcani, şi la Suceava. Când şi-au dat seama că noi suntem cu ochii pe ei, că au încercat în altă parte nişte manevre şi am sesizat organele statului, le-au scos în exteriorul depoului, le-au lăsat intenţionat să fie descompletate, deteriorate sau distruse pentru ca, mai apoi, cineva să spună: „Ce patrimoniu naţional, dom'le, nu vezi cum curg fiarele de pe ele?”. Majoritatea locomotivelor cu aburi nu mai au pistoane, sertare, unele nu mai au nici coş”, a spus Florin Lupescu.

Citește despre:  Afacerea "Orient Express"

Jongleria SAAF din Depoul Iaşi
În anul 2000, Traian Băsescu, ministru al Transporturilor la acea vreme, semnează un ordin privind protecţia şi conservarea locomotivelor cu abur în patrimoniul Companiei Naţionale de Căi Ferate CFR SA. „După reorganizarea SNCFR, 71 de locomotive au fost declarate Piese de Muzeu şi trecute în patrimoniul Căilor Ferate Române, fără individualizarea Companiei care urmează să preia şi să gestioneze acest tezaur tehnic naţional. Considerăm că aceste locomotive nu pot face obiectul casării sau înstrăinării lor. Toate cele 71 de locomotive au fost trecute în patrimoniul CFR pentru tratarea unitară a conservării, păstrării şi menţinerii lor în circuitul muzeistic naţional”, se arată în ordinul emis de Traian Băsescu. Pentru a întări acest ordin, pe 31 iulie 2000, ministrul Culturii, Ion Caramitru, dă un ordin privind clasarea acestor locomotive în patrimoniul cultural naţional, în categoria „Tezaur”. Printre cele 71 de locomotive, un număr de 4 figurau ca fiind în Depoul Iaşi, respectiv locomotiva cu abur seria 150-1028 (an de fabricaţie 1943) – unicat, construită la Machinenbaum- Germania (există în depou, fiind devastată, descompletată şi distrusă în proporţie de 90%), locomotiva cu seria 230098, construită în anul 1919 la Schwartzkopff – Germania - locomotivă unicat, tăiată şi vândută la fier vechi în cursul anului trecut, după cum susţin angajaţii din Depoul Iaşi (n.r. această locomotivă a fost amplasată sub pasarela pietonală CFR până acum doi ani, după care a dispărut), locomotiva seria 50.469, ultima locomotivă din seria 50.000 adusă în România de la AEG Berlin, acolo unde a fost fabricată în anul 1930 – dispărută din Depoul Iaşi, cel mai probabil tăiată şi vândută la fier vechi, şi locomotiva 150.1120, fabricată în anul 1943 de Henschel-Sohn Kassel, unicat-captură de război, dusă în Depoul Suceava, degradată în proporţie de 90%. „Până în 2011 s-au 2012, în Depoul Iaşi au existat 5 locomotive cu abur, printre care şi o locomotivă micuţă R – Reşiţa de maneveră, aşa este numită. S-a dus şi asta, fără să ştie nimeni unde. Dacă în Depoul Iaşi nu mai există decât o singură locomotivă, atunci celelalte trei au fost casate şi vândute ilegal, şi ăsta e caz penal. SAAF-ul a făcut o mare jonglerie în Depoul Iaşi. 150-1019 care din punct de vedere constructiv avea nişte invenţii şi nişte inovaţii făcute şi de constructorul german, dar şi de personalul tehnico-ingineresc român, de prin 1995 au dispărut şi plăcile cu numărul de pe ea, au fost puse pe o locomotivă românească tot din seria 150, numai că între seria germană Kriegslokomotive 150-1000 şi seria de locomotive 150 Reşiţa e diferenţă ca de la cer la pământ, ceea ce demonstrează că până şi acest lucru a fost făcut în bătaie de joc. Cineva, tot aşa, ia prin 1999 plăcuţa şi dispare, şi pune plăcile pe fostul generator de abur al depoului Iaşi, în speţă locomotiva 150-1060, care nu mai avea nici tender ”, susţine expertul Florin Lupescu.
Legenda locomotivei fantomă de la Câmpulung Molovenesc
De asemenea, locomotiva care figurează ca fiind în Depoul Iaşi şi apoi trimisă în Depoul Suceava Nord, nu mai există. Este vorba despre locomotiva 150-1120. „Asta este tot din seria DR52, dar nu a mai fost livrată României, prin acel acord dintre Antonescu şi Hitler, semnat în 1943. Această locomotivă face parte din cele 23 de locomotive pe care marele prieten de la răsărit le-a dat României din capturile lui de război pentru a fi reparate - ele arătau jalnic - şi a fi, mai apoi, utilizate în tractarea trenurilor care duceau către URSS compensaţiile de război ale României. Pentru asta ni le-au dat. Toate aceste locomotive, de la 150-1101 şi până la 150-1123, care este băgată în patrimoniul tehnic naţional şi se află restaurată în Depoul Iaşi, toate acestea au fost date din capturi de război de pe frontul de vest, care s-au făcut prin Ungaria sau Austria”, a spus Florin Lupescu. Paradoxal, după cel de-al Doilea Război Mondial, cu toate că URSS a venit repede să-şi ia compensaţiile, calea ferată românească nu mai avea material rulant care să poată să tracteze atâtea zeci de vagoane în fiecare zi care trebuiau să meargă la ruşi. Impacientaţi ca nu cumva să se piardă prada, ruşii au făcut linii ferate pe teritoriul României şi au adus până şi cisterne şi material rulant. Locomotiva 150-1120 a fost în parcul depoului Câmpulung Moldovenesc. Acolo a stat o perioadă, prin anii '70, când depoul Suceava a cooptat mai multe trenuri în remorcare între Suceava-Paşcani, Suceava - Vatra Dornei şi atunci, o parte din parcul depoului Câmpulung Moldovesc a fost detaşat la Depoul Suceava Nord. Potrivit expertului Florin Lupescu, această locomotivă a ajuns la depoul din Suceava şi a scăpat, pentru că a fost prinsă în lista semnată de Traian Băsescu. „Vine anul 1998 şi Depoul Suceava Nord se transformă în depou de călători. Exact ca la Iaşi, îşi opreşte parcul inventar de care are nevoie în remorcarea trenurilor de călători şi a manevrelor şi renunţă la 150-1120 şi o abandonează pe o linie, la aproape un kilometri distanţă de depou. În cursul anului trecut, împreună cu domnul Radu Bellu (nr. ultimul istoric feroviar în viaţă) am fost şi am făcut un fel de expertiză, deoarece se spunea că Poliţia de Patrimoniu vrea să facă dosar de cercetare către Parchet. Deocamdată, în afara expertizei care s-a făcut la faţa locului, prin care locomotiva s-a declarat devastată şi distrusă în proporţie de 90%, nu ne-au mai cerut ajutorul. A rămas la latitudinea Poliţiei de Patrimoniu şi a Parchetului Suceava. Această locomotivă nu a fost niciodată la Iaşi, drept pentru care nu avea cum să plece de la Iaşi la Suceava. Cu toate astea, ea figurează în inventarul SAAF - Agenţia Iaşi”, a spus Florin Lupescu.
„Anul trecut au tăiat vreo două locomotive”
Conform Legii patrimoniului, distrugerea, înstrăinarea, descompletarea sau vinderea bunurilor de patrimoniu naţional se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 7 ani. „Dacă au casat cumva aceste locomotive, e mare necaz şi ar trebui să intervină Parchetul. Ca să se declaseze un bun de patrimoniu, trebuie mai întâi instituită o comisie din partea Ministerului Culturii, cu un expert avizat în aşa ceva, ori expertul avizat la acest moment este inginerul Bellu, care poate expertiza oricând situaţia şi starea unei locomotive cu abur. Oricât de deteriorate sunt, în ipostaza în care, în altă parte se restaurează sau se estetizează o locomotivă, orice piesă este necesară, pentru că astfel de mijloace fixe nu se mai fabrică nici în Germania, nici în România şi nici în America, iar dacă cineva ar vrea să facă nişte matriţe după aceste piese, costurile ar fi insurmontabile”, a spus Florin Lupescu. Potrivit acestuia, primul ordin de ministru care s-a dat pentru salvarea patrimoniului feroviar, nu s-a dat în anii 80, ci în anii 70, nefiind anulate sau abrogate prin alte acte normative. Acestea îşi fac şi acum efectele, numai că au fost mulţi „oameni de bine” care au considerat calea ferată şi patrimoniul ei drept un bun care li se cuvine. Acest lucru nu pare să-i deranjeze pe şefii CFR, care, într-un răspuns adresat cotidianului „Evenimentul Regional al Moldovei”, mint cu neruşinare în ce priveşte situaţia locomotivelor cu abur din Depoul Iaşi. Practic, şefii CFR, prin purtătorul de cuvânt al Companiei, Oana Brânzan, susţin faptul că în Depoul Iaşi sunt trei locomotive cu abur care nu pot fi disponibilizate, valorificate sau casate. Reporterii Evenimentul au făcut o incursiune prin Depoul CFR Iaşi, în cursul zilei de ieri, în urma căreia au constatat faptul că doar două locomotive se mai află la Iaşi, într-o stare foarte avansată de degradare. „Anul trecut, au tăiat vreo două locomotive”, ne-a înştiinţat un ceferist din depou. „Sunt oameni care au făcut mult mai mult rău Căii Ferate decât Necolaiciuc (Mihai Necolaiciuc, fost director general al CFR, n.r.). Nicolaiciuc era şef coordonator al Depoului Iaşi, când eu am venit, în 2000, să întocmesc actele de trecere în patrimoniu a locomotivelor din Depoul Iaşi, şi ne-a dat tot concursul. Nu a avut nicio obiecţie, deşi putea să aibă, mai ales că locomotivele nu aveau atunci niciun statut juridic. Părerea mea este că aceste locomotive ori au fost vândute pentru piese de schimb, pentru că în Europa occidentală a luat un mare avânt restaurarea vechii tracţiuni feroviare, pentru că se scot nişte bani foarte frumoşi pe exploatarea trenurilor nostalgice, ori au fost, simplu şi direct, casate şi vândute ca fier vechi. Ambele iniţiative lovesc rău de tot în lege”, a spus Florin Lupescu. În acest caz flagrant de devalizare a unui tezaur naţional, instituţiile statului care au tăcut timp de 18 ani de zile, vor trebui să ia urma locomotivelor dispărute din Depoul Iaşi şi să indice nişte vinovaţi. Nelu PĂUNESCU

* * *
„Există mafie peste tot, şi în comerţ, şi în industrie, dar atât de puternică ca mafia de la Calea Ferată nu cred că există” - angajat CFR Iaşi

* * *
„Iuda s-a vândut pe un pumn de arginţi. Ei, ăştia au vândut nişte lucruri unice pe unul sau doi arginţi” - expert tezaur mobil

* * *
„Cu amar, am constatat că CFR Iaşi nu are niciun iubitor de locomotive cu abur, ci doar mulţi devalizatori de tezaur mobil” - Florin Lupescu, expert în tezaur mobil