Iaşul a rămas fără produse tradiţionale

Niciun producător nu a depus documentaţia pentru reatestarea mărfurilor * târgurile din oraş au fost verificate de reprezentanţii Direcţiei Agricole şi de cei de la Protecţia Consumatorilor * situaţia nu este mai îmbucurătoare nici în restul ţării, unde sunt de 15 ori mai puţine astfel de mărci atestate

Niciun producător din judeţul Iaşi nu şi-a reatestat produsele ca fiind tradiţionale. „Înainte am avut produse lactate, de panificaţie sau din carne ca fiind tradiţionale, dar acum, după perioada de reatestare, nu mai avem niciunul. Nu au putut demonstra cu documente că acele produse erau făcute după reţete consacrate“, a explicat Magneriu Jalbă, şef serviciu în cadrul Direcţiei pentru Agricultură Iaşi. Acesta a menţionat că au fost verificate târgurile deschise în Iaşi, în preajma Crăciunului, iar comercianţii au fost înştiinţaţi că nu au voie să folosească sintagma de „produs tradiţional“ atât timp cât marfa din galantare nu are toate avizele în acest sens. Amenzile pentru cei care nu respectă legislaţia în vigoare sunt de la 2.000 de lei şi pot ajunge la 100.000 de lei. „Cei care vor să-şi ateste produsele o pot face oricând, dar trebui să demonstreze elementele de tradiţionalitate a produselor, ceea ce este destul de complicat“, a punctat şeful din cadrul Direcţiei pentru Agricultură iaşi.

Mai puţine produse tradiţionale în Moldova
În Registrul Naţional al Produselor Tradiţionale sunt înregistrate doar câteva mărci realizate în câteva judeţe din Regiunea de Nord-Est, respectiv Botoşani, Suceava şi Neamţ. Astfel, Botoşaniul este prezent cu produse lactate (caş, brânză şi caşcaval de la Vlăsineşti), cu Urda dulce Suhardo, dar şi cu produse din carne realizate de familia Tătărciuc. Totodată, Victor Ciobanu, din comuna Frumuşica, a înregistrat Ţuica de prună Cazanul de Aur. Producători din localităţile George Enescu, Coţuca şi Săveni au mai înregistrat diverse tipuri de caşcaval.

Suceava apare cu produse din carne Baciu- chişcă, muşchi haiducesc, cârnaţi boiereşti, costiţă, muşchi copt în jar, jambon ţărănesc, tobă, dar şi cu caşcaval Izvorul Alb. Neamţul este nominalizat cu dulceţuri marca Vrâncioaia- din cireşe amare, căpşuni, dulceaţă de vişine, zmeură, afine, mure sau de cireşe albe, dar şi cu zacuscă de vinete sau cu fasole realizată sub aceeaşi marcă.

Situaţia la nivel naţional
Oficialii Ministerului Agriculturii au transmis că numărul produselor alimentare tradiţionale a scăzut la 298, de la aproximativ 4.500 anul trecut, după modificarea şi înăsprirea regulilor de atestare, fiind introdusă obligaţia ca aceste produse să nu se obţină industrial. „Românii caută din ce în ce mai mult produse de calitate, care să le certifice până la urmă faptul că mănâncă sănătos, iar asta îi ajută pe producători nu doar să producă din punct de vedere cantitativ, dar mai ales calitativ“, a spus Daniel Constantin, ministrul Agriculturii.

El a afirmat că există 298 de produse alimentare care au fost atestate ca fiind tradiţionale. „E o diferenţă foarte mare. Anul trecut aveam 4.500 de produse atestate ca fiind tradiţionale, iar anul acesta avem 298, după ce am schimbat regulile. De ce mai puţine? Pentru că am pus anumite condiţii care au limitat. Până acum, din păcate, erau produse care se numeau ca fiind tradiţionale, obţinute după o reţetă tradiţională, dar ele se obţineau industrial“, a mai spus Constantin. Acesta a adăugat că schimbarea legislaţiei îi obligă pe producători să nu mai înşele consumatorii. Potrivit lui Constantin, produsele tradiţionale se caută în special pe piaţa internă, cu excepţia mierii, care este cerută şi la export.

La nivel european, România are înregistrat un singur produs. În aprilie 2011, Comisia Europeană a acordat Magiunului de prune Topoloveni certificarea de Indicaţie Geografică Protejată: „încă de acum şase sute de ani pe meleaguri Topolovene au existat livezi cu pruni iar locuitorii se ocupau cu prelucrarea acestora sub formă de magiun, ţuică, prune uscate. Reputaţia Magiunului de prune Topoloveni este legată de o îndelungată tradiţie de producere a magiunului în Topoloveni. Conform arhivelor locale, tradiţia fabricării magiunului în această zonă datează din anii 1914, când a fost înfiinţată prima fabrică de magiun a unei familii locale, familia Maximilian Popovici“.