Suntem editorii propriei lumi

Dragă cititorule,
Află că sunt sănătoasă, ceea ce îţi doresc şi ţie!

 

Ani la rând ne-am aşezat confortabil în canapea, am profitat de telecomandă şi am deschis cutia neagră din camera de curat. Am îngurgitat asemenea unui animal flămând orice ni se oferea, la început, pe unul-două canale, apoi pe zece, ca mai apoi să nu mai ştim câte sunt. Am ajuns să ne plimbăm asemeni unor somnambuli între materiale contrafăcute şi să ne oprim acolo unde plictiseala, oboseala sau poate ceva din noi se sincroniza cu mesajul ce venea din cutia devenită tablou vorbitor pe un perete.

În timp, obişnuinţa asta, de a sta şi a primi din altă parte, fără a avea posibilitatea în timp real să pui sub semnul întrebării ceea ce primeşti, s-a transformat într-o pasivitate cronică. Realitatea contrafăcută servită din cutie oferă minţii „material“ de rulat şi subiecte de socializare cu aproapele, lăsându-ţi impresia că eşti parte a acestei lumi şi, într-un fel eşti, dar uiţi că e o realitate mediată şi preiei totul ca pe un adevăr suprem fără să-l treci prin filtrul personal. Practic, un mesaj livrat gata prelucrat ne face mai leneşi, mai uşor de manipulat.

„Veniţi de luaţi bucurie

Internetul a adus şi mai aproape de degete această lume, care pare mai adaptabilă la nevoile fiecăruia, dar care strânge şi mai tare lanţul dependenţei. Acum vrei să ştii în timp real ce face „comunitatea“. Uiţi că internetul este doar un instrument, care te poate ajuta enorm dacă îl foloseşti în căutarea ta, dar care se poate transforma într-o nouă sursă de dependenţă în momentul în care te laşi folosit. Partea bună a informaţiei de la degetul arătător este că tu decizi dacă accepţi sau nu ceea ce îţi este accesibil. Fiecare click este un act de triere a informaţiei. Aşa cum spune avocata Sally Kohn, comentator politic la CNN, „noi suntem noii editori ai acestei lumi pentru că fiecare click este un act public“.

Cu drag şi spor despre MUNCĂ

În funcţie de interesul tău se creează bucle de căutare, iar în final se naşte o „lume“. Cred că atunci când cauţi mesaje pozitive - de lumină, bine şi iubire le găseşti chiar şi într-o gaură neagră, în momentul în care te alimentezi cu mesaje de frică şi boală, doar asta vezi în jur. Important este să fii conştient că tu decizi pe ce butoane apeşi, când şi dacă preiei mesajele pe care le primeşti. Astfel, fiecare dintre noi devenim editorii propriei lumi pentru că decidem dacă acceptăm sau nu informaţia ce ne este livrată. Deşi, aparent, nimic nu te leagă de cutie, există, la mulţi dintre noi, o dependenţă creată în timp de a pune mâna pe telecomandă sau de a deschide canalele de socializare şi a prelua fără să analizăm un pic dacă ceea ce primim ne face bine sau nu.

Poate vine din teama de a sta ochi în ochi cu noi şi cu cei din jurul nostru, nu ştiu. Însă ştiu că noi decidem, în fiecare moment, dacă ne uităm la tabloul vorbitor ajuns acum în bucătărie şi în farfuriile noastre, cât timp stăm agăţaţi pe peretele virtual din reţeaua de socializare sau dacă alegem să privim în ochi omul de lângă noi, oricine ar fi acesta: copilul, fratele, colegul, prietenul, vecinul sau vânzătorul de baloane multicolore.

 

„Iubirea este «a dărui» la infinit“- Ioan Gyuri Pascu