„Lipsa activităţilor practice este cea mai mare boală a şcolii româneşti”

 În secolul vitezei, caracterizat de un interes tot mai scăzut al tinerilor faţă de educaţie şi performanţă, Miruna Bibire, o tânără abia ieşită de pe băncile şcolii, a înregistrat un succes tot mai rar întâlnit: media zece la examenul naţional de Bacalaureat * extrem de pozitivă şi dornică de cunoaştere, Miruna a vorbit despre starea actuală a învăţământului românesc, despre problemele acestuia, dar şi despre posibilele rezolvări * tânăra a evidenţiat rolul primordial pe care educaţia îl joacă în viaţa fiecărui tânăr * deşi putea opta pentru continuarea studiilor în oricare altă ţară, eleva de zece a ales să urmeze studiile Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, visul ei cel mai mare fiind acela de a deveni profesor de Limba şi literatura română

 

- Cât de importantă este educaţia şcolară pentru un tânăr?

- Cred că pentru orice tânăr educaţia şcolară este un element deosebit de important deoarece deschide multe porţi în viaţă. În şcoală înveţi multe, de la noţiunile elementare (scris, citit), până la chestiuni complexe şi fascinante. Pentru mine, educaţia şcolară a reprezentat fundamentul devenirii mele profesionale, fiindcă şcoala mi-a oferit şansa de a descoperi, de a învăţa, de a afla, de a fi dornică de cunoaştere, de a întâlni profesori dedicaţi, pasionaţi, inteligenţi, adevărate modele umane demne de urmat. Prin urmare, educaţia pe care o oferă şcoala oricărui tânăr este importantă pentru că antrenează atât mintea, cât şi sufletul.

 

- Care sunt, după părerea ta, cele mai mari probleme existente în sistemul de învăţământ românesc?

- În prezent, sistemul de învăţământ românesc se confruntă cu numeroase probleme. Avem o nevoie stringentă de schimbări: în primul rând, avem mare nevoie de o reorganizare a orarului. În opinia mea, o zi obişnuită de şcoală ar trebui să înceapă la ora 9:00/10:00 şi să se încheie la ora 15.30. De asemenea, o pauză de 25-30 de minute, la mijlocul programului, ar fi indicată, pentru ca elevul să dea randament maxim. În al doilea rând, manuale noi, cu informaţii actualizate şi noi metode de abordare a temelor ar fi plusuri aduse sistemului nostru. Ca fost elev, am simţit că problema cea mai mare a învăţământului românesc este faptul că teoria primează: elevul este constrâns (de sistem) să înveţe, adesea pe de rost, informaţii care nu ii vor fi utile în viaţă, ori pe care nu va şti când, unde şi cum sa le aplice. Lipsa activităţilor practice este, deci, cea mai mare ,,boală” a şcolii româneşti şi sper ca în viitorul cât mai apropiat să se ia măsuri în acest sens. Altfel, elevii vor avea de suferit din ce în ce mai mult.

 

- Care sunt dificultăţile pe care le întâmpină elevii şi studenţii?

- Studenţii se confruntă cu foarte multe dificultăţi. Comparativ cu viaţa de elev, care e mult mai liniştită, viaţa de student este o adevărată provocare. Sistemul universitar este adesea haotic; multe cursuri sunt greoaie, informaţiile sunt învechite, greu de ,,digerat” şi prezentate într-o manieră ineficientă. Ca studentă în anul I, cele mai mari dificultăţi le-am întâmpinat în perioada pregătirii examenelor, deoarece facultatea promovează studiul individual, autodidact, iar nouă ne lipseşte cu desăvârşire acest exerciţiu. O altă dificultate în viaţa unui student este orarul: sunt foarte multe cursuri într-o singură zi, iar randamentul scade pe măsură ce oboseala creşte. Cred că un alt obstacol în viaţa unui student poate fi cazarea. Adesea, aceştia nu sunt mulţumiţi de condiţiile în care sunt cazaţi pentru că sunt prea mulţi studenţi într-o singură cameră şi este greu să locuieşti într-un spaţiu atât de mic alături de alte 4-5 persoane. Cu toate că sunt multe dificultăţi, viaţa de student este, cu siguranţă, una dintre cele mai frumoase perioade din viaţă.

 

- Care crezi că sunt provocările educaţiei contemporane?

- Pe de o parte, cea mai mare provocare a educaţiei contemporane, pentru minister (n.r. - Ministerul Educaţiei Naţionale), este să ţină pasul cu nivelul rapid al dezvoltării tehnologiei, pentru a putea aduce îmbunătăţiri sistemului. Pe de altă parte, pentru dascăl, cea mai mare provocare a educaţiei contemporane este să îl facă pe elev să îşi dorească, în era Google-ului, să înveţe şi să devină un om erudit.

 

- Ce înseamnă educaţia performantă pentru tine?

- Pentru mine, educaţia performantă înseamnă să ştii mai mult azi decât ieri, să nu treacă nici măcar o zi în care să nu înveţi ceva nou, să nu citeşti ceva de calitate; să fii într-o competiţie continuă tu cu tine. Performanţa constă în autodepăşire.

 

- Cum ţi se pare programa şcolară actuală? Ce ar trebui schimbat? Cum ar trebui să fie astăzi educaţia unui tânăr?

- Astăzi, programa şcolară este foarte încărcată, iar elevii sunt într-un continuu maraton. De multe ori, nu este timp pentru consolidarea unei cunoştinţe proaspăt învăţate, fiindcă programa nu permite să se insiste mai mult asupra unui subiect. Cum spuneam puţin mai devreme, sistemul actual cere memorarea multor informaţii inutile şi învechite. Cred că una dintre îmbunătăţiri ar fi reorganizarea programei prin eliminarea unor itemi şi înlocuirea lor cu practica. Sunt de părere că, atunci când ieşim de pe băncile liceului, ar trebui să fim capabili să facem şi lucruri practice şi nu doar să ştim teorie. În zilele noastre, educaţia unui tânăr necesită promovarea aptitudinilor fiecărui copil, încurajarea sa la creativitate şi lectură şi insuflarea spiritului autodidact şi dornic de cunoaştere.

 

- Ce rol au părinţii în educaţia de astăzi?

- Întotdeauna, părinţii au un rol crucial în educaţia unui copil. Cei şapte ani de acasă sunt fundamentul dezvoltării ulterioare a oricărui copil. Fără aceasta, dascălul şi, implicit, şcoala, nu au nicio putere de educare asupra elevului.

 

- Ce părere ai despre impactul tehnologiei şi a reţelelor sociale asupra tinerilor?

- Tehnologia şi reţelele sociale au adus modificări majore în epoca în care trăim. În opinia mea, pseudo-comunicarea este cea mai ,,tristă” schimbare provocată de tehnologie. În ceea ce priveşte legătura elevilor cu reţelele sociale, faptul că tinerii nu ştiu să îşi exprime sentimentele şi gândurile atunci când sunt faţă în faţă cu o persoană reprezintă o problemă. Mai mult, tehnologizarea a făcut ca elevii să nu fie interesaţi de lectură şi de învăţare şi să creadă că sunt la un click distanţă de orice informaţie. Cred că sistemul nostru de învăţământ ar putea folosi în mod util aceste noutăţi apărute în domeniul tehnologiei şi să facă în aşa fel încât să atragă tinerii spre şcoală şi învăţare.

 

- Tu cum reuşeşti să îmbini educaţia şi învăţatul cu petrecutul timpului pe internet?

- Pentru mine a fost uşor să îmbin aceste două activităţi. Mai exact, le-am separat. Învăţatul este învăţat, iar în timpul pe care îl am liber stau şi pe internet. Niciodată nu am făcut aceste două acţiuni simultan deoarece, cu siguranţă, internetul mi-ar fi distras atenţia.

 

- Cât de mult contează notele în evaluarea şi viaţa unui elev?

- Dacă este să ne raportăm la felul în care este structurată admiterea la liceu, notele sunt importante, pentru că ele reprezintă un procent destul de mare din media de admitere. De asemenea, la facultate, pentru repartizarea taxa/buget/bursă, notele joacă un rol crucial. Însă, dacă eliminam aceste considerente, cred că notele nu reflectă inteligenţa unui elev. Dacă un copil nu are note mari, nu înseamnă că este incapabil sau mai puţin inteligent, la fel cum nici dacă un elev are doar 10 nu înseamnă că acel copil este un geniu... Nicidecum. Notele sunt, bineînţeles, un factor educaţional important, dar ele ar trebui văzute doar ca o formă de evaluare a unor cunoştinţe, la un moment dat, şi să acţioneze ca un stimulent, în sensul că elevul trebuie să îşi dorească să se autodepăşească.

 

- Ce te-a determinat să optezi pentru continuarea studiilor tot în România?

- Am avut momente în care mi-am dorit să plec să studiez în altă ţară, însă dorinţa de a fi profesor de Limba şi literatura română a fost prea mare şi din acest motiv am rămas în România. Totodată, am avut onoarea ca în timpul gimnaziului şi al liceului să fiu instruită de dascăli excepţionali şi ştiam că şi la facultate voi întâlni astfel de profesori. Deocamdată, nu regret această decizie şi sper ca visul meu să prindă contur în anii ce urmează.

 

- În condiţiile în care tot mai multe voci afirmă că sistemul de învăţământ este greoi, profesorii mai mult sau mai puţin nepregătiţi, iar salariile acestora foarte mici, ce te-a determinat să te orientezi spre această profesie?

- Meseria de profesor este, pentru mine, cea mai frumoasă dintre toate profesiile. Ce poate fi mai frumos decât să lucrezi cu sufletul copilului (căci asta face profesorul de literatură), să-l sensibilizezi, să îi insufli dorinţa de a citi, de a călători pe tărâmurile imaginaţiei şi să îi hrăneşti nevoia de cunoaştere. Să rămâi o amintire frumoasă peste ani pentru un elev, să îşi amintească de tine cu drag, să ai mulţumirea interioară că şi tu ai contribuit în procesul maturizării sale, acestea sunt adevăratele împliniri ale unui profesor. Am avut onoarea de a avea în parcursul meu doi dascăli de Limba română devotaţi, pasionaţi şi foarte bine pregătiţi (modelele mele existenţiale) şi gratie dumnealor simt că aceasta îmi este menirea şi că îmi doresc enorm să am cunoştinţele necesare şi capacitatea de a fi un profesor de excepţie.

 

- Te consideri o tocilară?

- Nu, învăţarea mecanică nu m-a caracterizat niciodată.

 

- Care sunt cele mai eficiente tehnici te învăţare pe care le foloseşti?

- Am o memorie vizuală extrem de bună, iar fişele schematice, colorate şi sublinierea cuvintelor cheie m-au ajutat întotdeauna. Îmi este foarte uşor să învăţ după ce îmi fac aceste scheme şi niciodată nu am întâmpinat dificultăţi cu această metoda.

 

- Priveşti încrezătoare la viitor? Consideri că învăţământul românesc va evolua în direcţia potrivită?

- Sunt încrezătoare că totul va fi bine şi simt că voi ajunge acolo unde mi-am propus, pentru că nu trece zi în care să nu adaug o cărămidă la construcţia viitorului meu. Sper, însă, ca şi învăţământul românesc să fie de partea mea, a noastră, a viitorilor dascăli şi să nu ne distrugă entuziasmul şi dorinţa de a fi profesori.

 

- Care este sfatul tău pentru tinerii care se află pe băncile şcolilor/facultăţilor?

- Bucuraţi-vă de aceste momente minunate, fiţi fericiţi, zâmbiţi şi învăţaţi! Gândiţi-vă la viitorul vostru, coloraţi-l şi nu lăsaţi pe nimeni să vă distrugă visele, dar aveţi grija să munciţi cu sârguinţă pentru ele. Succes!

 

* * *

„Ce poate fi mai frumos decât să lucrezi cu sufletul copilului (căci asta face profesorul de literatură)?!” - Miruna Bibire