Ioan Agapi (93)-1000
Ioan Agapi (23)-1000
Ioan Agapi (8)-1000
Ioan Agapi (42)-1000
Ioan Agapi (4)-1000

Dimensiune font:

Fotograful Ioan Agapi: „Norocul meu este că am învăţat pe de rost Piaţa Unirii”

| 21-05-2015 05:05

 Născut la Huşi (judeţul Vaslui), pe 16 noiembrie 1936, Ioan-Matei Agapi a absolvit, în 1965, Facultatea de Matematică-Fizică a Universităţii „Al.I. Cuza” Iaşi, iar în 1968, şcoala de film documentar şi animaţie din cadrul Studiourilor „Alexandru Sahia” Bucureşti, specialitatea operatorie şi regie de film documentar şi animaţie. A fost fotograf la Întreprinderea Construcţii Montaj, Iaşi (1965 – 1968), corespondent TVR, Bucureşti (1968 – 1990), profesor de fotografie şi film la Şcoala Populară de Artă Iaşi (1978 – 1990) etc. Are numeroase premii în palmares, printre care şi Premiul Special al juriului la Festivalul de la Skopje (Macedonia), pentru filmul „Nu războiului” (1971). Dintre expoziţiile sale, cea mai recentă este „Memoria Amintirilor”, consacrată perioadei 1965 - 1989, la Casa de Cultură „Mihai Ursachi”, Iaşi (2013).

 Ioan Agapi nu este fotograf. Ioan Agapi este omul care ştie „pe de rost” Piaţa Unirii. Şi, probabil, infinit mai multe „pietre” din Iaşi, oraşul pe care l-a imortalizat în epoci diferite. Este un colecţionar de imagini. Se spune că ar fi chiar unicul, dar artistul nu se pronunţă în acest sens. Crede doar că „nu interesează pe nimeni colecţia sa”. „Am făcut peste 400 de documentare, scurtmetraje şi reportaje. Colecţia este arhivată. Negativele sunt strânse. Toate sunt în cutii, la locul lor. Eu sunt de o ordine, cum nu vă puteţi imagina! Nu aş fi putut să fac atâtea, dacă nu eram ordonat. Dacă tot faci ceva, să faci bine! Şi încă ceva: Pune lucrurile la loc!”, îmi spune Ioan Agapi, în timp ce traversăm Piaţa Unirii. „Acum două zile am căzut destul de rău. În general, sunt foarte atent pe unde merg, pentru că eu nu prea mai văd. Norocul meu este că am învăţat pe de rost Piaţa Unirii”...

Întâmplări ştiute de mulţi oameni, altădată, se sting precum lumina iscată de blitz. Cei din jur ori nu ştiu, ori au uitat, ori nu mai sunt, ca să poată spune cum a fost oraşul, cum s-a transformat. Istorisirile despre Iaşul de altădată prind contur cu ajutorul imaginilor, iar multe dintre ele sunt în „Colecţia Ioan Agapi”. „Eu vreau să fac un spaţiu, dar nu-mi dă nimeni spaţiul acesta, care să se cheme Casa Fotografiei, şi unde să expun colecţia mea de aparate, să fie un loc în care să vină studenţii să lucreze, să facă expoziţii, să se predea cursuri de foto şi film”, visează, parcă, pentru câteva secunde, Ioan Agapi. Dialogul nostru se aşază, într-o oarecare tihnă, în Galeria de artă „Cupola”, în vecinătatea ferestrei imense, cu privelişte spre Piaţa Unirii.

- Care este cea mai veche imagine a Iaşului pe care o aveţi?
- Colecţia mea începe cu perioada interbelică, pentru că tata era pasionat de fotografie şi eu am colecţia lui de negative, care datează din 1922, până în 1943. Apoi, am colecţia mea. În '65 m-am angajat fotograf la Întreprinderea de Construcţii Montaj Iaşi.

- Cum pot fi văzute aceste imagini?
- N-au cum! Eu păstrez negativele, dar n-am bani să le scot pe hârtie. Se pot scana, acum, cu mijloace moderne.

- În ce împrejurări aţi pornit pe acest drum al fotografiei?
- După Matematică, am făcut documentaristică, la Studioul „Alexandru Sahia” din Bucureşti. Apoi am venit la Iaşi. Prima dată am fost profesor metodist la Casa de Cultură a Tineretului, pentru clasa de film şi fotografie. Eu nu prea am fost un tip docil faţă de regimul politic. Nu am fost membru de partid, am avut probleme cu securitatea în '56 – '57, când am fost împotriva intrării ruşilor în Budapesta şi am fost printre cei care au organizat o mare manifestaţie la Bucureşti. Dar cei de la judeţ mă ţineau în braţe, pentru că eu eram fotograful lor, făceam filme, diapozitive şi eram discret.

- Este un paradox aici. Nu eraţi membru de partid, dar eraţi specialist într-una dintre probabil dintre cele mai puternice forme de propagandă pentru partid, prin poze şi filme!
- Aşa este, dar eram obligat să fac asta, pentru că tot timpul îmi spuneau „Nu uitaţi c-aveţi dosar!”. Că doar fusesem cercetat de Securitate.

- Aţi predat matematică înainte să vă angajaţi ca fotograf?
- Am făcut preparaţii de matematică în particular, mergeam la familii acasă, aveam o bună reputaţie ca preparator încă de când eram student. Pe de altă parte făceam fotografie. Am lucrat la Vaslui, Bârlad, Huşi, Paşcani... Din '68 am fost corespondentul televiziunii în zona Moldovei, pe domeniile economic şi cultural. În 1970, mi-am dat demisia de la Casa de Cultură, am intrat într-un alt experiment de viaţă fotografică, am fost fotograf al Cooperaţiei Meşteşugăreşti Bârlad. Aveam tot felul de comenzi de la Cooperaţie, dar făceam şi fotografii la nunţi, botezuri. Acolo le făceam, pe loc! Am fost foarte inventiv, aveam tot laboratorul cu mine. Toţi se minunau că le dădeam pozele în jumătate de oră. Bineînţeles, la primar şi miliţian le făceam gratis. (Râde.) Aşa erau vremurile. (Şi azi cred că e la fel, zic.)

- Într-o perioadă în care făceaţi naveta la Bucureşti cu avionul aţi ales, deodată, Bârladul?
- Da. Eram aşa de mobil, cum nu vă puteţi imagina! Nu aveam familie, primul copil a apărut în '73 şi eram stabilit la Iaşi. Când au apărut amândouă fetele, pe la 6 -7 ani, le luam la tot felul de întâlniri prin ţară. Şi lumea ştia: „Astea-s fetele lui Agapi!”. Aveau grijă de ele. Au fost privilegiate şi de alţii, şi de mine, deşi eram destul de sever aşa, de felul meu.

- Sunteţi celebru pentru severitatea aceasta.
- Da, nu prea mi-au călcat mulţi prin faţă.

- E un principiu pe care l-aţi cultivat sau pe care, dimpotrivă, aţi încercat să-l temperaţi?
- Aşa mi-e firea! Eu nu supăr pe nimeni, nu jignesc pe nimeni, dar în momentul în care mă calcă cineva pe bătătură, o cam încurcă, pentru că am verb!

- Verb!?
- Am, da! De bătut nu mă bat!

- Nu aveţi nevoie, dacă aveţi verb!...

„Tot ce am făcut pentru PCR au fost lucruri foarte interesante, din punctul meu de vedere. Mergeam cu primul secretar, cu secretarul pentru propagandă sau alţi şefi, deci cu vârfurile judeţului, pe unde aveau diverse anchete de făcut. Şi eu trebuia să fotografiez acolo ce era rău, ca ei să nu spună după-aceea că nu era adevărat” - Ioan Agapi

- Care a fost cea mai frumoasă perioadă din viaţa documentaristului Ioan Agapi?
- Toate au fost extraordinare, pentru că am acordat fiecărei activităţi deosebită atenţie şi seriozitate. Sunt un tip cu nişte principii de viaţă căpătate în mare parte de la părinţii mei. Tatăl meu a fost un encicloped. Era învăţător şi profesor de matematică la Huşi, vorbea franceză, ştia foarte multe, în varii domenii. Mama era învăţătoare...

- ... Şi care dintre ei era artistul pe care l-aţi „moştenit”?
- Nu ştiu ce să spun. Dacă tata era cel deosebit, apoi mama era formidabilă cu ezoterismul dumisale. Am căpătat de ei valenţe formidabile. Apropo de credinţă, am fost „copil la biserică” pe la 7 – 8 ani, preocupat foarte mult de povestea divinităţii. Şi acum sunt foarte preocupat....

- Şi...? Aţi „rezolvat” ceva între timp?
- Da! Da, am rezolvat, dar caut în continuare. Pe la 15 – 16 ani, am avut şansa unei biblioteci extraordinare, a preotului Anton Popescu. Într-o zi am întrebat-o pe mama dacă există sau nu există Dumnezeu. Şi ea mi-a răspuns aşa: „Tu ai avut două surori care au murit, eu am avut patru fraţi care au murit, tatăl tău era să moară pe front... Eu am nevoie de El. Tu du-te şi-L caută!”. Într-adevăr, am călătorit mult, în Europa, în Asia, am citit şi iar am citit, am fost la tot felul de confesiuni, să văd, să aflu, să înţeleg. Şi am ales, la 54 de ani, din cadrul monoteismului, ideatic vorbind, religia iudaică.

- Aţi ales! Sună ca o „rezolvare”!
- Am ales, da. Nu cultiv, nu fac prozelitism.

- Dar la Sinagogă mergeţi?
- Uneori, destul de rar. Am crescut într-o parte a Huşului cu mulţi evrei. M-am înţeles foarte bine cu toată lumea, îi simpatizez. Ştiţi, sunt trei evrei au schimbat omenirea: Moise, Isus şi Freud. Că au fost mulţi alţii, nu comentăm, dar aceştia trei au fost formidabili!

 

- Cum vă amintiţi Iaşul din anii tinereţii? Care sunt primele imagini pe care l-aţi imortalizat?
- În '49, când am venit aici, Piaţa Unirii era un parc. Casele fuseseră dărâmate de bombe. Palatul Braunstein exista, desigur. Piaţa era o frumuseţe! Case cu un etaj, Traianul... Hotelul Unirea nu exista, era o stradă la deal, cu un teatru în partea dreaptă, „Sidoli”. De ce l-au dărâmat tâmpiţii, nu înţeleg! S-a dărâmat mult, începând din 1960.

- Unde vedeţi acestă colecţie? Într-un muzeu, într-o arhivă?
- Deocamdată ea este gestionată de fiica mea, care a absolvit IATC-ul şi profesează fotografia şi filmul. De fapt, amândouă fiicele mele sunt atinse de aripa aceasta a esteticului. Eu am adunat cât am putut de mult. Şi acum mai adun! Am aparate vechi, cel mai vechi e din 1885, o piesă rară. Am o colecţie deosebită - şi de carte, şi de film, şi de imagini, dar poate mai au şi alţii în Iaşi, nu ştiu.

- Ce vă preocupă acum? Ce fotografiaţi?
- Acum nu mai fotografiez, pentru că nu mai văd. Dar mă ocup de partea de organizare a colecţiei de fotografie. Apoi, de-a lungul vieţii, mi-am făcut sute şi sute de note, în urma unor întâlniri cu oameni vârstnici. Am făcut de patru ori turul României pe jos, mergând prin sate. Oameni în vârstă îmi povesteau fel de fel de întâmplări şi pe alea care erau mai deosebite, mi le notam. Am prins oameni care mai avea tunsoarea dacică. Le-am păstrat. Am vreo 40 de „daci”.
- Ce faceţi cu notele?
- Le am.
- Vreţi să le grupaţi într-un volum?
- Nu, o să facă asta cine-o vrea!

„Du-mă pe unde nu merge lumea, vreau să văd ce nu au văzut oamenii de mult!”

- Cum aţi defini fotografia?
- Pentru mine, fotografia este această exprimare a gândului, a sentimentului şi a stărilor de bine, deşi uneori fotografiezi lucrurile rele, dar tot în ideea găsirii formelor de bine. Datorită mamei, am partea asta ezoterică.

- Au fost momente când aţi simţit că aţi prins binele şi altele în care parcă v-a scăpat, aşa, printre degete?
- Am prins şi binele, evident, am prins şi răul, fără doar şi poate că mi-a scăpat un milion de întâmplări.

- Dacă ar fi să vă priviţi viaţa ca pe un cadru, puteţi spune că aţi avut mereu aparatul de fotografiat la dumneavoastră? Aţi trăit fiecare moment la timpul lui, v-aţi bucurat de viaţă?

- Aparatul de fotografiat nu era ca acum, scoţi telefonul şi gata! Era un aparat greoi. Trebuia să schimbi filmul, erau 36 de fotograme, ce faci cu el, unde-l pui, unde-l ţii, cum îl developezi...

- E frumos răspunsul acesta tehnic, dar eu tot vreau să ştiu: privind în urmă, aveţi senzaţia că aţi ratat ceva?
- Foarte multe. Partea pe care n-am putut s-o rezolv este povestea asta a credinţei, a binelui. Am mare pasiune pentru a face binele, pentru a gândi bine, pozitiv. Am ştiut să privesc, să observ şi să-mi încarc memoria mea şi a aparatului de fotografiat cu stările trăite.

- Fără de ce n-aţi putea trăi?
- Nu pot trăi fără ideea binelui, a lucrurilor frumoase. E un truism, dar cel mai mare urât este de o frumuseţe rarisimă. Am fost odată în Deltă, am luat un lipovean, i-am dat o jumătate de votcă şi i-am zis: „Du-mă pe unde nu merge lumea, vreau să văd ce nu au văzut oamenii de mult!”. M-a dus pe o insuliţă, unde era o cabană abandonată, uitată şi de timp. Era urâtă, dar nu vă puteţi imagina cât de frumoasă era! Şi cum mă uitam uluit de frumuseţea pe care o aveam în faţă prin urâtul ei, m-a „atacat” o broască, mare cât palma. Mişcându-mi ochii în stânga şi-n dreapta, a sărit să ajungă la ochii mei... Mi-a rămas imaginea asta întipărită. Am avut multe momente din acestea frumoase.

- Cum ar fi fost viaţa dumneavoastră fără fotografie?
- Nu ştiu cum! Nici nu mă interesează! Nu-mi trebuie să ştiu!

- Aş fi putut crede că aţi fi inventat-o...
- Eu am desenat foarte mult la viaţa mea şi am vrut să fac arte plastice, dar moştenirea preocupărilor fotografice ale tatălui meu, Octav Agapi, cu siguranţă s-a arătat din plin.

Gina POPA

Ioan Agapi locuieşte, împreună cu familia sa, în Palatul Braunstein, dar aceasta este o „poveste cu cântec”, rezumată de fiica sa, Andreea Agapi, care îl însoţeşte aproape tot timpul: „Noi stăm de 37 de ani aici, dar am avut ghinionul ca după 1989 să nu fi putut cumpăra ca toată lumea, deşi e patrimoniu public-privat. Trebuie să dăm Primăria în judecată, şi să ne luptăm cu ei, dar durează foarte mult, iar ei acum spun că ne pot da afară cu mascaţii, pentru că trebuie refăcută clădirea şi nu vor să ne mai lase să stăm aici, deşi avem dreptul să cumpărăm. Eu înţeleg că trebuie refăcută clădirea, dar să ne dea ceva în aceleaşi condiţii. Ne-au tăiat apa rece şi căldura, trei luni, pe timp de iarnă, ca să ne forţeze să plecăm. A trebuit să mergem în tribunal ca să ne «recâştigăm» dreptul la utilităţi. Primăria ne-a dat la schimb mai multe spaţii în care nu se poate locui. Ne-au mai dat şi în alte păţi, dar departe de oraş, departe de spitale, şi nu am acceptat. Sperăm că ne vor da un spaţiu în care să putem locui decent”.

 

 

 

Comentarii

gheorghe sfaiter

May 21, 2015

... cand l-am cunoscut prima oara, ma privea din spatele obiectivului, in foaierul teatrului "luceafarul"... "mare om, mare profesionist... " mi-am spus atunci! va respect arta domnule agapi!

Adauga comentariul tau

Nume:

E-mail:

Comentariu:

Security Code
Imagine noua

 

 

ULTIMA ORA

 

 

 

ANUNŢ DE VÂNZARE Subscrisa, S.C. MASTER WOOD S.R.L. cu sediul în loc. Comănești, str. Combinatului, nr. 9, jud. Bacău, C.U.I. 12014190, nr. de înreg. O.R.C. J4/493/1999, prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iaşi S.P.R.L., anunţă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006 şi ale hotărârilor Adunării Creditorilor din data de 13.09.2017, scoaterea la vânzare prin licitaţie publică la data de 24.11.2017, ora 13.00, a activelor: Nr. crt. – Denumire activ – Valoarea de evaluare (lei fără T.V.A.) – Valoare de pornire licitație (70% din val. evaluare) (lei fără T.V.A.) 1 – Fabrică cherestea functionala (2001) Sc. 4.388,60 mp, cu Echipament prelucrare lemn si mijloace transport, amplasata pe teren intravilan st. 30.379,81 mp in oraș Comănești, str. Combinatului, nr. 9, jud. Bacău (zona periferica, vis-a-vis a serele Comanesti si de cartierul Vernesti). Fabrica este compusa din: Cladire administrativa, P cu Sc. 141mp; hala gater P cu Sc. 595mp; ateliere P+1E partial si Sc. 376mp; depozit cherestea P si Sc. 660mp; soproane de uscare si aburire P si Sc. 2.155,60mp, capacitate de 100mc/celula (marca Baschild); locuinta P+1E, sc. 90mp; hala banzic P si Sc. 252mp; sera cu centrala termica cu Sc. 119mp. Fabrica este dotata cu echipament prelucrare lemn (functional) si mijloace de transport, dispune de utilitati (energie electrica, apa) si este pretabila pentru activitati industriale specifice prelucrarii lemnului. Proprietatea are deschidere frontala la str.Combinatului (cca. 100m). (CF nr. 60399, nr. cad. 763) si dispune de plaforma betonată (11.010,90 mp) – 2.633.005,60 Lei – 1.843.103,92 Lei 22 – Fabrică cherestea Sc. 2.933,81mp cu Echipamente si Utilaje pentru fabricare lemn situate pe teren intravilan st. 85.488,635 mp în sat Agăș, com. Agăș, jud. Bacău (zona ocupata de constructii rezidentiale si terenuri virane). Fabrica este compusa din: hala productie cu Sc. 2.296,89 mp avand in dotare echipamente (platforme uscatoare 6 buc; uscator; camera uscare; instalatie aer comprimat; instalatie exhaustare; post trafo; pupitru comanda uscator; actionare electrica; instalatie electrica hg); magazie Sc. 152,56 mp; 2 soproane cu Sc 393 Fabrica este dotata cu stocuri mărfuri și materii prime, echipamente și utilaje pentru prelucrarea lemnului și a metalelor, dispune de utilitati (energie electrica, apa, canalizare) si este pretabila pentru activitati industriale specifice prelucrarii lemnului. Proprietatea are deschidere frontala la DN 12A (cca. 500m) si drum satesc pe doua laturi. (CF nr. 60112/, cu nr.cad. 39). – 1.965.769,40 Lei – 1.376.038,58 Lei Poate participa la licitatie orice persoana fizica sau juridica care depune pana la data de 23.11.2017, ora 16.00, la sediul lichidatorului judiciar Management Reorganizare Lichidare Iaşi S.P.R.L. din mun. Iaşi, Aleea Nicolina, nr. 82, jud. Iaşi, documentele prevazute in Regulamentul de vanzare si caietul de sarcini. Relatii suplimentare se pot obtine la telefoanele: 0232/243864, 0757545545
PUBLICAȚIE DE VÂNZARE S.C. INTERFARM BOTOSANI S.R.L. Iasi prin lichidator judiciar ACORD SPRL, Dosar nr. 2950/89/2014 Tribunalul Vaslui/Judecător Sindic ANUNŢĂ Organizarea şedinţei de licitație publică de vânzare, cu strigare, la data de 08.12.2017, ora 12.0, la sediul lichidatorului judiciar din mun. Iasi, str. Decebal 22A, bl.Z8, sc.A, et.1, ap.8, jud. Iaşi, pentru patrimoniul debitoarei S.C. INTERFARM BOTOSANI S.R.L. - in faliment, in bancruptcy, en faillite, CUI 2585521, cu numar de inregistrare la Registrul Comerţului J37/251/2011, cu sediul in municipiul Vaslui, Str. Ing. Badea Romeo, nr.1A, Parter, jud. Vaslui constând în: a. Construcţie situată în Botosani, Str. Viilor, Nr.77, Ap.1, jud. Botosani întabulată în Cartea Funciara nr.50058-C1-U13 la preţul de strigare la şedinţa de licitaţie publică de 339.829 lei, valoare fără TVA. b. Constructie situată în Municipiul Botosani, Str. Vârnav, Nr.17, Parter, jud. Botosani întabulată în Cartea Funciara nr. 50058-C1-U15 si Extindere si Terasa, Municipiul Botosani, Str. Vârnav, Nr.22, Parter, jud. Botosani întabulată în Cartea Funciara nr. 5558 la preţul de strigare la şedinţa de licitaţie publică de 332.904 lei, valoare fără TVA. c. Construcţie situată în Botosani, Piata Centrala, Platoul A, Obiectiv U18, jud. Botosani întabulată în Cartea Funciara nr.4819/N la preţul de strigare la şedinţa de licitaţie publică de 516.793 lei, valoare fără TVA. d. Construcţie situată în Botosani, Str. Prieteniei, Nr.4, Bloc V4, Sc. C, Et.II, Ap.13, jud. Botosani întabulată în Cartea Funciara nr50386-C1-U20 la preţul de strigare la şedinţa de licitaţie publică de 67.151 lei, valoare fără TVA. e. Proprietate imobiliara constând în Teren intravilan in suprafaţă de 3.048 mp si construcţii situat în mun. Botoşani, Str. Dobosari, Nr.21 la preţul de strigare la şedinţa de licitaţie publică de 1.374.357 lei, valoare fără TVA. In caz de neadjudecare, urmatoarele şedinţe de licitații publice de vânzare, cu strigare, se vor desfăşura în fiecare zi de vineri la ora 1200, la sediul lichidatorului judiciar din mun. Iasi, str. Decebal 22A, bl.Z8, sc.A, et.1, ap.8, jud. Iaşi. Condițiile de participare la şedinţa de licitație publică de vânzare cu strigare și condițiile de adjudecatare se regăsesc în caietul de sarcini care poate fi procurat de la sediul lichidatorului judiciar, contravaloarea acestuia fiind de 1.000 lei pentru fiecare proprietate imobiliară pentru care se participă la licitaţie. Bunurile imobile anterior menţionate formează obiectul Dosarului nr.1219/193/2016 înregistrat pe rolul Judecatoriei Botosani având ca obiect Actiune in revendicare. Poate participa la şedinţa de licitatie publică de vânzare cu strigare orice persoana care isi manifesta, intentia de cumparare si care pana in preziua şedinţei de licitatie ora 1200, depune o cautiune reprezentand 10% din prețul de pornire al şedinţei de licitație pentru bunul imobil pentru care participa si face dovada achizitionarii caietului de sarcini. Înscrierile se pot face si cu scrisoare de participare la şedinţa de licitație, precum si cu toate documentele menționate în caietul de sarcini, până în preziua şedinţei de licitație, ora 1200. Nedepunerea tuturor documentelor la sediul lichidatorului judiciar în termenul menționat anterior conduce la pierderea dreptului de a participa la licitație. Toate persoanele interesate în achiziționarea bunurilor imobile care fac obiectul şedinţei de licitație publică de vânzare cu strigare sunt invitate să se înscrie la licitație. Orice persoana care emite pretentii asupra bunurilor imobile care fac obiectul şedinţei de licitație publică de vânzare cu strigare, este rugata sa-si manifeste pozitia cu 5 zile inainte de data şedinţei de licitație publică de vânzare cu strigare, aducand la cunostinta lichidatorului judiciar orice pretentie. Informatii suplimentare se pot obtine de la lichidatorul judiciar la telefon 0742207571. Lichidator judiciar ACORD S.P.R.L. Asociat coordonator Nitescu Dan Nistor
Liceul Varlaam îşi deschide porţile la Iaşi
24/11/2017 05:15

 - Proiectul educaţional al Fundaţiei „Varlaam Mitropolitul” a ajuns intr-un nou punct important - lansarea liceului. Ce aduce nou in Moldova acest proiect? - Liceul Varlaam vine să complet ...

 „Problema cea mai importantă cu care ne confruntăm este neîncrederea”
09/11/2017 04:45

  De mulţi ani, comunitatea cea mai numeroasă de străini din Italia este cea romană. Ea a depăşit numeric comunitatea albaneză din Italia incă din anul 2008. Am stat de vorbă cu Adrian Nicolae Ni ...

„Offroad-ul este un balet pe patru roţi, prin hârtoape şi noroaie”
02/11/2017 05:15

- După o perioadă in care offroad-ul sportiv a lipsit de pe colinele Iaşului, Asociaţia Club Sportiv „Adventure 4x4” reinvie acestă competiţie... - Iaşul s-a numărat, in trecut, printre pri ...

Povestea orfanului salvat din infern, într-un documentar de Morgan Freeman FOTO
26/10/2017 16:40

Cu cateva luni in urmă, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Romanesc (IICCMER) a inaintat Parchetului General o plangere penală care vizează moartea a 771 de copii in timpu ...

„Spania a acceptat monarhia din comoditate, nu din convingere”
19/10/2017 13:00

„Catalonia este impărţită in două” - Stimate domnule profesor, se vorbeşte, cu insistenţă, in intreaga lume, că statul liberal se află in stadiul său terminal. Trebuie să inţelegem că ...

Prof. dr. Florin Mitu: „A gândi pozitiv este un element cheie pentru un medic”
12/10/2017 04:45

Despre recuperare cardiovasculară, factorii de risc in bolile cardiovasculare şi ce trebuie să facem ca să ne protejăm inima de evenimente nefericite, dar şi despre alte lucruri interesante, dr. Florin M ...

Filip Florian: „A fi foarte rău, foarte critic cu tine, e un lucru bun în scris”
09/10/2017 06:00

- Sunteţi cunoscut publicului ca jurnalist şi scriitor. V-aţi remarcat in primul rand din prisma perioadei in care aţi fost implicat in mass-media. Cum aţi ajuns să „schimbaţi macazul” şi s ...

Bruno Mazzoni: „O carte trebuie să fie o rană deschisă!”
09/10/2017 05:45

- În 1967 Bruno Mazzoni - student in anul II a venit pentru prima dată in Romania. Apoi, viaţa v-a adus din nou in Romania, de data aceasta ca lector la Universitatea din Bucureşti şi, apoi, conferen ...

„Am mintea deschisă fiindcă sunt un om liber: sunt scriitor”
06/10/2017 10:00

- Vă rog, pentru inceput, să faceţi un scurt portret al lui Adriaan van Dis... - Sunt născut din părinţi ce veneau din coloniile olandeze, aşa că am crescut printre refugiaţi. Oamenii trebuiau să f ...

Marius Oprea: „Niciodată nu este prea tîrziu pentru adevăr şi nici pentru dreptate”
02/10/2017 05:00

- Aţi infiinţat Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, institut de cercetare aflat sub egida Guvernului. Plecind de la această postură, cum se văd astăzi urmările comunismului şi cum ar treb ...