Liliana Ştefan, chirurgul de suflete la masa medierii

Profesia o practică din 2012, cu toate că autorizaţia a primit-o cu un an mai devreme. Înainte de a se aşeza la masă cu problemele cele mai intime şi grele ale clienţilor care-i trec pragul, Liliana Ştefan a lucrat în învăţământ. Şi în sistemul bancar. A fost şi consilier juridic. Pentru meseria pe care o practică acum cu pasiune ieşeanca a învăţat în continuu pe parcursul întregii sale cariere. Spre deosebire de „rechinii” profesiei de mediator, aceasta îşi îndrumă clienţii pe calea de mijloc, pe drumul care, de cele mai multe ori, este cel mai bun pentru toate părţile implicate. Cu o bună cunoaştere a legii, cu drag de oameni şi cu credinţă în Dumnezeu, mediatorul Liliana Ştefan împacă oameni, salvează familii şi-i ajută pe cei în nevoie.

V-a fost greu să faceţi trecerea de la lucrul în învăţământ la mediere?

Nu asta a fost greu. Învăţământul m-a pregătit, într-un fel. Am relaţionat foarte bine cu oamenii. Eu am lucrat la secretariat, am fost laborantă. Am trecut prin toate etapele vieţii şi pot spune că am o pregătire continuă. Dar în toată viaţa mea am lucrat cu oamenii.

Toate cazurile pe care le-am avut le-am rezolvat cu acorduri. Eu fac asta cu drag şi nu sunt un mediator „de birou”, ca să eliberez un act premergător justiţiei. Eu vreau acordul între oameni. Vreau înţelegerea. De asta, pentru mine finalitatea medierii este acordul de mediere. Nu mă regăsesc în eliberarea de procese verbale gratuite. Eu caut să conving clienţii. Colegi de-ai mei spun că au foarte multe procese verbale eliberate. Eu am rămas uimită. Care este eficienţa? De ce mai eşti mediator? De ce nu convingi omul? Eu, mulţumesc lui Dumnezeu, cred că sunt înzestrată un pic şi cu puterea de a convinge omul. Şi când vine la mine în birou eu depun tot efortul. Mi-am structurat tot astfel încât să fac bine oamenilor, cât pot.

 

„Dacă m-am rugat la Dumnezeu pentru ceva în viaţa asta, m-am rugat să fac bine oamenilor”

 

Cei care au nevoie de mediere ştiu să apeleze la un mediator, sau merg direct la instanţă?

Instanţa nici nu are voie să recomande un mediator anume. Eu nu pot să spun ce fac ceilalţi colegi ai mei, dar ar trebui ca ieşeanul care are nevoie să consulte Tabelul Mediatorilor să vadă. El poate fi găsit, actualizat, pe site-ul Consiliului de Mediere. Acum nu ştiu câţi şi profesează. La nivel de Iaşi noi suntem cred că vreo 400 autorizaţi, dar nu ştiu dacă sunt 50 de birouri care profesează.

 

Care sunt tipurile de cazuri care ajung la mediere la biroul dumneavoastră?

Sunt foarte variate: litigii de muncă, care sunt numeroase, probleme bancare. Mă simt mândră că zilele trecute am suspendat o executare. Am salvat, practic, un om. Executările sunt foarte clar date de instanţă, dar am negociat atât de bine cu banca, aceasta a fost foarte deschisă şi a întrerupt executarea unui apartament. S-au făcut reeşalonări de plată, s-au stabilit prin acord, iar medierea aceasta am făcut-o online, pentru că banca respectivă nu este în Iaşi. Am făcut-o online cu Bucureştiul.

Prima mea mediere a fost un litigiu de muncă, cu o parte franceză. Dumnezeu ţine cu mine, zic eu, pentru că au venit la mine nişte tineri studenţi care lucrau în Iaşi. Partea franceză era, bineînţeles, în Franţa, iar consilierul juridic în România. Am făcut totul telefonic şi online cu jurista de aici. Nu aveam experienţă, dar am fost deschisă la negociere. Străinii oricum sunt mai deschişi la această procedură. Am mai avut cu o parte destul de multe medieri, tot litigii de muncă.

 

„Nu mă regăsesc în despărţiri. Eu nu văd divorţul ca o soluţie”

 

Aţi salvat familii aflate în impas?

Cu toate că nu îmi plac, am mediat şi divorţuri. Nu am încheiat niciunul. I-am făcut să se înţeleagă. Nu mă regăsesc în despărţiri. Eu, mediator fiind, nu pot decât să le dau încă o şansă, să îi fac să înţeleagă greutăţile. Acum, sigur, toţi ne confruntăm cu fel şi fel de probleme. Eu nu văd divorţul ca o soluţie. Ca mediator trebuie să îi fac cumva să se înţeleagă.

Eu cred că voi rezista în continuare pe piaţă. Dacă m-am rugat la Dumnezeu pentru ceva în viaţa asta, m-am rugat să fac bine oamenilor. Şi m-am regăsit în profesia aceasta. Când am deschis biroul aici şi mi-am pus în gând să fac mediere s-au întâmplat, aşa cum se întâmplă în viaţă, lucruri pe care nu le poţi controla. Într-o lună de zile de când m-am gândit să încerc, mi-am şi deschis biroul. A fost o forţă fenomenală care a angrenat nişte lucruri şi nici nu mi-am dat seama. Am început part-time o perioadă, dar apoi m-am dedicat 100% profesiei. Şi spun că am făcut decizia bună.

Am mai avut cazuri cu Casa de Sănătate Iaşi. Au avut medici ieşeni somaţii de plată cu executare. Am avut o colaborare foarte bună cu jurista Casei de Sănătate şi cu domnul preşedinte. Am stabilit o reeşalonare a plăţilor, cu termene clare şi sume precise. Cred că vreo 6 – 7 medici au fost. Am mai avut şi cazuri de malpraxis. Nici nu mă gândeam că vor veni domnii doctori la mediere. Am crezut că îmi vor trimite armatele de avocaţi, dar au avut o deschidere deosebită şi au rezolvat problema foarte elegant. Ei mi-au mulţumit, dar nu vă pot spune ce mare a fost mulţumirea mea, să-mi ajungă aşa nişte somităţi în cabinet! Totul a fost rezolvat înainte de Crăciun.

Oricine poate deveni mediator?

Da. Trebuie doar să urmeze cursurile de specialitate. Numai că nu toţi vor putea profesa. Este o profesie foarte grea. Nu cred că există o altă profesie pe piaţă acum care să-ţi necesite atâta concentrare. Este foarte greu să-i faci pe oameni să se înţeleagă. Depui suflet în fiecare caz. Eu, la un moment dat, am spus că trebuie să parez. Eu sunt un om foarte sufletist şi de multe ori am făcut şi cazuri pro bono, când am văzut oameni necăjiţi. Depinde de speţa care vine. Şi eu ce fac, fac cu tot sufletul. Dar la un moment dat am văzut că trebuie să mă şi apăr. Ei vin toţi cu energii negative atunci când ajung aici. Dar dacă tu îi faci să se înţeleagă şi ajungi la un acord, cred că, pentru tine, e ideal, pentru că îţi mulţumesc ambele părţi. Ambii au senzaţia că au câştigat, cu toate că tu ştii care este linia de mijloc. Munca cu omul este foarte dificilă. Un avocat pledează pentru o singură parte şi pledează foarte bine. Judecătorul judecă în funcţie de probele care i se aduc la dosar. Ce a spus instanţa se aplică, nu se discută. La procurori, la fel. Pe când tu, ca mediator, trebuie să îi mulţumeşti pe toţi cei implicaţi. În plus, ei deja vin într-o stare conflictuală. Mult mai grea este meseria noastră decât toate celelalte.