Radiografia dezastrului în învăţământul universitar

 Curtea de Conturi a emis, în cursul săptămânii trecute, raportul despre învăţământul superior românesc. Acesta a fost realizat de către experţi străini, care au radiografiat şi analizat întreg sistemul de învăţământ universitar. În urma analizei evoluţiei şi situaţiei învăţământului superior din România, în perioada 2011 – 2015, Curtea de Conturi a României a descoperit că numărul studenţilor a scăzut dramatic din cauza scăderii natalităţii, nivelul de pregătire al elevilor este tot mai slab şi din cauza faptului că au dispărut examenele de admitere, iar învăţământul superior nu este adecvat cerinţei de pe piaţa muncii. În ciuda scăderii numărului de studenţi, raportul arată că numărul universităţilor şi facultăţilor a crescut, la momentul actual existând 103 instituţii de învăţământ superior. De asemenea, potrivit raportului, fondurile bugetare nu sunt acordate universităţilor în funcţie de performanţă.

Numărul studenţilor a scăzut cu o treime

Numărul studenţilor s-a redus în perioada 1990 - 2014 cu 1,4 milioane, ceea ce reprezintă aproape 30% din populaţia şcolară a primilor ani de după Revoluţie. Principalii factori care au determinat această reducere sunt scăderea natalităţii, emigraţia şi abandonul şcolar. Efectul natalităţii scăzute a început să se vadă tot mai mult, din anul 2010. „Conform prognozei Eurostat, populaţia din grupa de vârstă 20 – 64 de ani va scădea cu două milioane în 2040, faţă de anul 2015. În această situaţie, cifre de 907.353 studenţi înmatriculaţi în învăţământul superior în anul universitar 2007 – 2008 nu vor mai fi posibile, chiar şi efectivele studenţeşti de 433.234 persoane din anul universitar 2013 – 2014 vor rămâne o amintire. Concurenţa acerbă de pe piaţa serviciilor de educaţie superioară va obliga universităţile să se reformeze şi să crească calitatea serviciilor educaţionale furnizate”, se arată în raport.

În ceea ce priveşte Iaşul, unul dintre cele mai mari centre universitare din ţară, se remarcă o scădere a numărului de studenţi, însă nu una foarte drastică. Conform Direcţiei Judeţene de Statistică Iaşi, în anul universitar 2000 – 2001, în judeţul Iaşi erau înmatriculaţi în învăţământul superior 50.376 de studenţi, numărul acestora crescând constant până în anul 2005 – 2006, când erau înregistraţi un număr de 60.686 de studenţi. În următorii ani se înregistrează o scădere foarte mică, apoi, din nou, o creştere în anul 2007 – 2008, când numărul de studenţi ajunsese la 62.875. Din anul 2007, numărul acestora a fost în continuă scădere, în anul 2014 – 2015, universităţile ieşene înregistrând 42.033 de studenţi.

Probleme moştenite de la învăţământul preuniversitar

Un învăţământ superior de calitate se bazează şi pe calitatea absolvenţilor învăţământului preuniversitar. Dacă ne uităm la gradul de cuprindere în învăţământul preuniversitar a populaţiei în vârstă de 7 – 10 ani şi 11 – 14 ani, observăm că acesta a înregistrat o evoluţie descendentă, astfel încât în anul şcolar 2013 – 2014 nu era cuprinsă într-o formă de învăţământ 7,2 % din populaţia de 7 – 10 ani şi 8,5 % din populaţia de 11 – 14 ani. Mai mult decât atât, conform testelor PISA (Programul pentru Evaluarea Internaţională a Elevilor) calitatea învăţământului preuniversitar este slabă, România fiind depăşită doar de Bulgaria de Bulgaria, la ponderea elevilor cu performanţe slabe. Până la introducerea camerelor de supraveghere la examenul de Bacalaureat, majoritatea liceenilor promovau acest examen şi, în mod evident, deveneau studenţi. Consecinţele instalării camerelor de supraveghere sunt vizibile în evoluţia cifrelor de şcolarizare ale universităţilor. „Menţinerea unei rate ridicate a abandonului timpuriu a şcolii, a unei ponderi ridicate a elevilor cu rezultate slabe la evaluările PISA pentru elevii de 15 ani şi a unui grad redus de promovabilitate a examenului de Bacalaureat nu pot coexista cu creşterea accelerată a populaţiei cu studii superioare. Un învăţământ superior performant nu se poate clădi decât pe un învăţământ preuniversitar performant. Efectele negative ale unei politici orientate spre învăţământul superior au început să se vadă în însăşi evoluţia viitoare a acestuia. Fără o bază solidă în învăţământul preuniversitar, învăţământul superior riscă să eşueze calitativ”, se mai arată în raportul Curţii de Conturi.

Universităţile mizează pe cantitate, nu pe calitate

În România, fondurile bugetare nu sunt acordate universităţilor în funcţie de performanţă, ci în funcţie de numărul de studenţi. Acest lucru a dus la schimbarea strategiei universităţilor de la a miza pe calitate, la a miza pe cantitate. Odată cu renunţarea la examenele de admitere, universităţile au devenit punct de atracţie pentru oricine mai mult sau puţin competent sau interesat, cu adevărat, de performanţă şcolară. Raportul spune că instituţiile de învăţământ nu sunt interesate să elimine incompetenţa pentru că, astfel, riscă să piardă sursele de finanţare. Toate acestea au dus la crearea de absolvenţi de învăţământ universitar într-un număr foarte mare şi la devalorizarea diplomei de învăţământ superior. „Dar nu diplomele generează performanţă, ci cunoştinţele, competenţele, abilităţile şi aptitudinile”, mai este menţionat în raport. Practic, crearea a numeroase universităţi, facultăţi, programe de studii şi specializări, nevalidate prin prisma calificărilor şi a standardelor, au constituit suportul unei expansiuni numerice importante, dar îndoielnice din punct de vedere al calităţii educaţiei. „Învăţământul universitar românesc, în general, şi ieşean, în particular, pune accent pe numărul studenţilor, deoarece pe criteriul numeric sunt bugetate universităţile. Nu este cea mai bună variantă, pentru că aşa ies foarte mulţi studenţi care au diplomă de absolvire a învăţământului universitar, dar sunt incompetenţi şi nu ştiu nimic, pentru că ei au fost la facultate de 2 – 3 ori pe parcursul anilor”, a declarat Alin, masterand în cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi,

A crescut şomajul în rândul populaţiei cu studii superioare

În raportul întocmit de Curtea de Conturi se mai menţionează că „expansiunea învăţământului superior, pe lângă faptul că a condus la scăderea calităţii actului educaţional, a determinat şi o saturare relativă a pieţei muncii”. „În ultimii ani, se observă o creştere a şomajului şi a inactivităţii populaţiei cu studii superioare, mai ales pe grupele de vârstă tinere. De asemenea, se evidenţiază fenomenul de încadrare în muncă a absolvenţilor de învăţământ superior în domenii conexe sau diferite faţă de specializările dobândite”. Potrivit Eurostat, în anul 2011 zona de dezvoltare Nord – Est (judeţele Suceava, Neamţ, Vaslui, Botoşani, Iaşi ţi Bacău) a înregistrat cea mai scăzută rata a şomajului în rândul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 15 – 24 de ani, respectiv 11,9 % faţă de 32,9% în regiunea Sud – Muntenia, 30,7 % în

regiunea Sud – Est sau 20,3 % în zona de Vest.

Ce măsuri pot fi luate

În vederea scăderii ratei de şomaj în rândul tinerilor cu studii superioare, au fost enunţate mai multe propuneri, printre care intensificarea cercetărilor de piaţă şi reluarea demersurilor în direcţia efectuării unor prognoze pe termen scurt şi mediu, în vederea atenuării dezechilibrelor între cerere şi ofertă, pe specializări şi ocupaţii. De asemenea, Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, dar şi politicile de la nivel central ar trebui să acorde o atenţie şi o importanţă deosebită învăţământului preuniversitar, în vreme ce universităţile ar putea implementa reguli de admitere mai riguroase sau chiar să se reintroducă examenul de admitere. Diana MOLDOVANU

* * *

„Nu diplomele generează performanţă, ci cunoştinţele, competenţele, abilităţile şi aptitudinile” - raportul Curţii de Conturi

* * *

„Fără o bază solidă în învăţământul preuniversitar, învăţământul superior riscă să eşueze calitativ” - raportul Curţii de Conturi