Scrisoare deschisă către Ministrul Educației, redactată de un student de la „Cuza” EXCLUSIV

Situația cu care se confruntă Universitatea „Al.I. Cuza” (UAIC) Iași, în urma acțiunii în judecată a uneia dintre ligile studențești și din cauza unei prevederi din ordinul de ministru nr. 3.666/2012,  nu a rămas fără reacții din partea studenților.

Semnatarul scrisorii deschise este Alexandru D. Aioanei, student doctorand, membru în Senatul UAIC Iași. 

„Domnule Curaj, de ce performanța academică este discriminatorie?

Domnule Ministru, în aceste zile Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași se află într-un conflict cu un student care acuză instituția de învățământ de nerespectarea legii. Până aici, nimic deosebit. Din 2012, când a fost emis Ordinul de ministru nr. 3666 din 30 martie 2012, prin care era aprobat Codul drepturilor și obligațiilor studenților, în universitățile românești de prestigiu s-a produs o anumită sciziune. Trec peste faptul, deloc lipsit de importanță, că acest Cod a avut în spate interese politice evidente la acea dată și că nu atacă problemele esențiale ale învățământului superior. Dar ceea ce a frapat o mare parte a universitarilor (și aici includ și studenții și profesorii, pentru că împreună formează comunitatea academică dintr-o universitate) este textul articolului 12, aliniatul 3 care spune „Instituțiile de învățământ superior nu pot condiționa statutul de student reprezentant de performanțele academice, prezența la cursuri, seminarii și laboratoare”. Această prevedere, care face trimitere la egalitarismul promovat de ideologiile extremiste de stânga, i-a făcut pe unii studenți să considere că universitatea nu mai este un loc al meritocrației, iar stimularea performanței drept practici discriminatorii.

Citește pe aceeași temă: Alegeri măsluite la prima universitate din ţară

La Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, studenții din Senat, din proprie inițiativă și din respect pentru prestigiul și tradiția instituției la care sunt afiliați, au considerat că mai presus de un ordin imoral sunt principiile și au păstrat, în regulamentele instituționale și în Metodologia de alegeri, criteriul potrivit căruia studenții care doresc să candideze pentru funcții de reprezentare, trebuie să aibă media opt în anii anteriori de studiu și să nu aibă restanțe. Aceste reguli le-am considerat atunci și personal le consider și acum de bun simț. În primul rând, studenții din structurile de conducere a universității nu trebuie să fie doar reprezentanți, ci și reprezentativi, în al doilea rând aceștia trebuie să aibă o probitate morală deosebită în fața colegilor, deoarece reprezintă imaginea instituției și a studenților în general. Supoziția potrivit căreia, studenții cu performanțe academice deosebite sunt manipulabili și supuși influenței profesorilor, motiv pentru care ei nu ar trebui să se regăsească în senatele, consiliile de administrație sau comisiile de etică este o jignire la adresa muncii și dăruirii a câtorva mii de oameni, profesori, cercetători și studenți deopotrivă.

Domnule ministru, recunosc, poziția mea este una subiectivă, fiind implicat direct în acest proces în calitate de student senator în Senatul UAIC și de susținător al criteriilor de performanță. Acest text l-am scris în nume personal fără a implica instituția în care îmi desfășor activitatea în vreun fel. De aceea vă întreb doar în calitate de doctorand: De ce performanța academică este discriminatorie? Nu vreau să anticipez răspunsul, dar dacă o să spuneți că într-o universitate egalitatea de șanse înseamnă inhibarea performanței și a muncii cinstite și încurajarea mediocrității, atunci înseamnă că pentru dumneavoastră și funcționarii din minister, noi, comunitățile academice suntem de fapt niște universități muncitorești, asemenea celor din anii '50.

Citește pe aceeași temă: Zi decisivă pentru cea mai veche universitate din ţară

Cine dorește să schimbe misiunea universității, cine își dorește ca în amfiteatre revolta maselor să înlocuiască solidaritatea elitelor și cine crede că impostura trebuie să se regăsească alături de rigoarea academică să susțină mai departe aceste atitudini revoluționare. Eu rămân fidel principiilor. Universitatea este mai presus de politică, mai presus de interese. Universitatea înseamnă performanță academică nu egalitarism radical.”