Cum renunţăm la autosabotaj

Certuri, scandaluri, situaţii negative, toate ne afectează viaţa. Uneori, oricât de mult ne-am dori să ne schimbă, lucrurile rămân în acelaşi punct. Cu alte cuvinte, complicaţiile reapar, cu toate consecinţele. Există şi soluţii şi totul ţine de noi, de cum lucrăm cu mintea şi sufletul nostru

Se întâmplă deseori să reluăm scenarii greşite de viaţă, să ne regăsim în situaţii mai puţin plăcute şi să suferim. Pe scurt, să repetăm aceleaşi greşeli. Cauza este mereu în noi, iar vestea bună este că ne putem schimba astfel încât să nu ne mai regăsim în aceleaşi bucle de comportament care duc la necazuri. „În termenii Sinelui nu există greşeli. Există doar dorinţa de a experimenta o situaţie şi de a învăţa din ea, de a o arhiva în minte sub forma înţelepciunii, după ce ai gustat emoţia adiacentă ei”, a fost răspunsul oferit de Diana Ciubotariu, psihoterapeut, iniţiator al multor programe de dezvoltare personală. Dacă e să repetam întrebarea în termenii Sinelui, «De ce repetăm în viaţă aceleaşi experienţe?», atunci răspundem «Deoarece nu ne-am desprins de emoţia care o generează, am devenit dependent chiar de acea emoţie şi nu ne-am arhivat experienţa ca fiind înţeleasă». Cu alte cuvinte, nu ne-am împăcat cu trecutul.
Cum funcţionează mintea
Mecanismul este simplu -- când treci printr-o experienţă intensă (indiferent de valenţa ei, pozitivă sau negativă), primul lucru cu care iei contact este un ocean de emoţii, trăiri, senzaţii. Mintea este inundată de acest ocean şi nu prea poţi reflecta imediat asupra experienţei trăite. „De exemplu, te-ai certat cu partenerul, vă aruncaţi vorbe grele, unul dintre voi pleacă din casă sau se retrage în interiorul lui. Dimineaţă, vă priviţi obosiţi şi nu mai continuaţi nimic. Mintea e plină de durerea nopţii. Nici nu ştiţi cum să vă împăcaţi. După câteva zile, mintea se decantează de emoţii şi începi să te întrebi: «Oare ce am vrut, de fapt, când am început discuţia?» Acest «de fapt» te menţine în poziţia observatorului, un loc neutru emoţional, care te va ajuta să înţelegi «dansul celor doi» în conflict sau jocul tip «ping-pong» al replicilor. Înţelegi că prin cearta ta de acum ai scos la iveală toate conflictele de luna trecută pe care nu le-aţi încheiat cu o decizie concretă şi poate mai înţelegi că ai fi putut oricând să te opreşti, dar te-a împiedicat gândul că celălalt trebuia să facă primul acest lucru. Nu ai vrut să fii tu primul care se opreşte şi, ca atare, ai participat la «dans» până la final. Acum, din afară, pare vizibila responsabilitatea ta. Şi înţelegi că nu puteai avea o altă experienţă câtă vreme ai decis să acţionezi astfel”, a continuat explicaţiile Diana Ciubotariu.
Când gândeşti în felul în care o faci în timpul conflictelor şi simţi ceea ce simţi atunci, asta e singura opţiune posibilă -- rezultatul pe care îl vezi acum din poziţia de observator.
Acceptarea situaţiilor elimină blocajele
Momentul de tipul „înţeleg” este primul pas în Resetare. Dacă nu ajungem la această înţelegere, ne vom angaja mereu în aceste comportamente care nu ne servesc, nici nu ne ajută să evoluăm, şi vom experimenta în mod repetat, aceeaşi dezamăgire, durere, suferinţă. În plus, mintea noastră consolidează o scurtătură pentru acea situaţie şi în timp, va fi nevoie doar de o scânteie pentru a face să escaladeze conflictul sau situaţia.
Blocajul constant în situaţii neplăcute de viaţă se datorează în primul rând minţii care se autosabotează prin programul fricii de eşec (de ce ţi-e frică, de acel lucru nu scapi) sau de succes (dacă am succes va trebui să mă schimb). Resetarea implică o restructurare profundă a minţii, personalităţii şi identităţii noastre. Rezultatul este o persoană cu o viziune diferită asupra vieţii, care cultivă o noua atitudine şi interacţiune cu lumea din jur – atitudinea de a fi responsabil pentru tot ceea ce face şi care nu mai judecă pe nimeni, acceptă, iartă şi merge mai departe.

„Mintea îşi justifică eşecul. Şi câtă vremea îţi argumentezi slăbiciunile, niciodată nu vei reuşi să le schimbi, şi în consecinţă, să transformi acele aspecte ale vieţii care te nemulţumesc” – Diana Ciubotariu