Sprijiniţi-i pe copii să-şi dezvolte creativitatea

Copiii au o aptitudinile fantastică de a inova, au talente extraordinare pe care adulţii, uneori fără să ştie, le risipesc. În educaţie, creativitatea este la fel de importantă ca şi scrisul şi cititul. Cei mici nu se tem de greşeală şi îşi asumă uşor riscurile. De fapt, mulţi dintre ei nici nu cunosc noţiunea de risc. Ştiu doar că este important să-şi împlinească dorinţele. „Copiii nu se tem de greşeli. Nu spun că a greşi e totuna cu a fi creativ. Dar ştim că dacă nu eşti gata să greşeşti, nu vei crea niciodată ceva original. Până la maturitate majoritatea copiilor pierd această calitate şi ajung să le fie frică să greşească. Noi ne conducem companiile în felul acesta, stigmatizăm erorile. În sistemele naţionale de învăţământ, greşelile sunt cel mai rău lucru posibil, iar rezultatul e că educăm oamenii să-şi piardă capacităţile creative. Picasso a spus odată că toţi copiii se nasc artişti. Problema e să rămânem artişti pe măsură ce creştem. Eu sunt convins că pe măsură ce creştem creativitatea nu apare, ci dispare. Mai precis, dispare în urma educaţiei şi mă întreb de ce”, a punctat Sir Ken Robinson la una dintre conferinţele TED. Cunoscut autor de carte, orator şi consultant internaţional privind educaţia în domeniul artelor, el este de părere că şcoala distruge creativitatea copiilor şi că este foarte important să găsim acele căi prin care prichindeii să-şi păstreze talentele.
Fii atent la pasiunile copilului tău!
Toate sistemele de învăţământ din lume au aceeaşi ierarhie a materiilor – primele sunt matematica și limbile, apoi disciplinele umaniste, iar la final sunt sunt artele. Sistemele de învăţământ sunt clădite pe ideea de aptitudini şcolare. „Există un motiv: întregul sistem a fost inventat în toată lumea – nu existau sisteme publice de învăţământ până în secolul XIX – toate au apărut pentru a fi de folos industrializării, aşa că ierarhia se bazează pe două idei. Prima: cele mai folositoare materii pentru muncă sunt cele mai importante. A doua e aptitudinea şcolară, care ne domină viziunea despre inteligenţă pentru că universităţile au creat sistemul după propria lor imagine. De fapt întregul sistem de învăţământ public din lume e un proces prelungit de intrare la universitate. Consecinţa e că mulţi oameni talentaţi, geniali şi creativi cred că nu-s aşa, pentru că talentul lor nu era apreciat sau chiar era stigmatizat”, a atras atenţia Ken Robinson, adăugând că este necesar ca toţi cei implicaţi în educaţie să regândească întreaga concepţie despre inteligenţă.
Cunoaşte-te pe tine însuţi!
Se ştie că există mai multe tipuri de inteligenţă şi nu doar cea cognitiv-academică.
Vedem lumea prin prisma simţurilor - gândim vizual, prin sunete, chinestezic, gândim în noţiuni abstracte, gândim prin mişcare, iar creativitatea apare din interacţiunea diferitelor categorii de moduri de a vedea lucrurile. În viziunea lui Ken Robinson, este nevoie să reclădim concepţia despre bogăţia potenţialului uman şi să-i educăm pe cei mici fiind atenţi la talentele lor, la ceea ce ştiu să facă foarte bine, la ceea ce îi atrage în mod deosebit, nu la ceea ce nouă, adulţilor, ne-a plăcea să facă. Imaginaţia şi creativitatea sunt un dar, însă lăsate nefolosite se pierd şi astfel de pe băncile şcolilor ies tineri roboţi, lipsiţi de pasiune care îşi găsesc greu un loc de muncă, pentru care viaţa se rezumă la câteva automatisme.

Citeşte şi: Paşi simpli pentru sporirea atenţiei

Maura ANGHEL

„Copilul este constructorul spiritual al omenirii, iar obstacolele în calea dezvoltării sale libere sunt pietrele din zidul în care a fost închis sufletul omului. Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze” – Maria Montessori