'OMUL SFINŢEŞTE LOCUL' Părintele NICOLAE TĂNASE e tată pentru 250 de COPII!

Un bărbat îmbrăcat în straie negre urcă agale dealul din Valea Screzii, judeţul Prahova. Sătenii îi dau bineţe şi se grăbesc să-i sărute mâna muncită. În sfârşit, a ajuns acasă! O fetiţă cât un ghem de aţă vine în fugă pe iarba din faţa casei. I se aruncă cu putere la piept şi-l strânge tare în braţe. E tatăl ei şi îl iubeşte mai mult decât orice pe lume.

La rândul său, preotul Nicolae Tănase ar încerca să mute munţii din loc pentru această micuţă. Dragostea pentru copiii săi este nemărginită. Întotdeauna spune că nu are suficient de mulţi. Doar 250. Şase ai lui şi ceilalţi adunaţi de pe drumuri. Copii necăjiţi, copii cu probleme.

“În anul 1990, am început o luptă împotriva avortului. Mergeam prin spitale şi încercam să le conving pe femei să nu omoare pruncul nenăscut. Pe unele le-am convins să renunţe şi, dacă nu-şi permit o gură în plus, să lase copilul în grija mea. În 1994, am înfiinţat asociaţia Pro Vita, am construit un aşezământ în Valea Screzii, unde sunt primiţi cu braţele deschise toţi copilaşii şi familiie cu probleme sociale. În acest moment, în satele Valea Screzii şi Valea Plopului ne ocupăm de peste 400 de persoane, dintre care 250 sunt minori. Toţi sunt copiii mei, chiar dacă, oricând, se pot întoarce, dacă vor, la familiile lor”, spune preotul Nicolae Tănase când este întrebat de activitatea sa.

Cu barba lui mare şi bogată te duce cu gândul la un Noe modern, care a adunat în barca sa toţi proscrişii societăţii, condamnaţi la înec moral de către o lume mult prea crudă pentru a privi şi la aproapele lor. Preotul Tănase s-a cocoţat în vârful credinţei şi a scrutat cu încredere zarea.

Îi ţine în facultăţi şi le face un rost în viaţă

A văzut multă suferinţă şi durere. Copii şi femei care înotau împotriva cursului vieţii pe care, fără voia lor, au fost obligaţi s-o trăiască. S-a uitat la cer şi a cerut sprijinul Celui de Sus. “Doamne, dă-mi puterea şi timpul să-i ocrotesc pe toţi”.

Dumnezeu i-a ascultat ruga şi, astfel, casa lui a devenit o arcă unde au început să se strângă orfani, copii abuzaţi, femei maltratate de soţi care, cu ajutorul părintelui Nicolae, au învăţat că palma grea a bărbatului nu este făcută doar să lovească, ci şi să aducă alinare.

Cei 250 de copii de care are grijă cresc protejaţi de tăria părintelui adoptiv şi educaţi în spiritul creştin. Iar acesta nu are satisfacţie mai mare decât atunci când reuşeşte să le schimbe cursul vieţii. Îi ţine în facultăţi, băieţilor le cumpără pământ, iar pentru fete strânge cu drag zestre.

Nu are bani să construiască o şcoală de meserii

Este greu de spus cum îşi pune Dumnezeu amprenta asupra noastră. Care sunt momentele în care simţim că trebuie să-i urmăm calea şi învăţăturile. Îngeri, diavoli, miracole, o întreagă mitologie moştenită şi impusă de mii de ani. E uşor să te pierzi, mai ales dacă nu ai pe nimeni să te îndrume.

Există oameni pe lumea asta care au harul de a te scoate la lumină, de a-ţi arăta drumul bun şi drept către o viaţă mai bună. Un astfel de om, preotul Nicolae Tănase, stă acum liniştit pe prispa casei. Închide ochii şi respiră adânc. Îi vede pe toţi. Le simte deznădejdea. Sunt pierduti într- o lume care nu-i doreşte.

Un copil întinde mâna şi fură pentru a mânca. O mamă îşi strânge bebeluşul la piept, încercând să-l protejeze de loviturile tatălui. Într-un colt de casă, o femeie se înconvoaie sub pumnii bărbatului pe care cândva l-a iubit. Spaima lor e fără margini, iar el o resimte ca pe o durere. Are harul de a suferi pentru fiecare în parte.

“Unde sunteţi? O să vă strâng pe toţi şi o să vă deschid ochii asupra lumii. O să vă ofer o viaţă pe care Dumnezeu a creat-o pentru voi şi pe care nimeni nu are dreptul să o răpească”, gândeşte preotul.

Unii au auzit chemarea lui, pe alţii a mers şi i-a luat personal. Toţi au descoperit bunătatea Domnului în persoana părintelui Nicolae Tănase. Pentru el nu a cerut niciodată nimic. Vrea doar timp şi sprijin financiar din partea creştinilor care îl pot ajuta să-şi ducă la bun sfârşit planul de a mai construi câteva case pentru cei nevoiaşi şi o şcoală de meserii: copiii sunt viitorul, iar fără ei, universul nostru ar pieri sub urgia Apocalipsei.

Se roagă pentru el

Femeile şi micuţii din acest aşezământ merg în fiecare zi la biserică şi se roagă ca Dumnezeu să-l ocrotească pe binefăcătorul lor.

“Aprind lumânări pentru preotul Tănase, să-i fie calea uşoară pentru a face bine. Eu sunt orfană şi, copilă fiind, el mi-a fost tată. Acum am crescut şi am rămas pe loc, să-l ajut. Am făcut cursuri de îngrijitor şi am grijă de oamenii care locuiesc aici”, ne-a mărturisit Antoanela Guţă (foto), în vârstă de 38 de ani.

«Mi-am găsit liniştea»

Într-una din casele construite de preotul Tănase locuieşte Steliana Avram (39 de ani), o mamă cu doi copii. Bătută de soţ, umilită şi batjocorită, a bătut la uşa părintelui, care s-a deschis larg pentru acest suflet necăjit.

“Bărbatul meu mă bătea zilnic, iar copiii mei, Elena şi Ionuţ, erau martori. Într-o seară, soţul meu a venit beat şi a dat foc la casă. Am fugit şi Dumnezeu mi-a călăuzit paşii către acest om minunat, preotul Nicolae, care mi-a oferit un cămin. Aici mi-am găsit liniştea. Fetiţa mea a început din nou să râdă fericită, iar băiatul, care abandonase şcoala, este în clasa a X-a la liceu. Acest om este un înger trimis pe pământ să aibă grijă de cei năpăstuiţi”, ne-a spus Steliana.

Sursa: libertatea.ro