„Căpitanul” Nero se pensionează

În scripte figurează ca... „mijloc fix”! Are, însă, patru labe, fuge de rupe pământul, are un nas de invidiat şi e cel mai vioi, devotat şi eficient angajat din Inspectoratul Judeţean de Poliţie Bacău. Îl cheamă Nero. Prietenii îi spun, însă, în toate felurile: Dero, Ariel, Axion... Pentru că, pe unde trece, curăţă totul şi nu pierde nicio urmă, pe care doar mirosul lui fin o poate adulmeca.

E un superb ciobănesc german. Valoarea lui de inventar „sare” de 12.000 de lei. Este cel mai preţios, bun şi bătrân câine de urmă umană din Poliţia băcăuană. De şase ani, de când a fost pus efectiv la muncă de instructorul şi prietenul său nedespărţit, agentul principal Titi Munteanu, a rezolvat sute de cazuri, dintre cele mai grele. „Am fost împreună la sute de intervenţii, de la banalele spargeri de locuinţe, până la omoruri, violuri, tâlhării, dispariţii de persoane”, povesteşte Titi Munteanu. Acesta adaugă că prietenul lui are un miros extraordinar: „Acum îmi vin în minte doar câteva dintre cazuri. La Plopana, de exemplu, a mers 15 kilometri peste dealuri până a dat de nişte hoţi de animale. La Pârjol a descoperit securea crimei, ce era învelită într-o plapumă. Iar, într-un caz de viol cu tâlhărie, a găsit fesul unui suspect şi, apoi, s-a aşezat chiar în faţa lui, în timp ce era adus la audieri. Tot într-un caz de viol, la Negri, autorul a pierdut şiretul cu care îşi legase pantalonii, Nero l-a găsit şi, apoi, a mers până la făptaş acasă! Tot acasă l-a găsit şi pe autorul unui omor, care nici nu se trezise, după ce a mers pe urmă până în faţa uşii lui.” Poate ultima lui ispravă din cariera de câine poliţist s-a consumat chiar zilele trecute, când a reuşit să adulmece urma unui piroman din Podu Turcului, care, duminică seara, a incendiat gospodării într-un interval de câteva ore. Acum, în semn de recunoştinţă pentru cel care i-a fost alături atâţia ani, Titi Munteanu a decis să îl ia pe Nero acasă la el, după ce se pensionează, şi să îl ocrotească aşa cum şi prietenul său a făcut-o când era încă în putere.

Regim cazon

Ca orice câine poliţist care se respectă, Nero s-a născut şi a absolvit Şcoala de dresaj de la Sibiu, cea mai mare din Sud-Estul Europei. Naş i-a fost comisarul-şef Eugen Goldan, fostul şef al Serviciului Criminalistic din Inspectoratul Judeţean de Poliţie Bacău.

„Eram împreună cu un prieten de la Sibiu. Am intrat în maternitate şi mi-a spus să-mi aleg un căţel. Am pus ochii pe unul, care părea cel mai vioi. I-am dat o batistă, a început să tragă de ea şi nu i-a mai dat drumul decât după multă vreme. Atunci mi-am dat seama că va fi un câine bun”, spune fostul şef de la Criminalistică. Puţini ştiu, însă, că frumoasele animale fac armata după toate regulile ei şi respectă regimul cazon cu toate restricţiile sale. Zi de zi, câinele poliţist face antrenamente dure timp de o oră, cot la cot cu însoţitorul său, are cinci ore de plimbare, face un stagiu militar de câţiva ani până la ieşirea la pensie şi urmează un program de igienă, alimentaţie şi odihnă stabilite după norme stricte. Are chiar un carnet de serviciu, în care sunt trecute toate „faptele de arme”.

Ciobănescul german este considerat cel mai credincios câine şi este preferat pentru că, odată formată, echipa poliţist-câine este aproape imposibil de despărţit. În majoritatea lor, câinii-polițiști provin din împerecheri între ei, care sunt, de altfel, foarte atent urmărite, ca să nu aibă loc între indivizi din aceeaşi familie. În funcţie de cariera ulterioară, un câine urmează perioade diferite de dresaj. Ca să devină un câine de însoţire, el face un curs de trei luni, unde învaţă să scotocească pas cu pas terenul. Ca să fie câine de urmărire, cursul durează şase luni şi este foarte dificil, pentru că urmărirea este misiunea cea mai grea dintre toate, mai ales că animalul trebuie învăţat să cunoască terenul sau urma infractorului după miros. El învaţă să se descurce chiar şi în condiţii de ploaie sau de umiditate, când urmele se pierd cel mai uşor.

Un meniu strict

Modul de viaţă al unui câine poliţist ar stârni invidia oricărui seamăn al său. De când se naşte şi până intră la „casare”, câinele lup are parte de un program strict, scris negru pe alb în regulamente. Astfel, un câine dresat, la maturitate, are nevoie de exact 2.783 de calorii, repartizate în trei mese pe zi. Meniul este compus din 500 de grame de carne, 300 de grame de pâine, 250 de grame de mălai, 25 de grame de untură, 100 de grame de cartofi, 150 de grame de legume, zece grame de făină de oase, 500 de grame de paie şi zece grame de sare. Masa acoperă necesarul de calorii corespunzător efortului pe care îl face animalul.

Câinii poliţişti din Bacău au parte, însă, de mâncăruri concentrate, care suplinesc toate aceste ingrediente cuprinse în raţia de hrană de pe hârtie. Înainte, însă, de a-i da micul dejun, de la prima oră a dimineţii, însoţitorul îi face câinelui toaleta zilnică, pe care el o numeşte „pansaj”. Asta înseamnă că, timp de jumătate de oră, blana câinelui este periată temeinic, până când ultimul fir de praf sau de păr mort este înlăturat, iar blana devine lucioasă. Şi pentru toaletă câinele are raţii bine stabilite: 2,4 kilograme de săpun de rufe anual, două bucăţi de săpun de semi-toaletă lunar şi 0,05 kilograme de unsoare pentru harnaşament, anual.

„Casat” la şapte ani

Prima literă din numele câinelui reprezintă luna în care acesta s-a născut. E un fel de CNP canin. Fiecare animal are propria poveste, care, în unele cazuri, a devenit chiar legendă. Nero are acum zece ani. E pus de contabil în scripte alături de un fişet, un birou sau o banală mătură. Ca şi în cazul acestor obiecte neînsufleţite, există o zi în care contabilul trage linie peste foaia de inventar şi scrie, cu majuscule, „CASAT”. Asta înseamnă că animalul nu mai există în scripte.

Oficial, timpul după care câinele poliţist iese la pensie este de şapte ani şi jumătate. Cam cinci decenii, pentru o viaţă de om. Nero a ajuns la 70 de ani lumeşti şi a început să îşi facă „AMR”-ul. Acum mai sunt puţine zile care i-au rămas până când un contabil grăbit va trasa pe fişa lui de inventar, cu majuscule: „CASAT”. Florin CRĂCIUN