Interviu în exclusivitate cu fostul deputat Relu Fenechiu

- După ce ACL (PNL-PDL) a dat un preşedinte al României, noul PNL a anunţat că vrea să preia şi guvernarea. Care sunt şansele ca acest lucru să se întâmple?
- Nu cred că noul PNL este pregătit să preia guvernarea. Încă nu este un partid în adevăratul sens al cuvântului. De fapt, sunt două echipe care-şi susţin fiecare proprii oameni şi propriile idei. Să nu uităm că, până mai ieri, cele două echipe erau în război total. Mulţi din tabăra democrat-liberală sunt oameni care au trădat vechiul PNL, părăsindu-l şi atacându-i membrii rămaşi în cele mai neortodoxe forme. Va trebui să mai treacă timp până aceste asperităţi se vor netezi. De asemenea, să nu uităm că persoana care se doreşte a fi prim-ministru din partea PNL (Cătălin Predoiu -n.r.) este asociată de români cu guvernul care le-a tăiat pensiile şi salariile…În acest context, o intrare prematură la guvernare a liberalilor ar putea dezamăgi populaţia, iar în 2016 rezultatele nu ar fi pe măsura aşteptărilor. Cred că PNL trebuie mai întâi să devină o echipă unită, care să-şi aleagă în funcţiile cheie oamenii cei mai buni şi mai credibili, fără să ţină cont de algoritme. Alegerile locale vor fi un test care va arăta încrederea pe care a dobândit-o noul partid liberal, precum şi capacitatea acestuia de mobilizare şi organizare. Klaus Iohannis va fi pentru PNL un motor mai bun chiar decât a fost Traian Băsescu pentru PDL. În baza acestei asocieri, PNL va câştiga cu siguranţă alegerile din 2016. Important va fi dacă vor fi pregătiţi să o facă bine!

- Consideraţi că vor putea fi lăsate la o parte orgoliile politice pentru ca PNL şi PDL să fuzioneze într-adevăr la nivelul tuturor filialelor locale? Cum ar trebui să se comporte liderii noii formaţiuni politice în acest caz?
- Cred că problema orgoliilor politice reprezintă astăzi cel mai mare duşman al PNL. Singura persoană care poate rezolva aceste probleme la vârf este Klaus Iohannis. Este singurul om ascultat de ambele tabere şi care are un raţionament sănătos şi echidistant. Şi asta pentru că toţi noii liberali ştiu că pe dreapta politică, în următorii ani, va fi un singur învingător: cel susţinut de preşedintele Iohannis. Norocul liberalilor şi al democrat-liberalilor este că nu mai trăim în epoca Băsescu. Pentru că, în timp ce acesta este un artizan al conflictelor şi scindărilor, Klaus Iohannis este un promotor al normalităţii şi al construcţiilor politice sănătoase şi durabile. Din acest motiv, spun şi cred că acest comportament va fi impus şi liderilor PNL şi PDL.

- Cum vedeţi colaborarea cu Dumitru Oprea la Iaşi?
- Sincer, foarte dificilă. Sper să mă înşel!

- ACL (PNL-PDL) a câştigat la Iaşi la prezidenţiale datorită lui Klaus Iohannis sau a campaniei făcute de Cristian Adomniţei?
- Din spatele gratiilor, nu am putut analiza campania făcută de Cristi Adomniţei. Atât timp, însă, cât în Moldova a câştigat Victor Ponta, iar la Iaşi Klaus Iohannis, este clar că organizaţia liberală de aici a avut un rol determinant în obţinerea acestui scor.

- Consideraţi că numărul mare de alegători care au ieşit la vot la prezidenţiale a fost pentru a-l susţine pe Klaus Iohannis sau pentru a transmite un mesaj împotriva PSD?
- Nivelul de trai al românilor este printre cele mai mici din Europa. Românii au considerat şi consideră că principalul vinovat al sărăciei lor este clasa politică. Din acest motiv, uzura politicienilor a fost mereu cu atât mai mare cu cât aceştia au fost mai implicaţi în actul legislativ şi, mai ales, în cel executiv. Astfel, de fiecare dată când au ajuns la putere, preşedinţii, fie că a fost vorba de Iliescu, Constantinescu sau Băsescu, au zdrobit scena politică cu niveluri de încredere uriaşe, pentru ca, în decursul mandatelor, această încredere să scadă, uneori dramatic. Uniunea Social-Liberală a obţinut cele mai mare succese politice din 1990 încoace şi se părea că PSD şi Victor Ponta aveau să moştenească cea mai mare parte a acestei simpatii. Victor Ponta a încercat să joace un rol care a ieşit din tiparele PSD, păstrând, însă, tipul de campanie specifică acestui partid şi considerând că e prea puternic pentru a exista riscul eşecului. Totuşi, toate raportările triumfaliste cu privire la rezultatele guvernării şi toate promisiunile generoase cu privire la viitor au fost anulate de câteva nerealizări şi câteva greşeli pe care Opoziţia şi mass-media le-au speculat inteligent. Astfel, mai ales în turul al doilea, teme precum baronii locali cu probleme penale, eşecul proiectelor de infrastructură, legea amnistiei şi, mai ales, împiedicarea votului în Diaspora au înclinat balanţa în favoarea outsider-ului. Totuşi, cred că succesul lui Klaus Iohannis din 16 noiembrie 2015 şi scorul uriaş înregistrat se datorează, în cea mai mare parte, persoanei acestuia şi a geniului care a gândit această campanie, domnul Felix Tătaru. Acest tandem s-a dovedit devastator pentru PSD şi nu cred că exista o altă formulă în România care să poată obţine acest rezultat. Să nu uităm că nu a existat niciun institut de sondare care să-l dea înaintea alegerilor câştigător pe Klaus Iohannis, cu atât mai puţin la acest scor.

- Ce şanse mai are Cristian Adomniţei la şefia Consiliului Judeţean (CJ) Iaşi, în condiţiile în care preşedinţii de consilii vor fi aleşi uninominal?
- Cred că, dacă nu va face greşeli majore, Cristian Adomniţei va câştiga fără emoţii preşedinţia CJ Iaşi. Ar fi şi foarte bine ca acest lucru să se întâmple, pentru a putea continua proiectele începute. Cât despre competitorii PSD care se prefigurează în presă? Îmi cer scuze de la dumnealor, dar de circ şi de scandal cred că suntem sătui. Eu îl aleg pe cel care a construit pista aeroportului şi nu pe cel care a verificat-o cu nivela. Eu îl aleg pe cel care promovează investiţii şi nu pe cel care le blochează doar pentru că aşa înţelege să se remarce.

- Pe cine vedeţi candidând din partea PNL pentru Primăria Iaşi? Este Adomniţei potrivit pentru funcţia de primar? Ce şanse mai are Nichita la un nou mandat de primar?
- Este pentru prima oară după 1990 când liberalii au şanse reale de a câştiga Primăria Iaşi. Dacă ne referim la votul politic şi nu la candidaţi, victoria în Municipiul Iaşi este mai probabilă decât în judeţ. Şi asta datorită faptului că în marile oraşe, în care populaţia are un nivel de informare şi de educaţie superior, şansele dreptei sunt mai mari. Gheorghe Nichita rămâne, însă, un candidat redutabil. Are handicapul erodării în timp din cauza numeroaselor scandaluri în care, cu sau fără vină, a fost implicat, dar şi avantajul unei notorietăţi ridicate şi al unui bazin minimal sigur de susţinători de minim 30%. De aceea, candidatul PNL va trebui ales cu grijă. Trebuie să fie o persoană cu destul de multă experienţă politică şi administrativă pentru a-l putea înfrunta cu succes în dezbateri pe actualul primar. Trebuie, de asemenea, să aibă realizări care să confere populaţiei încrederea în faptul că poate să performeze la cârma urbei. Trebuie, însă, să fie şi îndeajuns de tânăr pentru a putea să continue la Primărie mai multe mandate. Experienţa politică ne arată că pentru implementarea unor proiecte majore, capabile să producă schimbări benefice în viaţa unui oraş, e nevoie de mai multe mandate succesive ale unei echipe la conducerea administraţiei acestuia. Cristi Adomniţei nu poate fi şi preşedinte al Consiliului Judeţean, şi primar. Deci, va trebui ca liberalii să propună o altă persoană. Cred că, la această oră, PNL are o resursă umană din care putem alege mai multe variante pentru Primăria Iaşi. Şi mă gândesc acum, la rece, la Marius Dangă, la Mugur Cozmanciuc, Mihai Răzvan Ungureanu, Marius Bodea şi alţii. În ceea ce-l priveşte pe Mihai Răzvan Ungureanu, însă, cred, de exemplu, că profilul dumnealui se potriveşte mult mai bine cu o poziţie în care să îşi fructifice experienţa dumnealui în diplomaţie şi relaţii externe. Cel care răspunde cel mai bine condiţiilor amintite mai devreme cred că este actualul director al Aeroportului Iaşi, Marius Bodea. Are o vastă experienţă politică şi administrativă, ocupând în trecut poziţii precum consilier judeţean, director al Oficiului Regional pentru Protecţia Consumatorului, Prefect al judeţului Iaşi sau manager al unor companii private. A fost selectat de către George Butunoiu (cel mai cunoscut headhunter din România) şi de către cei de la Pricewaterhouse Coopers în programul de implementare al Managementului Privat în marile companii de stat din România. În urma acestor selecţii, a făcut parte din Consiliile de Administraţie ale Autorităţii Aeronautice din România şi ale Aeroporturilor Henry Coandă şi Băneasa. Din 2013, conduce Aeroportul Internaţional Iaşi, unde a reuşit în mai puţin de doi ani ce nu au reuşit alţii în 20, să construiască noua pistă a aeroportului şi să finalizeze lucrarea mai repede cu aproape un an decât se angajase. În paralel, a reuşit să deschidă mai multe rute internaţionale şi să dubleze numărul de pasageri în aeroport. Vârsta îi permite să ocupe funcţia de Primar al Iaşului mai multe mandate şi să-şi pună experienţa şi profesionalismul în slujba ieşenilor.

„Decidenţii trebui să lase deoparte frustrările şi să utilizeze toate instrumentele pe care le au la dispoziţie pentru a maximiza posibilităţile de dezvoltare a infrastructurii“

- Ce părere aveţi despre modul în care se regăseşte Autostrada Iaşi-Târgu Mureş în Master Planul General de Transport (autostradă fazată) şi despre faptul că va fi construită pe unele tronsoane în regim de drum expres?
- După ce a fost prezentată prima variantă a Master Planului, în toamna anului trecut, am făcut o analiză a acestuia şi am înaintat un set de propuneri concrete de modificare a acestuia, precum şi soluţii financiare pentru acoperirea integrală a lucrărilor propuse. Am trimis acest material tuturor factorilor politici importanţi din Moldova (primari, preşedinţi de consilii judeţene, parlamentari), dar şi Primului Ministru, Ministrului Transporturilor, Preşedintelui, etc. Majoritatea mi-au trimis răspunsuri de mulţumire şi au apreciat propunerile făcute. Materialul trimis de mine şi în special hărţile realizate au fost folosite de mai mulţi oameni politici în dezbaterile publice şi au fost prezentate de multe televiziuni, dar nimeni nu a spus că sunt soluţiile propuse de mine. M-am bucurat totuşi că o bună parte din ele au fost însuşite prin Master Plan. Din nefericire, decidenţii nu au citit până la capăt materialul pe care l-am pus la dispoziţie, iar unele soluţii nu au fost preluate. Cred că ar trebui să lase deoparte frustrările şi să utilizeze toate instrumentele pe care le au la dispoziţie pentru a maximiza posibilităţile de dezvoltare a infrastructurii. Nici măcar nu doresc să îmi asum paternitatea acestor soluţii, dar e păcat să nu le utilizăm dacă le avem la îndemână. Oricum, trebuie să ne punem serioase semne de întrebare cu privire la competenţa decidenţilor atât timp cât în toamnă ni se spunea că nu avem bani să construim mai mult de 750 de kilometri de autostradă, iar, după două luni, s-a ajuns la concluzia că putem construi 1300 de kilometri.
În ceea ce priveşte autostradă versus drum expres, fac următoarele precizări:
Un drum expres nu poate fi transformat în autostradă decât cu costuri foarte mari. Diferenţa nu este doar de lăţime, ci şi de geometrie. Drumul expres are curbe mai strânse, rampe şi pante mai mari.
Soluţia o reprezintă autostrada fazată. Asta înseamnă că în zona muntoasă, unde costurile sunt foarte mari, din cauza lucrărilor de geniu, se construieşte în primă fază un singur sens de autostradă. Ulterior, când traficul o va cere, se va construi şi celălalt sens. Anumite lucrări de geniu, în special viaducte, se vor construi direct pentru ambele sensuri. Tunelurile vor fi construite doar pentru un sens, urmând a se construi un tunel paralel pentru celălalt sens. Ţări dezvoltate din Europa au adoptat această soluţie, un exemplu fiind autostrada Viena-Graz. Tronsonul Ungheni-Iaşi-Târgu Neamţ va fi construit direct în regim de autostradă. Pentru acest tronson, am transmis guvernului că pot fi folosite fonduri din cadrul programului Connecting Europe Facility (CEF). Uniunea Europeană ne-a pus la dispoziţie aproximativ un miliard de euro din acest program. Dacă folosim aceşti bani până în 2016, putem participa la procedura de redistribuire a fondurilor rămase nefolosite de celelalte ţări. Dacă nu îi folosim, va trebui să îi rambursăm şi vor fi utilizaţi de altă ţară, care a ştiut să îi cheltuie.

„Închisorile sunt veritabile şcoli de infractori, nu instituţii de reeducare“

- Se vorbeşte în ultima perioadă, în spaţiul mediatic, despre condiţiile grele din penitenciare. Dumneavoastră cum descrieţi situaţia din Penitenciarul Iaşi? Care sunt neajunsurile cu care v-aţi confruntat?
- Situaţia din Penitenciarul Iaşi este mult mai dramatică decât e prezentată în spaţiul public. Într-adevăr, o mare problemă o reprezintă supraaglomerarea, urmată de condiţiile infecte de cazare, cauzate, în special, de subfinanţare. Dar, în Penitenciar există probleme grave despre care nu se vorbeşte. Oamenilor le este teamă să spună ce se întâmplă în camerele de deţinere, în spatele uşilor închise. Agresiuni, furturi, umilinţe sunt lucruri frecvente, care li se întâmplă deţinuţilor „primari” (aflaţi la prima faptă-n.r.) sau care sunt mai slabi. Unii cedează, unii chiar mor, iar unii devin ca cei care i-au agresat. Închisorile sunt veritabile şcoli de infractori, nu instituţii de reeducare. Nu cred că soluţia este să mai construim penitenciare. Soluţia este să schimbăm conceptul de executare a pedepselor, după modelul englez sau italian. Pentru infracţiunile fără violenţă şi pentru cei care sunt la prima abatere trebuie identificate pedepse alternative, iar perioada de executare a pedepsei trebuie împărţită într-o perioadă de detenţie efectivă, de maxim o treime din pedeapsă, după care poate urma o perioadă la locul de muncă şi o perioadă de eliberare condiţionată. Statul ar avea mai mult de câştigat, iar deţinutul s-ar putea reintegra mai uşor în societate. Aş putea vorbi o săptămână despre penitenciare, dar o voi face mai pe larg după eliberare...

- După eliberarea dumneavoastră, intenţionaţi să vă mai întoarceţi în politică? Consideraţi că veţi rămâne cu o „pată” în faţa colegilor, având în vedere condamnarea dumneavoastră?
- Primul meu obiectiv este să-mi demonstrez nevinovăţia, să demonstrez eroarea judiciară care s-a făcut în cazul meu. Îmi pare rău că nimeni din presă nu este interesat de aflarea adevărului. Totuşi, presa are avantajul că poate iniţia oricând anchete jurnalistice în orice domeniu. Eu deţin astăzi documente care probează indubitabil că am fost condamnat printr-o gravă eroare judiciară. Nu trebuie decât să fie analizate de cineva şi mediatizate. Lucrurile sunt atât de clare, încât exclud orice îndoială. Problema este că astăzi este mai „cool” să vorbim despre politicieni corupţi decât de un om politic care a fost condamnat printr-o eroare judiciară făcută de cea mai înaltă instanţă din România. Când voi ajunge acasă, în orice condiţii, mă voi dedica în primul rând familiei. Ei sunt singurii care au fost şi vor fi lângă mine, indiferent de situaţia mea. Sunt perfect conştient de prejudiciile de imagine pe care le-am cauzat organizaţiei liberale prin condamnarea mea. Îmi pare nespus de rău pentru asta, dar le spun tuturor, din suflet, că am fost condamnat absolut nevinovat, alături de încă cinci oameni nevinovaţi. Ştiu, însă, că acest lucru nu va schimba situaţia până când o instanţă nu va spune acest lucru.
A consemnat Anca BURNICHE