Ne dorim fotbal puternic sau capitală culturală europeană la Iaşi?

Răspunsul este că le dorim pe amândouă. Numai că primăria nu pare să se ocupe de amândouă cu acelaşi interes şi entuziasm. În ultimul timp primarul Nichita este foarte încântat de fenomenul fotbalistic de la Iaşi, vrea să vadă stadionul plin în Copou şi plănuieşte să folosească 54 milioane de euro din banii alocaţi Iaşului ca pol de dezvoltare. Eu zic că e foarte bine să avem echipă bună şi fotbal de calitate la Iaşi. În ceea ce priveşte, însă, demersurile pentru ca Iaşiul să devină Capitala Culturală Europeană nu văd acelaşi entuziasm dinspre primărie. Ca să spun pe înţelesul domnului primar, pare un non-combat din partea sa în meciul pe care Iaşiul îl are cu celelalte oraşe în lupta pentru acest titlul de capitala culturală în 2021. Deşi ne spune că va face tot felul de programe pentru a arată valoarea culturală a Iaşului, realitatea din teren îl contrazice.
În timp ce la Iaşi asistăm la strategii pentru această competiţie, în alte oraşe concurente, cum ar fi Cluj-Napoca, Timişoara, se întâmplă tot felul de evenimente, festivaluri, unele dintre ele având anvergură internaţională. La Iaşi, evenimentele culturale sunt foarte puţine, de cele mai multe ori de mică anvergură, rareori depăşind ca importanţă nivelul local. Competiţia internă între oraşele din România este o ocazie foarte bună de a dezvolta instituţiile culturale din Iaşi, de a da naştere unor manifestări de tradiţie de care ieşenii să beneficieze pe viitor, indiferent de rezultatul acestei competiţii. Era momentul ca autorităţile ieşene să dezvolte potenţialul Iaşului de capitală culturală, o titulatură recunoscută în trecut de toată lumea şi pentru care nu trebuia sa ne batem cu alte oraşe. În afară de FILIT, un festival tânăr, dar care începe să se remarce pe plan european, nu prea avem evenimente cu care să ne lăudăm. Festivaluri importante care se organizau cu 10 ani în urmă, nu mai există deloc. Recentele proteste ale actorilor de la Naţional au învârtit cuţitul în rană şi au spus lucrurilor pe nume.
Primarul Nichita ne-a dus cu vorba în ultimii ani, ne-a promis că vom avea parte de o strategie clară, de o avalanşă de „acţiuni ofensive” care să remarce Iaşiul în domeniul cultural, dar ne dăm seama acum, spre finalul partidei, că el joacă la trecerea timpului. Ne va zice după înfrângere că el a făcut tot ce se poate, dar că nu a reuşit să înscrie, că ne-au furat arbitrii şi alte asemenea scuze cu care suntem obişnuiţi. Când publicul asistă la un non-combat, începe să protesteze şi să ceară o schimbare: de tactică, de jucători sau de antrenor. Trebuie să admitem că în această competiţie pentru Capitala Culturală Europeană, Iaşiul este lanterna roşie şi nu se întrevăd mari şanse de a se schimba situaţia cu actuala echipă!