Despre travaliul doliului

Viaţa fiecăruia dintre noi este presărată cu întâlniri şi despărţiri, cu diverse forme de pierderi şi abandonuri. Dintre acestea, moartea unei fiinţe dragi reprezintă una dintre cele mai dureroase experienţe umane.

Moartea poate fi imprevizibilă, bruscă, brutală sau lentă şi traumatizantă, fiind percepută de cei rămaşi în viaţă, atât ca pierdere, cât şi ca abandon sau trădare. Când această pierdere este resimţită ca abandon sau trădare, doliul va fi trăit de cel care rămâne fie sub formă de resentimente, violenţe ascunse sau agresiune negată, fie ca tristeţe, regrete amarnice, neputinţă de a înţelege sau revoltă.
Un mod sănătos emoţional de a ţine doliu este să acceptăm şi să exprimăm atât sentimentele pozitive, cât şi cele negative pe care le avem faţă de persoana decedată. Pentru a uşura modul în care ne luăm rămas-bun, am putea să rememorăm momentele importante ale relaţiei, aşa cum au fost ele în fiecare etapă a vieţii noastre, fie că au fost momente fericite, împlinite, fie că au fost dificile şi conflictuale. Acesta este un efort conştient de a privi dincolo de perdeaua iluziilor despre ceea ce am crezut că este relaţia cu acea persoană, păşind dincolo de propria definire a relaţiei, prin prisma propriilor nevoi şi ataşamente.
Reflectând asupra naturii reale a unei relaţii, durerea şi suferinţa vor începe încet să se disipe. Vom fi în măsură să ne luăm rămas bun cu adevărat, fără să simţim vinovăţie sau furie, fiind recunoscători pentru ceea ce a adus în existenţa noastră persoana care a plecat ca lecţii de viaţă şi amintiri frumoase. Ne vom oferi libertatea de a ne ierta propriile absenţe şi tăceri. Vom deveni conştienţi de ceea ce am oferit şi de ceea ce am primit, îmbogăţindu-ne percepţia asupra modului în care ne-am influenţat reciproc, fiind recunoscători pentru timpul petrecut împreună.
Travaliul doliului este una dintre cele mai dificile lecţii de viaţă. A ne lua rămas bun de la o persoană decedată ne pune în contact cu propria angoasă faţă de moarte. Naşte în noi întrebări existenţiale ale căror răspunsuri nu mai pot fi evitate. Reconcilierea cu moartea unei persoane apropiate se regăseşte în trăirea cu sens a relaţiilor în care suntem implicaţi, apreciindu-le la justa lor valoare şi exprimându-ne trăirile în prezentul acestora.

 

 

 

 

 

Psihoterapeut Cătălina Ioana DASCĂLU
Sfatul psihologului
Despre travaliul doliului
Viaţa fiecăruia dintre noi este presărată cu întâlniri şi despărţiri, cu diverse forme de pierderi şi abandonuri. Dintre acestea, moartea unei fiinţe dragi reprezintă una dintre cele mai dureroase experienţe umane.
Moartea poate fi imprevizibilă, bruscă, brutală sau lentă şi traumatizantă, fiind percepută de cei rămaşi în viaţă, atât ca pierdere, cât şi ca abandon sau trădare. Când această pierdere este resimţită ca abandon sau trădare, doliul va fi trăit de cel care rămâne fie sub formă de resentimente, violenţe ascunse sau agresiune negată, fie ca tristeţe, regrete amarnice, neputinţă de a înţelege sau revoltă.
Un mod sănătos emoţional de a ţine doliu este să acceptăm şi să exprimăm atât sentimentele pozitive, cât şi cele negative pe care le avem faţă de persoana decedată. Pentru a uşura modul în care ne luăm rămas-bun, am putea să rememorăm momentele importante ale relaţiei, aşa cum au fost ele în fiecare etapă a vieţii noastre, fie că au fost momente fericite, împlinite, fie că au fost dificile şi conflictuale. Acesta este un efort conştient de a privi dincolo de perdeaua iluziilor despre ceea ce am crezut că este relaţia cu acea persoană, păşind dincolo de propria definire a relaţiei, prin prisma propriilor nevoi şi ataşamente.
Reflectând asupra naturii reale a unei relaţii, durerea şi suferinţa vor începe încet să se disipe. Vom fi în măsură să ne luăm rămas bun cu adevărat, fără să simţim vinovăţie sau furie, fiind recunoscători pentru ceea ce a adus în existenţa noastră persoana care a plecat ca lecţii de viaţă şi amintiri frumoase. Ne vom oferi libertatea de a ne ierta propriile absenţe şi tăceri. Vom deveni conştienţi de ceea ce am oferit şi de ceea ce am primit, îmbogăţindu-ne percepţia asupra modului în care ne-am influenţat reciproc, fiind recunoscători pentru timpul petrecut împreună.
Psihoterapeut Cătălina Ioana DASCĂLU

Travaliul doliului este una dintre cele mai dificile lecţii de viaţă. A ne lua rămas bun de la o persoană decedată ne pune în contact cu propria angoasă faţă de moarte. Naşte în noi întrebări existenţiale ale căror răspunsuri nu mai pot fi evitate. Reconcilierea cu moartea unei persoane apropiate se regăseşte în trăirea cu sens a relaţiilor în care suntem implicaţi, apreciindu-le la justa lor valoare şi exprimându-ne trăirile în prezentul acestora.