Denumire stiintifica patlagina:

Plantago lanceolata

Denumire populara patlagina:

bătlagină, iarba bubei, iarbă de cale, iarbă grasă, iarbă mare, limba boului, limba mânzului, limba oii, mama pădurii, minciună, patlanjel, patlagină.

Proprietati terapeutice patlagina:

Frunze de patlagina

Intern:

-  emolient

-  antidiareic

-  hemostatic  – ușurează coagularea sângelui

-  scade colesterolul din sânge

- hipotensiv usor – scade tensiunea

Extern:

-  previne infecțiile microbiene – antiseptic

Afectiuni tratate cu patlagina:

boli tratate cu patlagina: bronșite cronice, astm bronșic, diaree, ulcer gastrointestinal, hipercoleterolemie, hipertensiune arterială,  ulcer varicios, ulcerații cutanate (băi), conjunctivite, blefarite, laringite, traheite

Tratamente naturiste patlagina:

- hipertensiune (adjuvant), arterioscleroză, hipercolesterolemie – pulbere de patlagina, se ia o linguriţă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Se vor face cure îndelungate şi se va asocia şi cu alte plante medicinale specifice acestor afecţiuni.

- hemoragii (epistaxis, hemoragii uterine la persoane foarte devitalizate etc) – se iau 4-6 linguriţe de pulbere de patlagina zilnic. Pentru amplificarea efectului se combină cu pulbere de coada şoricelului şi se ia din acest amestec simplu aceeaşi doză ca mai sus.

- tuse, faringite, laringite – se mestecă pulbere de frunze de pătlagină. Are efect emolient, calmant şi ajută la regenerarea rapidă a ţesuturilor afectate. Siropul preparat din suc proaspăt stors din pătlagină, amestecat cu puţină miere are efecte foarte puternice în toate aceste afecţiuni.

- bronşite, astm – se combină cu pulbere de trei fraţi pătaţi în proporţii egale. Se ia o linguriţă din această combinaţie de 4 ori pe zi.

- afecţiuni gastrointestinale, enterite – se bea ceai de pătlagină (2 linguriţe la cană)

- colite, diaree – se bea ceai de pătlagină ceva mai concentrat (3 linguriţe la cană).

- ulcer gastric, ulcer duodenal, arsuri la stomac – pulberea de pătlagină are efecte cicatrizante şi calmante foarte bune, fiind extrem de bine tolerată de stomac. Se iau 4-6 linguriţe de pulbere pe zi, pe stomacul gol, în mai multe reprize.

- furunculoză, afecţiuni ale pielii, adjuvant în cazurile de “încărcare” toxică a sângelui – ceai de patlagina si alte plante.  Are efecte depurative, eliminând ureea, clorurile şi acidul uric. Are o acţiune benefică de purificare treptată a sângelui. În cazurile de furunculoză se asociază foarte bine cu rădăcina de brusture în uzul intern, fiind necesar însă să se apeleze şi la aplicaţii externe.

- zona-zoster – cataplasme cu patlagina pe regiunile dureroase. Pasta pentru cataplasme se prepară din pătlagină, mentă şi sunătoare în părţi egale.

- conjunctivite, blefarite, iritaţii oftalmice în general – comprese pe pleoape cu ceai de patlagina (4 linguriţe la cană), spălaturi cu infuzie combinată.

- faringite, laringite – gargară cu ceai de patlagina (4 linguriţe de patlagina la cană)

- acnee – spălări ale zonelor afectate cu ceai ed patlagina combinat cu alte plante (6 linguriţe la cană). Se adaugă suplimentar iarbă de coada şoricelului

- înţepături de insecte – cataplasme cu pastă de pătlagină sau aplicaţii de suc proaspăt

Mod de preparare patlagina: ceai de patlagina, infuzie de patlagina

Intern

– ceai de patlagina – infuzie: o lingură de frunze la 200 ml de apă clocotită, se ia câte o linguriță la 2 ore

- în ulcer gastric: de 3 ori pe zi, 0.5 pulbere din frunze de patlagina, după mesele principale; se poate prepara un ceai ed platlagina ca mai sus, din care se iau câte 2 linguri după mesele principale, iar între mese, o lingură la 3 ore

Extern

– ceai de patlagina: în ulcer varicios și ulcerații ale pielii, se fac băi; se face o infuzie din 100 g frunze uscate la 3 litri de apă; se lasă vasul acoperit 20-30 de minute; se strecoară și lichidul rezultat se rastoarnă în apa din cadă care trebuie sa aibă 37 de grade Celsius. Se stă 15-20 de minute

- infuzie din 1-2 linguriţe de plantă care se va pune în 250 ml apă clocotită. Se acopera pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3-4 căni pe zi.

- o linguriţă de frunze uscate şi mărunţite de patlagina se vor măcina cu râşniţa de cafea după care se ia în gură câte o linguriţă, se ţine 10 minute în gură după care se înghite. Este foarte eficient în hemoragii mai ales dar şi în celelalte afecţiuni de mai sus, inclusiv la afecţiunile gastrice când se indică să se ia de câte ori se simte un disconfort abdominal.

- peste 50 g de frunze de patlagina se va pune 500 ml apă clocotită. Se va lăsa acoperit timp de 10 minute după care se strecoară. Se mai poate adăuga în cazul în care nu există diabet miere polifloră, câtă cantitate de lichid există. Se va lua câte o linguriţă la tuse sau alte afecţiuni din cele de mai sus.

- peste 50 g de praf de patlagina se poate pune 250 ml alcool alimentar de 70°. Se va ţine apoi închis timp de 15 zile agitând des recipientul, după care se strecoară. Se va putea lua la afecţiunile de mai sus câte 10 picături sau chiar o linguriţă în diluţie cu apă.

Extern:

- se va pune praf de patlagina uscată pe afecţiuni sau se pot face diferite creme cu puţină ceară de albine şi ulei în care se va pune praf de plantă.

Patlagina in traditia populara

Frunza era folosită obişnuit pentru răni, bube, umflături. La răni se punea şi zeama din frunze proaspete strivite. La umflături se făceau oblojeli cu frunzele opărite. Brânca se trata cu abureli de pătlagină, după ce se făcea mai întâi cataplasme din frunze. Se mai punea în cataplasme şi băi calde la inflamaţiile articulare de natură reumatismală. Zeama de pătlagină se dădea copiilor contra limbricilor şi oprirea udului. În Maramureş, la Mara, se spălau cu fiertură “când stătea sângele”.

Ceaiul din frunze se lua contra tusei, tusei măgăreşti, răguşelii, năduşelii. În Vlaşca se fierbea înăbuşit în vin alb şi se lua contra tusei. Decoctul din rădăcini şi frunze se lua contra tuberculozei. În Teleorman, se culegeau frunzele, se fierbeau în lapte dulce, apoi se strecurau, laptele se dădea bolnavului fără zahăr, câte 3 ceşti pe zi, iar restul se puneau calde pe piept, făcându-se tratament de 6 săptămâni. La Nereju, pătlagina şi fereguţă se pisau şi se punea în ţuică, care se lua contra durerilor de stomac. În Muscel, rădăcina de pătlagină, rădăcina de osul iepurelui şi mentă se plămădeau în rachiu, din care se bea dimineaţa pe nemâncate, contra “boalei de rânză”. La Iaşi se vindea pe piaţă contra bolilor de ficat şi splină.