Denumire stiintifica rostopasca:

Chelidonium majus, fam. Papaveraceae

Denumire popular rostopasca:

ai de pădure, alândurişe, buruiană de cele sfinte, bureţi de sângine, galbenă, buruiană de negi, buruiană de pecingine, buruiană de tătarcă, buruiene sfinte, calce mare, chica maramgie, crucea voinicului, gălbinele, godie, hărmiaiu, hilindunea, iarba rândunicii, lăptiugă, mac sălbatec, măselariţă, negeloasă, oiască, paparună, plescăniţă, sălăţea, scalce mare, scânteiuţă, tătărcele.

Proprietati terapeutice rostopasca:

Toata planta

Intern:

-  vasodilatator coronarian

- antispastic biliar

-  actiune antitumorala

-  sedativ

- descongestiv hepatic

Extern:

-  anstispastic

-  trofic

Afectiuni care se trateaza cu rostopasca:

boli tratate cu rostopasca: tuberculoza pielii, afectiuni hepatobiliare, tumori, insuficienta cardiaca, anghina pectorala

 Atentionare rostopasca:

- rostopasca se foloseşte numai la recomandarea şi subcontrolul medicului

- rostopasca nu se supradozeaza deoarece provoaca intoxicatii

Tratamente naturiste rostopasca

- icter, hepatită virală A, B şi C, afecţiuni hepatobiliare (diskinezie biliară, calculoză biliară, atonie veziculară, colici biliare) – pulbere de rostopasca. Se administrează rostopsca în cure de minim o lună

- ciroză hepatică – pulbere de rostopasca. Se face o combinaţie cu pufuliţa cu flori mici şi anghinare.

- boli de splină, afecţiuni intestinale (spasme, inflamaţii, infecţii) – pulbere de rostopasca administrată în doze de câte 0,2 grame,de 4 ori pe zi. In afecţiunile splinei se asociază foarte bine cu salvia şi limba mielului

- tuse spasmodică, astm, catar bronşic – pulbere. Se poate asocia foarte bine cu isopul

-  gută, reumatism – pulbere rostopasca. Se asociază foarte bine cu plante depurative: ienupăr şi trei fraţi patati

- constipaţie atonă – pulbere rostopasca. Se asociază de obicei cu plante purgative şi laxative: volbură, cruşin, bace de soc

- febră intermitentă – pulbere de rostopasca

- angină pectorală (adjuvant), arterioscleroză cerebrală, ateroscleroză, valori crescute ale colesterolului – pulbere, doză unică de 2 vârfuri de cuţit, seara înainte de culcare

- isterie, insomnie, nelinişte – pulbere rostopasca, se combină foarte bine cu sunătoarea şi menta

- psoriazis, boli de piele persistente

- pulbere. Se va păstra concomitent un regim alimentar preponderent lacto-vegetarian, evitând ferm alcoolul, fumatul şi efortul fizic excesiv. Se va păstra de asemenea un bun tranzit intestinal, evitând ferm constipaţia.

- lipomatoză – pulbere. Pentru efectemaxime se foloseşte tot intern şi pulberea din anghinare

- inflamaţii cronice ale ochilor, ulceraţii cronice ale ochilor, blefarită, cheratită – comprese cu decoct de rostopasca combinat pe pleoape; se ţine jumătate de oră, după care se spală foarte bine. În perioada aplicării compreselor ochii nu se vor deschide.

- negi, bătături, cheratită – cataplasme sau aplicaţii de suc proaspăt.

- fibrom uterin – cataplasme cu rostopască puse pe zona abdominală inferioară. Tratamentul se face o dată la 2 zile. Poate fi completat cu spălaturi vaginale

- cancer de piele – cataplasme cu rostopasca pe locul afectat. Tratamentul este valabil şi pentru tumorile exteriorizate.

- infecţii cronicizate la nivelul pielii; ulcere vechi, atone, ale pielii – cataplasmă de rostopască şi tătăneasă în proporţii egale

- infecţii genitale cu papiloma, candida, trichomonas – spălaturi cu ceai de rostopasca concentrat dintr-o combinaţie în proporţii egale de rostopască, rădăcină de tătăneasă şi flori de muşeţel

Mod de preparare rostopasca – ceai de rostopasca:

Intern

– ceai de rostopasca – infuzie: ½ lingurita planta la 200 ml de apa clocotita; se ia o lingura la 3 ore, doza pentru o zi. In caz de dureri, se mai ia o doza a doua zi

Extern

– ceai de rostopasca -  infuzie: in tuberculoza pielii: se amesteca 30 g pulbere de rostopasca, 15 g lanolina si 15 g vaselina; se adauga 10 picaturi de acid fenic; se unge rana, iar pansamentul se mentine aplicat 3 zile; se continua pana la vindecare

- o jumătate de linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute apoi se strecoară. Se va lua câte o lingură la 3 ore, fiind doza pentru o zi. In caz de dureri se mai ia o porţie a doua zi.

- se va pune o linguriţă de plantă mărunţită la 250 ml apă şi se lasă de seara până dimineaţa. Se strecoară şi planta rămasă după strecurare se va pune în alte 250 ml de apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute după care se strecoară. Se poate consuma în 24 ore în afecţiunile interne sau extern.

- peste 2 linguri de plantă mărunţită se va pune un litru de vin fierbinte. Se va lăsa pentru două zile după care se filtrează. Este foarte util în afecţiunile ficatului, splinei sau alte afecţiuni interne. Se poate lua 30-50 ml o dată, dar se poate lua de trei ori pe zi înainte de mesele principale.

- tinctură de rostopasca – din 50 g plantă mărunţită uscată sau proaspătă care se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70°. Se va lăsa apoi timp de 15 zile la temperatura camerei agitând des, după care se strecoară. Doza 40 de picături o dată  şi se va putea lua de 3 ori pe zi, în diluţie cu puţină apă.

- în tuberculoza pielii: se amestecă 30 g pulbere fină de plantă după ce a fost cernută, 15 g lanolină şi 15 g vaselină; se adaugă 10 picături de acid fenic; se unge rana, iar pansamentul se va menţine timp de 2-3 zile. Se va schimba apoi şi se continuă aşa până la vindecarea deplină.

- praf de plantă aplicat direct pe răni şi obţinut din plantă uscată şi măcinată cu râşniţa de cafea.

- suc de rostopască obţinut din planta proaspătă se va aplica pe negi şi pe veruci sau în cazurile în care se doreşte dispariţia părului de prisos, de mai multe ori pe zi, până la vindecare.

- planta proaspătă se spală, se trece prin maşina de carne (sau mai bine se mărunţeşte cu mixerul cine are), apoi se va pune între două bucăţele de pânză şi se aplică local extern pentru o oră, după care se spală cu apă caldă.

- 2 linguriţe de rostopasca se vor pune în 3 litri de apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute după care se filtrează. Se va folosi la spălarea pe cap în cazul alopeciei sau contra mătreţii.

Rostopasca in traditia populara

Sucul lăptos al plantei era un leac obişnuit contra negilor, punându-se de mai multe ori pe ei. În multe părţi frunzele sau telul cu care se frecau negii se arunca în locul de unde se luau. Cei care aveau pecingine se ungeau mai întâi cu sucul plantei ori o spălau mai întâi cu zeamă călduţă de rostopască, iar după acea puneau frunza pe ea. Se mai făcea cu planta spălături pe cap contra mătreţii. Latexul se mai punea pe bube dulci.

În multe părţi se făceau cu el pansamente la umflături şi scăldători contra durerilor de picioare. Se mai fierbea planta şi se punea cu mălai la umflături şi în comprese la ochi, pentru albeaţă.

Pentru panariţiu şi beşică se luau frunzele şi se aplicau pe ele, ori se spălau cu decoct, însă numai când nu era deschis, în răni.

Deşi veninoasă, dozată cu grijă, a avut variate întrebuinţări interne. În multe părţi, ceaiul din tulpini florifere sau planta plămădită în rachiu se lua contra gălbinării.

Ceaiul se dădea în boli de ficat şi rinichi. Plămădită în rachiu se mai lua contra frigurilor şi vătămăturii.

În Banat, se fierbea şi cu alte plante se lua contra tusei grele, dimineaţa şi seara. În Bucovina, decoctul se lua la inflamaţia splinei, căpătată de cei care boleau mult de friguri; se făceau băi din mai multe viţe de rostopască cu rădăcină cu tot. După ce fierbea se turna într-un vas mare, se punea bolnavul în baie, când era numai călduţă, cu picioarele până la gleznă, sub tălpi îi puneau tuleiele şi frunzele fierte, iar o parte o puneau pe un ştergar şi îl legau la pântece cu ele. În baie rămânea cam un sfert de oră, apoi ieşea afară, se învelea bine şi stătea învelit până transpira bine. Băile se repetau până se vindeca.

Tulpinile florifere, se mai foloseau, fierte în lapte cu pătrunjel de câmp, contra blenoragiei.

În unele părţi ale Moldovei se punea în apa cu care se spălau pe cap. Se mai folosea contra muşcăturilor de şarpe şi de insecte.