Tataneasa – tratamente naturiste cu tataneasa
Dimensiune font:
Tataneasa – tratamente naturiste cu tataneasa
Symphytum officinale
Denumire populara tataneasa:
barba tatei, buruiana lui Tatin, foaia lui Tatin, foaia tatii, gavăţ, iarba lutatinului, iarbă băloasă, iarbă întăritoare, iarbă neagră, lutatină, mierea ursului, nădar, plosnicioasă, rădăcină neagră, tacin, tatană, tătăneaţă, zlac.
Proprietati terapeutice tataneasa:
Radacina de tataneasa:
Intern:
- emolient
- tataneasa este expectoranta
- hemostatic – usureaza colagularea sangelui
- cicatrizant
- antimitotic - opreste dezvoltarea tumorilor
Extern:
- descongestiv
- provoaca strangerea tesuturilor, modereaza secretiile, usureaza cicatrizarea
- tataneasa este cicatrizanta
Afectiuni care se trateaza cu tataneasa:
boli tratate cu tataneasa: arsuri, ulcer varicios, hemoroizi, bronsite, ulcer stomacal
Tratamente naturiste cu tataneasa:
- hemoragii uşoare (metroragii slabe, hemoptizii) – ceai de tataneasa combinat.
- enterite cu diaree şi dizenterie (mai ales la persoane slabe, care consumă puţine lichide) – decoct combinat. Tătăneasa ajută la stoparea acestor fenomene datorită unui efect de precipitare a proteinelor din conţinutul intestinal.
- ulcer stomacal, gastrită hiperacidă – tataneasa macerata la rece. Se consumă cu consecvenţă în cure de durată mai lungă (2-3 luni), chiar dacă durerile dispar relativ repede după începerea utilizării plantei. Pentru efecte maxime se va folosi în paralel cu maceratul din tătăneasa, pulbere din rădăcină de obligeană – un vârf de cuţit de 4 ori pe zi.
- infecţii pulmonare (adjuvant), bronşite, tuse seacă de diferite etiologii, infecţii la nivelul gâtului- se consumă câte 1-2 linguriţe de pulbere de tătăneasa, în amestec cu pulbere de salvie de 3 ori pe zi. Inainte de înghiţire tataneasa se mestecă foarte bine pentru a fi astfel îmbibată cu salivă.
- adjuvant în boala canceroasă cu diverse localizări (plămâni, colon, rect, esofag etc) – macerat la rece. Se bea un pahar de tataneasa dimineaţa şi unul seara. Profilactic pentru cancerul la gât se poate folosi un preparat din rădăcină proaspătă de tătăneasa, macerată în miere. Pentru acest caz proporţia este de 250 de grame de pulbere de tătăneasa la 500 de grame de miere. Se administrează câte o linguriţă din amestec de 2-3 ori pe zi sublingual. Acest preparat poate fi utilizat şi în alte afecţiuni ale gâtului, precum şi în recuperarea după intervenţii chirurgicale în această regiune (are efecte cicatrizante excelente).
- gută – ceai de tataneasa si alte plante
- hernie – tataneasa macerata la rece. Se asociază cu plante puternic astringente, cum este răchitanul şi coada racului. Se va face în paralel cu aplicaţiile externe. Este recomandat ca pe întreaga durată a acestei terapii să se apeleze la o alimentaţie preponderent bazată pe crudităţi (legume şi fructe nepreparate termic)
- entorse, luxaţii, fracturi (perioada de consolidare de după scoaterea bandajului ghipsat)
- se aplică o cataplasmă cu pulbere de tătăneasa vreme de minim 2 ore pe zi. Pentru a împiedica maceraţia tegumentelor după îndepărtarea cataplasmei se lasă să se usuce pielea la aer vreme de 10-15 minute.
- nevralgii – se aplică o cataplasmă cu pulbere de tătăneasa peste care se pune eventual o sticlă cuapă caldă pentru a intensifica efectul calmant
- răni, intervenţii chirurgicale – cataplasmă. Efecte mai bune se obţin cu tinctura care este perfect sterilă.
- cicatrici cheloide, plăgi canceroase, tumori exteriorizate – se aplică zilnic vreme de 1-2 ore o cataplasmă cu tătăneasă, arnică şi eventual mărul lupului în proporţii egale. După îndepărtarea cataplasmei locul se lasă la aer să se zvânte vreme de 1 oră.
– hematoame – cataplasmă de tataneasa ţinută vreme de 2-3 ore.
- crăpături ale mameloanelor, ulcere varicoase la gambă şi ulcere rebele – cataplasmă de tataneasa sau spălări cu macerat concentrat de tataneasa (în cazul ulcerelor varicoase pe care nu se poate aplica multă vreme cataplasmă). După aplicarea maceratului, zona afectată se lasă la aer vreme de 20-30 de minute pentru a se usca.
- cancer bucal, cancer de limbă – se fac clătiri ale gurii cu macerat concentrat. In cazul în care tumora este situată mai profund se va face suplimentar şi o gargară profundă cu macerat concentrat de tataneasa.
- tromboflebită, arterită, tromboză – cataplasmă de tataneasa pe locul afectat.
- paradontoză, stomatită – se fac clătiri ale gurii cu ceai de tataneasa combinat mai concentrat (4 linguriţe de tataneasa la o cană de apă) de 2-3 ori pe zi. O variantă foarte eficientă constă în menţinerea în gură a pulberii de tataneasa timp de 15-20 de minute, de 2-3 ori pe zi. După acest interval de timp pulberea nu se înghite, ci se aruncă.
- faringită, dureri de gât, tuse, tuse seacă ori iritativă – gargară cu infuzie combinată mai concentrată (4 linguriţe la o cană de apă)
- ten iritabil, cu pete, ofilit – se aplică măşti cosmetice preparate din pulbere de tataneasa înmuiată cu lapte proaspăt, o dată sau de două ori pe săptămână.
- hemoroizi, fisuri anale – băi de şezut cu macerat la rece din tătăneasă sau aplicaţii locale cu o pastă groasă obţinută din pulbere de rădăcină şi apă călduţă.
Mod de preparare tataneasa – ceai de tataneasa
Intern
- o jumătate de linguriţă de rădăcină mărunţită se va pune la 250 ml apă rece. Se va fierbe apoi timp de 20 de minute, după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi.
- 1 linguriţă de rădăcină mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită, preferabil direct într-un termos, care se va închide pentru 8 ore, apoi se strecoară şi se consumă.
- 50 g de rădăcină mărunţită se vor pune în alcool de 40° (250ml), se ţine apoi timp de 15 zile. Se va strecura şi se va lua 10 picături-o linguriţă de 3 ori pe zi înainte de mese.
Extern: cantitatea de rădăcină se dublează şi se pot face băi de şezut, băi sau clisme.
- se pisează vârfurile înflorite de plantă şi se amestecă cu puţină făină ca să producă un aluat. Se aplică acesta pe răni, varice, etc. Cu făină de secară este şi mai util, sau chiar cu cea de orez (se macină orez cu râşniţa de cafea).
- se poate folosi cu puţină apă călduţă la clisme sau spălături. Se va întinde de asemenea pe cancerul pielii, caz în care este foarte bine să se facă şi cu ţină rostopască şi neapărat cu făină de ovăz.
- o alifie din 50 g de lanolină cu 50 g de vaselină şi pastă de rădăcină sau de vârfuri înflorite (acestea mărunţite foarte bine). Se amestecă împreună şi apoi se poate folosi.
- tinctură ca mai sus se poate aplica de mai multe ori pe zi în special în rănile grele.
Tataneasa in traditia populara
A fost una dintre cele mai importante plante medicinale. Se folosea în legături, pentru vindecarea scrântiturilor (luxaţiilor ) şi fracturi.
Pentru fracturi rădăcina se spăla, se tăia în bucăţele mici, se punea într-o oală cu apă şi se fierbea până scădea la jumătate. Se amesteca apoi cu făină de orz, se întindea pe o pânză, care să cuprindă toată fractura, se stropea apoi cu spirt şi se lega, după ce se îndreptau oasele la loc. Se înfăşura apoi în cârpe, peste care se puneau lopăţele de lemn, care fixau mâna sau piciorul rupt. Legătura se ţinea 48 de ore, udându-se cu spirt. Se schimba apoi până se vindeca fractura.
În Bucovina, rădăcina se prăjea în untură de porc ori în lapte dulce de vacă apoi se legau cu ea scrântiturile. A fost un leac contra herniei. Rădăcina curăţită, tăiată în bucăţi, se plămădea în rachiu, din care se lua câte un păhăruţ de 2-3 ori pe zi.
În Bucovina, se curăţa şi se spăla rădăcina tăiată mărunt care se punea în ţuică tare. O altă rădăcină se amesteca cu ceapă pisată, cu un ou şi cu tărâţe de grâu, care se punea într-o tigaie, să se prăjească bine. Din acest amestec se făcea o turtă care se punea pe o pânză şi se aplica pe locul dureros. Din rachiul preparat se bea de 3 ori pe zi: dimineaţa la amiaz şi seara se folosea mai ales la vătămătură. În gastroenterite se punea cataplasme externe. În ulcer stomacal se bea în loc de apă ceai de tătăneasă sub formă de decoct. Tot decoct se folosea şi la diabet, boli femeieşti, boli de piept, dureri de dinţi, tuberculoză, dureri diverse: rinichi, ficat, stomac, abdomen, splină şi debilitate.
Extern se folosea la boli de piele, dureri diverse. Cu miere se lua contra astmului şi la afecţiuni respiratorii sau hepatice. Plămădită în rachiu se folosea şi intern şi extern în foarte multe afecţiuni.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau