Film cu baroni pătaţi care se cred invincibili

Dragă cititorule,
Află că sunt bine, sănătoasă, ceea ce îţi doresc şi ţie...

Când îţi scriu aceste rânduri (vineri, 8 mai), în redacţie este o zi  dedicată filmului şi mă amuz gândindu-mă că ceea ce se întâmplă în această perioadă la vârful administraţiei ieşene bate multe pelicule candidate pe covorul roşu...

Să facem un focus pe cele câteva personaje protagoniste - spioni cu boli care frizează patologicul, amante şi corupţi, vânduţi pe câţiva galbeni - pelicule finanţate de ani buni din banii şi pe sănătatea fiecăruia dintre noi.

Să începem cu cel care de 12 ani ţine frâiele urbii. Un primar spion şi bătăuş de femei, cu frustrări mult mai adânci decât cele trei mandate în care a fost ales. Un om caracterizat de procurori ca având o „perseverenţă infracţională pusă în evidenţă de săvârşirea mai multor infracţiuni pe o perioadă lungă de timp (...) şi dispreţ profund manifestat pentru dreptul la viaţă privată şi pentru secretul corespondenţei, două drepturi fundamentale ale persoanei prevăzute de Constituţie”.

Între „a fi“ şi „a avea“

În acelaşi cadru al primarului-spion apar angajaţi ajunşi suspect în funcţiile de conducere, dispuşi să facă orice pentru a intra în graţiile baronului-roşu, devenit peste noapte vulnerabil şi labil. „Calitatea de primar a inculpatului a prezentat cu siguranţă un ascendent faţă de ceilalţi doi inculpaţi, funcţionari în cadrul Poliţiei Locale, deci în cadrul unei instituţii ierarhic subordonate. Posibilitatea ca un eventual refuz al implicării în actele infracţionale solicitate de Nichita Gheorghe să aibă consecinţe negative a fost cu siguranţă o percepţie certă a celor doi inculpaţi, care au acceptat astfel să execute ordine profund nelegale”, reiese tot din caracterizarea procurorilor. Şi astfel, de trezim cu personaje fără coloană vertebrală, care se târăsc după fiecare respiraţie a baronului-roşu ajuns la vârsta la care trebuie să ştie tot boborul că el este şeful.

Elementul cheie al filmului cu spioni este nimeni alta decât amanta ascunsă în spatele ochelarilor de soare. Femeia urmărită şi bătută, ajunsă acum în gura târgului, nevoită să răspundă la întrebarea din mintea limitată de atâta uitat în curtea altuia: „Ce i-a trebuit sexagenar, mamă?“.

Dar să schimbăm focusul spre altă tabără, a baronului-albastru prins în mrejele unor angajate dornice să ajute la ştergerea oricăror urme de promovare a judeţului. Aşa că, fostul ministru al Educaţiei, ajuns în fotoliul de şef al marelui judeţ, este acum acuzat de fals intelectual şi favorizarea făptuitorului, adică a finei primarului-spion, printre altele.

Şi uite aşa, urmărim cu ochii cât cepele filmul trist pe care îl trăim zi de zi, conduşi de baroni coloraţi care cred că au moştenit funcţiile şi uită că sunt acolo pe banii şi pe timpul nostru.
Iar întrebarea la finalul fiecărei zile de joi când avem proiecţii (percheziţii) DNA este: „Nouă cine ne plăteşte şedinţele la psiholog, domnilor baroni?“

Cu drag de filme bune,
Alina STAN