Finanţarea per student ucide performanţa

 Finanţarea învăţământului superior reprezintă, de câţiva ani buni, una dintre cele mai arzătoare probleme a marilor universităţi, întrucât statul acordă finanţare în funcţie de numărul de studenţi şi nu în funcţie de rezultate. Deşi prin modalitatea aceasta de finanţare autorităţile au dorit să încurajeze performanţa şi să evidenţieze universităţile care ţin cont de cerinţa existentă pe piaţa muncii, realitatea ultimilor ani a demonstrat contrariul: calitatea învăţământului superior românesc a suferit grave modificări, iar numărul studenţilor şomeri a crescut.

Citește și Propuneri pentru un „Erasmus” românesc

Numărul mare de studenţi ucide performanţa

În concepţia rectorilor celor mai mari universităţi din ţară, finanţarea pe numărul de studenţi nu numai că nu stimulează performanţa, dar diminuează şi competivitatea, lucruri extrem de grave, care nu fac decât să ducă la plafonarea învăţământului universitar. „Finanţarea este extrem de importantă. În acest moment, ea nu stimulează performanţa, pentru că este egalitară şi este per student echivalent. Ceea ce crează ideea unei băltiri generalizate, care nu e bună. Performanţa este fundamentală pentru mersul înainte al acestei lumi şi competivitatea este la fel de importantă, de asemenea”, a opinat prof. univ. dr. Ioan – Aurel Pop, rectorul Universităţii „Babeş Bolyai” din Cluj Napoca.

Numărul mare de studenţi nu aduce după sine şi calitate mai mare, pe de o parte, iar acolo unde este cantitate mare şi cheltuielile pentru calitate de excepţie sunt imense.

Mai mult decât atât, pentru a beneficia de finanţare mai mare, foarte multe unităţi de învăţământ superior au apelat la măsuri precum scăderea mediei de admitere, schimbarea admiterii prin concurs cu admiterea prin dosar sau creşterea numărului de locuri disponibile la anumite specializări, al căror efect a fost scăderea calităţii învăţământului sau scăderea performanţelor academice. De asemenea, rectorul Universităţii „Babeş Bolyai” din Cluj Napoca este de părere că, atunci când vine vorba de performanţă, universităţile româneşti ar trebui comparate cu universităţi europene şi nu cu instituţii de învăţământ de peste ocean. „Eu spun mereu, mai puţină lume înţelege, că universităţile noastre s-au situat pe locuri comparabile cu universităţile din Cracovia, Varşovia, Budapesta, Ljubljana sau Bratislava, de pildă. Adică, trebuie să ne comparăm cu universităţi care au drag de comparaţie, nu cu Harvard-ul şi cu Yale-ul, pentru că acolo mai avem un pic de cale până să ajungem”, a completat prof. univ. dr. Ioan – Aurel Pop.

Finanţare în funcţie de performanţă

Consorţiul Universitaria, format din cinci mari universităţi - Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Universitatea „Babeş Bolyai”, Universitatea din Bucureşti, Academia de Studii Economice şi Universitatea de Vest din Timişoara, reunit săptămâna trecută la Iaşi, şi-a arătat susţinerea pentru diferenţierea universităţilor pe baza unei ierarhizări care să ţină cont de prezenţa instituţiilor de învăţământ în evaluările internaţionale şi doresc ca finanţarea instituţiilor de învăţământ să se facă diferenţiat, în raport cu nivelul de performanţă al acestora. „Eu, personal, cred că va veni cât de curând momentul ierarhizării universităţilor, a şcolilor doctorale, a activităţilor de cercetare ştiinţifică şi atunci pe un principiu sacru şi care ar trebui să se respecte strict în toate domeniile, şi anume, cel al proporţionalităţii. Asta înseamnă ca statul, din bugetul centralizat, să aloce învăţământului, cercetării ştiinţifice, sume echivalente, proporţionale rezultatelor ştiinţifice academice. Pe de altă parte, la ultima reuniune a Consiliului Naţional al Rectorilor, toţi rectorii am convenit şi am înaintat către Ministerul Educaţiei o propunere echilibrată, rezonabilă, astfel încât în doi, trei ani de zile să se ajungă efectiv la cei 6% finanţare pentru învăţământ. Sigur, statul, ca gestionar al bugetului, va spune că nu are de unde, pentru că nevoi sunt multe, în toate sectoarele de activitate. Dar dacă în doi, trei ani de zile, ponderea alocată învăţământului şi cercetării creşte progresiv, se va ajunge la cei 6%. Nu ştiu dacă 6% ar fi arhisuficient, oricum ar fi mult mai bine decât în prezent”, a explicat prof. univ. dr. Tudorel Toader, rectorul UAIC Iaşi.

Citește și Sute de specialişti în educaţie, prezenţi la Iaşi

Clasament în premieră pentru România

Mai mult decât atât, anul acesta a avut loc o premieră în sistemul de învăţământ universitar: realizarea unui clasament românesc al celor mai bune universităţi, clasament care poate fi considerat o premisă de la care se poate începe acordarea finanţării în funcţie de rezultate. „Eu cred că sunt premise, acum avem acest Metaranking – un clasament care este primul din istoria noastră făcut după clasamente internaţionale. Deci nu este făcut în interiorul ţării, ci sunt luate în calcul cele mai importante nouă ranking-uri din lume. Dacă acest clasament ar fi, de la anul, o bază, fiindcă începem un nou an financiar, o bază de finanţare preferenţială pentru acele universităţi care s-au validat şi care au conferit rezultate în această ţară, eu sunt convins că stimularea ar fi şi mai bună şi că, în viitor, aceste universităţi vor performa şi mai bine. Universităţile noastre au dovedit acest lucru”, a declarat prof. univ. dr. Ioan – Aurel Pop, rectorul Universităţii „Babeş Bolyai” din Cluj Napoca. 

***

„În acest moment finanţarea nu stimulează performanţa, ci crează ideea unei băltiri generalizate” - prof. univ. dr. Ioan – Aurel Pop, rectorul Universităţii „Babeş Bolyai” din Cluj Napoca

***

„Eu cred că va veni cât de curând momentul ierarhizării universităţilor pe un principiu sacru, cel al proporţionalităţii” - prof. univ. dr. Tudorel Toader, rectorul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi