Comunicarea cu adolescenţii rebeli

Una dintre cele mai importante perioade din viaţa unui adult, o etapă ce face legătura între copilărie şi perioada adultă. Pentru unii tineri, perioada este destul de dificilă şi este caracterizată prin presiuni ce pot avea consecinţe nu foarte plăcute, una fiind o stimă de sine scăzută ce va împiedica dezvoltarea armonioasă. Pe seama traumelor din adolescenţă se pot pune, mai târziu, şi eşecurile din carieră sau din viaţa personală

Adolescenţa este momentul în care ne stabilim identitatea, în care apar schimbări fizice, apar primele planuri de viitor şi primele semne ale viitoare cariere. Tot acum apar şi primele sentimente de nemulţumire legate de propria persoană, ce pot genera conflicte în încercarea de acceptare a unei noi imagini.
Adolescenţii îşi rezolvă propriile lor crize
Presiunile psihologice sunt des întâlnite şi dacă nu sunt corect gestionate pot avea consecinţe foarte neplăcute pentru adultul de mai târziu. De multe ori dorinţele tinerilor sunt cu totul altele decât cele ale părinţilor şi de aici apar conflictele. Vorbim aşadar despre tineri rebeli, despre răzvrătiri, despre neînţelegeri care ar putea fi foarte bine evitate dacă ar exista o comunicare corectă. Asta înseamnă ca adultul să-l asculte pe adolescent, să-i înţeleagă frământările, să-i accepte poziţia şi împreună să găsească o cale de dialog. „Noi, ca părinţi, nu prea rezolvăm nimic, de fapt. Adolescenţii îşi rezolvă propriile lor crize iar noi, părinţii, suntem prin preajmă şi eventual mai rezolvăm câte ceva din restanţele noastre văzând cum îşi gestionează ei experienţele. Acest lucru se întâmplă în cazul fericit în care părintele are mintea suficient de deschisă. Cel mai important lucru ar fi să încurajăm adolescentul să-şi urmeze imboldul de a cerceta. Să-l ajutăm să-şi găsească propriile răspunsuri, să nu i le oferim pe ale noastre şi să facem noi efortul de a le accepta şi chiar de a le înţelege pe ale lui. Apoi să rămânem aproape, pe post de observator şi să-l ajutăm să-şi menţină cursul, eventual fără să vadă că facem asta”, a explicat Ana Gabriela Tăutu, consultant de dezvoltare personală.

Cum renunţăm la autosabotaj

Mulţi adolescenţii au mari probleme în a respecta regulile altora dacă nu le sunt corect prezentate, sunt în căutarea unei identităţi care să le ofere şi un confort psihologic, au nevoie să fie validaţi de către anturaj, au nevoie să se simtă utili şi importanţi ca şi persoană. Uneori aceste lucruri nu se întâmplă şi apar dezamăgirile, care au drept cauză fie lipsa de atenţie a adulţilor, fie o prea mare atenţie care devine control. Ambele variante nasc ideea în sufletul adolescentului că propriul adevăr şi propriile nevoi ar putea fi lipsite de valoare.
Cum rezolvăm conflictele interioare?
Conflicte interne nu au doar adolescenţii, ci fiecare dintre noi, însă se presupune că la vârsta adultă ştim deja să le gestionăm. Putem înţelege mecanismul „€œcrizelor” din viaţa noastră, de la orice vârstă, dacă privim curgerea timpului în cicluri. Natura ne arată în mod clar ciclurile după care ne derulăm viaţa - diurn-nocturn precum şi ciclul anual cu succesiunea momentelor de echinocţii şi solstiţii. Dar în afară de acestea mai sunt şi altele care, generează diferite momente de transformare pe parcursul vieţii. „Uneori se suprapun fazele de închidere-deschidere de cicluri de evoluţie şi adolescenţa este o astfel de perioadă. Se produce o deschidere a minţii şi a spiritului către lume, care se vede prin dorinţa de a cunoaşte şi prin curiozitatea de a experimenta. Simultan se realizează şi o desprindere energetică de structurile părinţilor şi facem primii paşi pe calea descifrării conştiente a propriei personalităţi. Modul în care traversăm această perioadă lasă amprente puternice asupra psihicului nostru, pentru că acum se formează primele convingeri personale, pe un fond emoţional foarte intens şi adesea instabil”, a adăugat consultantul.
Oricât de mult vom lucra ulterior cu aceste convingeri, în sensul transformării şi adaptării lor la viaţa de adult, vom reveni deseori la înţelesurile de atunci retrăind emoţiile mai mult sau mai puţin conştient. Ele reprezintă primele impresii asupra a ce ar putea însemna viaţa, s-au născut dintr-o stare afectivă puternic activată, dintr-un entuziasm nepoluat de grijile şi răspunderile zilei de mâine şi ne urmăresc ca fiind visul primordial la care, conştient sau inconştient ne raportăm mereu.
Este important să ajutăm adolescenţii să-şi preţuiască aceste resurse, înclinaţiile, abilităţile, forţa interioară. şi este important să-i învăţăm să nu le compare cu ale altor tineri, să înţeleagă că fiecare are drumul său şi deci, sarcini diferite pentru care folosesc instrumente diferite. Dar, pentru fiecare, propriile instrumente sunt importante, trebuie dezvoltate şi folosite, prin ele vor ajunge să trăiască împlinirea.

„Este important să nu ne tratăm propriul copil privindu-l ca pe €œtoţi copiii. S-a încetăţenit această viziune asupra tinerilor, cum că toţi fac anumite lucruri, toţi gândesc într-un fel sau altul. Fiecare adolescent are potenţialul său emoţional, personalizat, şi tipare personale de reacţie asupra cărora lucrează pentru a le transforma. Sigur că el nu ştie asta. Va înţelege abia când va deveni adult că, de fapt, a realizat un proces de transformare, trecând prin fiecare etapă de viaţă. Dar până atunci are nevoie de sprijin discret şi maximă înţelegere” -- Ana Gabriela Tăutu, consultant de dezvoltare personală