Tu ce emoţii oferi copilului tău?

Copiii învaţă mereu după modele, iar părinţii sunt cele mai apropiate şi constante repere * le vor fi de ajutor propriile experienţe legate de situaţii în care aţi trecut prin schimbări, prin noi începuturi fie şi numai prin crearea unui cadru de încredere sporită atunci când află că nu numai că aţi avut temeri şi emoţii, ci le împărtăşiţi şi lor

Cei mici învaţă mai ales prin observarea comportamentului părinţilor şi acesta va fi mult mai curând reprodus decât ceea ce transmiteţi prin cuvinte. Copilul va învăţa să se comporte în situaţii de stres aşa cum observă că fac şi adulţii în astfel de situaţii.
Atunci când îngrijorările părinţilor sunt permanente, când nu puteţi sta la serviciu fără să sunaţi din oră în oră la grădiniţă, când vă speriaţi dacă sună telefonul şi vă temeţi că s-a întâmplat ceva copilului, ei bine, asta simte şi copilul. Simte şi reacţionează. Dacă el plânge şi nu se poate despărţi de părinţi, dacă refuză să se joace mai mult timp, dacă nu vrea să participe la activităţile propuse cu nimeni în noul mediu, ar trebui ca adulţii să privească şi către ei. De multe ori, problemele de adaptare ale copiilor sunt de fapt reacţii la comportamentele şi „gândurile negre” ale părinţilor.
Atenţie la ce simţiţi!
Grijile excesive ale părinţilor, acele gânduri preponderent negative care încep de obicei cu “ dacă se loveşte, dacă nu se simte bine, dacă face febră şi nu observă nimeni, dacă, dacă…” – grijile nu se văd, nu le aud ceilalţi, dar se simt. Copilul le va simţi primul şi cu cea mai mare intensitate având în vedere că lui îi sunt adresate.
Se ştie că noi, oamenii, înţelegem, “citim”, mai uşor limbajul paraverbal şi nonverbal. Copiii vor înţelege şi ei mai multe din gesturi, ton, priviri.
Mai devreme sau mai târziu, cel mic va trebui să se despartă de adult pentru un timp scurt, apoi din ce în ce mai lung. Nici nu veţi putea şi nici nu i-aţi face un bine dacă aţi sta permanent cu el. El are nevoie să înveţe să se descurce singur, să cunoască alţi copii, alte medii şi o va face dacă i se va permite. Grijile excesive sunt legături care îl vor ţine ca legat de părinţi, acestea se simt şi produc reacţii. La fel se transmit optimismul şi încrederea şi de părinţi depinde ce va oferi copilului, fiind atent la ceea ce gândeşte, cum reacţionează şi cum se comportă.

Citeşte şi: Cât de uşor vă adaptaţi la schimbare?

Maura ANGHEL