25 de ani de neputinţă şi promisiuni deşarte

Bazinul olimpic rămâne în continuare un vis pentru ieşeni, şantierul lăsat în paragină de câţiva ani buni fiind doar subiect de campanie electorală. Ultimul care a promis că va resuscita proiectul început de UTI a fost deputatul Sorin Iacoban în anul 2012, însă de atunci şi până în prezent situaţia a rămas neschimbată Singura posibilitate rămasă autorităţilor, de a finaliza construcţia bazinului, este preluarea în patrimoniu a şantierului şi speranţa de a obţine fonduri europene, în ciclul financiar 2014-2020

Neputinţa autorităţilor naţionale dar şi locale este demonstrată zilnic la Iaşi de proiectele fără cap şi fără coadă. În această categorie se înscrie cu brio şi construcţia bazinului olimpic din municipiu, care a stagnat de ani buni. Început în urmă cu două decenii şi jumătate, proiectul bazinului a debutat ca o lucrare a Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi” ce trebuia să primească finanţare directă de la Ministerul Educaţiei, dar, pentru că banii au venit cu ţârâita, lucrările au fost abandonate. Astăzi, mormanele de moloz şi utilajele staţionate aşteaptă ca cineva să reia munca pe şantier, aşa cum s-a promis în fiecare campanie electorală din ultimii 20 de ani. Ultimul care le-a făgăduit ieşenilor că în schimbul unui vot de încredere pentru un loc în Camera Deputaţilor va pune pe roate proiectul bazinului de înot a fost Sorin Iacoban (PSD). Ca de fiecare dată însă, peste promisiunile parlamentarilor se aşterne uitarea, în timp ce dezamăgirea ieşenilor devine tot mai mare. „Ţin minte perfect cum l-am auzit pe Iacoban şi pe primar zicând că vor fac o prioritate din finalizarea acestei monstru de mâncat bani. Locuiesc la doi paşi de bazin şi când am auzit că se vor relua lucrările am sperat că în ultimul ceas voi avea şi eu unde să-mi duc fetiţa cu scolioză să înoate. Nu am bani să o duc la piscină pentru recuperare, iar acest bazin ar fi fost o posibilitate pentru oamenii de rând, dar nimănui nu-i pasă...”, declară un locuitor al cartierului Grădinari, ce a dorit să rămână sub protecţia anonimatului.

Citeşte şi Fumatul interzis

Mii de scuze pentru o ruină
Deşi ieşenii şi-au pierdut orice speranţă, blamând impertinenţa politicienilor, discursul acestora rămâne la fel de optimist, fiind găsite tot felul de scuze pentru faptul că nimic din ce au promis nu s-a adeverit. „Proiectul Bazinului de la Asachi rămâne prioritar pentru mine, dar nu pot să-l duc la bun sfârşit singur”, s-a scuzat deputatul social-democrat Sorin Iacoban, precizând că el a făcut lobby la Bucureşti, aşa cum a promis, pentru a se găsi soluţii. „Se lucrează pentru ca Primăria Iaşi să preia acest proiect de la Ministerul Educaţiei, respectiv Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi (UTI), pentru a putea continua lucrările. Aştept din vara anului trecut ca acest proces să fie încheiat”, explică parlamentarul, pasând cu jumătate de gură pisica moartă în curtea municipalităţii şi în consecinţă a colegilor de partid.
Nici reprezentanţii municipalităţii nu se lasă mai prejos şi se declară „totuşi mulţumiţi” de faptul că au găsit o posibilitate de a urni lucrurile. „S-a comunicat ministerului că dorim să facem această preluare şi toată lumea a fost de acord. Acum se lucrează la elaborarea cărţii funciare a terenului pe care este construit bazinul, deoarece există o porţiune care are proprietar privat şi cu care suntem în negocieri”, explică viceprimarul Mihai Chirica. Din suprafaţa totală de peste 48.000 de mp, aproximativ 700 mp au fost retrocedaţi lui Ovidiu Roşu, cetăţean care, de ceva timp, se află în negocieri cu Primăria Iaşi pentru un schimb de terenuri. „Acum două săptămâni a fost angajat un evaluator pentru a vedea cu exactitate valoarea terenului privat şi, în funcţie de dorinţa proprietarului, prin reconfigurarea parcelei sau prin schimb, sperăm să punem capăt acestei probleme pentru a putea trece la identificarea soluţiilor de finanţare a acestui proiect”, a conchis viceprimarul Chirica. După ce Primăria va da la pace cu Ovidiu Roşu, urmează să fie emisă o hotărâre de Consiliu Local care să ateste înţelegerea, iar după aceea este necesară şi emiterea unei hotărâri de Guvern prin care municipalitatea să preia oficial frâiele construcţiei bazinului olimpic. După ce toate aceste proceduri vor fi încheiate, reprezentanţii municipalităţii vor să obţină bani europeni pentru finalizarea lucrărilor, prin identificarea unei axe de finanţare în perioara 2014-2020.

Citeşte şi Măgăriile PSD rămân nesancţionate

Olimpici la neputinţă şi nepăsare
Povestea tristă a bazinul olimpic de înot s-a născut în 1990, când Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” a obţinut o autorizaţia de construcţie (nr. 330/04,12.1990-n.r.) emisă de către prefectura Judeţului Iaşi, cu avizul comisie de urbanism din cadrul Primăriei Iaşi. Pentru acest obiectiv, universitatea a primit în administrare un teren viran de 48.247 mp. Suprafaţa construită a bazinului este de aproximativ 3.500 de mp, în timp ce suprafaţa desfăşurată a construcţiei atinge 7.800 de mp. Valoarea totală a investiţiei a fost estimată la acea vreme ca fiind de 19,5 milioane de lei. În cei 25 de ani de la începerea proiectului, finanţarea s-a realizat în mai multe tranşe, din bugetul Ministerului Educaţiei, până în 2010 fiind efectuate lucrări de 5,3 milioane de lei. Corpul B are structura de rezistenţă şi acoperişul executate, urmând să fie realizată cuva bazinului. Corpul A nu este atacat.

* * *
„În '90 eram student la Asachi când am auzit că se face acest bazin şi ştiu că toată lumea era foarte încântată. Astăzi, când văd cum stau lucrurile, nu cred că va ajunge să înoate în el nici copilul meu, care are 13 anişori. Am ajuns să fim luaţi de proşti şi să ni se vândă gogoşi înaintea alegerilor, în rest impertinenţă totală!” - A. Dumitru, ieşean.