România, într-o sărăcie lucie

Ţara noastră a ajuns din nou în atenţia parlamentarilor europeni şi nu pentru a fi dată drept exemplu pozitiv, ci pentru trage un semnal de alarmă asupra unor probleme cu care românii se confruntă. Potrivit ultimului raport publicat de Parlamentul European, România este ţara din Uniunea Europeană (UE) cu ponderea cea mai mare a copiilor expuşi riscului sărăciei. Chiar dacă există o Convenţie a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) care prevede că toţi copiii ar trebui să aibă gratuit dreptul la educaţie, la servicii medicale, locuinţă şi un regim de viaţă echilibrat, crudul adevăr este că în Europa peste 26 de milioane de copii, cu vârsta sub 18 ani, sunt expuşi unui grad ridicat de sărăcie, ceea ce ar însemna un procent de 28% dintre copii. În ţara noastră, situaţia este şi mai îngrijorătoare, aici procentul sărăciei juvenile ajungând la 51%.

Citeşte şi Suntem misoginii Europei!

Soluţia: reîntoarcerea la vatra satului
Având în vedere că în România o parte din populaţie trăieşte într-o sărăcie lucie, politicienii vin cu idei pentru a stopa acest fenomen ce duce la schimbări majore în destinele copiilor. „S-a constatat că majoritatea copiilor aflaţi în sărăcie provin din mediul rural, ceea ce denotă o necesitate de dezvoltare în aceste zone. Statul român trebuie să încurajeze aici înfiinţarea de întreprinderi mici şi făbricuţe, astfel încât să se acumuleze nişte bani şi la bugetul local, care ar putea fi reinvestiţi, la aceştia adăugându-se fondurile neguvernamentale care sunt alocate României”, este de părere europarlamentarul Cătălin Ivan (PSD).

În asentiment cu social-democratul este şi deputatul UNPR Camelia Bogdănici, care susţine că românii nu ar trebui să mai fugă de mediul rural. „Ultimul raport al Parlamentului European nu ar trebui să ne mire, deoarece ţara noastră, de câţiva ani, înregistrează un indice foarte scăzut al indexului calităţii nivelului de trai. Consider că orientarea tinerilor către mediul urban nu este corectă, deoarece există foarte multe fonduri europene dedicate satelor, care nu sunt accesate”, este de părere Bogdănici, precizând că tinerii ar putea avea locuri de muncă şi în mediul rural, dacă ar fi închegate într-adevăr comunităţi. „Oamenii ar putea să-şi crească o găină, un porc pe lângă casă şi viaţa ar fi mai ieftină, nu se să mulţumească doar cu un salariu minim pe economie, la oraş. În plus, dacă satele s-ar repopula, tinerii ar putea fi învăţători, brutari, bibliotecari, găsindu-şi un loc de muncă în comunitatea lor”, a conchis Camelia Bogdănici.

Citeşte şi Efectele şi importanţa descentralizării 

Campusurile şcolare, un pas în lupta cu abandonul şcolar
Sărăcia atrage după sine şi un grad ridicat al abandonului şcolar, ultimele statistici arătând că în România riscul ca tinerii să renunţe la învăţământul obligatoriu ajunge la 40%. Pentru a combate acest fenomen, senatoarea PNL Mihaela Popa susţine că Executivul român ar trebui să-şi stabilească cu exactitate ce cauze finanţează. „Cred că trebuie să stabilim definitiv ce alegem să subvenţionăm: naveta profesorilor sau naveta copiilor, pentru că de cele mai multe ori vrem să le facem pe amândouă şi niciuna nu iese bine. Cred că nu ar trebui să se deconteze naveta cadrelor, ci să se realizeze campusuri şcolare în care copiii să stea toată săptămâna, având aici acces la informaţii, o masă caldă, cazare şi un mediu propice de a învăţa”, declară senatoarea Popa, precizând că statul ar interveni în aceste cazuri doar pentru subvenţionarea copiilor care provin din familii defavorizate, autorităţile având totodată posibilitatea de a vedea „drumul banilor”. Mai mult, senatoarea este de părere că profesorii din mediul rural ar trebui încurajaţi să rămână la catedră în satul lor natal, „deoarece aceştia nu sunt mai slab pregătiţi decât cadrele didactice care vin de la oraş, cu nota 7 la Titularizare şi care ajung când pot la ore”.
România nu este pentru prima dată când intră în atenţia europenilor, aceştia fiind deja familiarizaţi cu gradul mare de corupţie înregistrat în ţara noastră, cu discriminarea sau cu nepăsarea autorităţilor atunci când vorbim despre infrastructură.