Sanatate
swipe pentru navigare

Antibioticele fluorochinolone la copii

A+ a-

Antibioticele fluorochinolone la copii

Pana in prezent, nici o dovada publicata nu a sprijinit aparitia reactiilor adverse la nivelul oaselor sau articulatiilor in curs de dezvoltare, la copiii tratati cu fluorochinolone. Cu toate acestea, o analiza FDA (US Food and Drug Administration) sugereaza posibilitatea riscului crescut de efecte adverse musculo-scheletice la copii.

Alte efecte toxice potentiale ale fluorochinolonelor nu apar frecvent la copii, dar includ efecte adverse asupra sistemului nervos central, neuropatie periferica, reactii de hipersensibilitate, fotosensibilitate si alte eruptii cutanate, tulburari ale homeostaziei glucozei, prelungirea intervalului QT si disfunctie hepatica.

Utilizarea unei fluorochinolone la un copil sau adolescent poate fi indicata in circumstante speciale, in care (1) infectia este cauzata de un agent patogen multirezistent pentru care nu exista nici o alternativa sigura si eficienta, si (2), optiunile de tratament includ, fie terapie parenterala cu non-fluorochinolone sau terapie orala cu fluorochinolone, terapia orala fiind de preferat.

Situatii clinice sunt prezentate dupa cum urmeaza:


  • Pentru o conjunctivita acuta, FDA a aprobat utilizarea de levofloxacina, moxifloxacina, gatifloxacina, ciprofloxacina si besifloxacina la copiii mai mari de 12 luni.

  • Pentru o otita externa si timpanostomia cu alte complicatii, chinolonele si non-chinolonele sunt similare in tratament (microbiologic si clinic).

  • Pentru infectii ale tractului respirator la copii, date farmacocinetice pentru copiii de 6 luni si mai in varsta sunt bine studiate pentru levofloxacina.

  • Levofloxacina este eficienta si bine tolerata la copiii cu otita medie acuta bacteriana.

  • Pentru copiii cu o pneumonie, desi fluorochinolonele pot fi eficiente, ele nu sunt recomandate ca prima linie de agenti antimicrobieni, deoarece alti agenti antimicrobieni, mai bine studiati si mai siguri sunt disponibili pentru a trata majoritatea agenti patogeni izolati curent.

  • Optiunile de tratament pentru shigellozele multirezistente, in functie de susceptibilitatile antimicrobiene particulare, includ ciprofloxacina, azitromicina si ceftriaxona pe cale parenterala.

  • Pentru infectiile tractului urinar, fluorochinolonele raman un potential agent de prima linie doar in cazul pielonefritei sau a infectiei urinare complicate atunci cand agentii antimicrobieni recomandati nu sunt corespunzatori, pe baza datelor privind sensibilitatea, alergiile sau reactii adverse in istoric.

  • In anul 2006 AAP  (American Academy of Pediatrics) a sustinut folosirea ciprofloxacinei ca terapie orala pentru infectiile tractului urinar si pielonefritelor cauzate de Pseudomonas aeruginosa sau alte bacterii multi-rezistente la copiii de la 1 an pana la 17 ani.

  • Ciprofloxacina este eficace in eradicarea Neisseria meningitidis localizata nazal (20 mg kg pentru copii>1 luna) si poate fi considerata ca o alternativa la rifampicina.

  • Fluorochinolonele pot fi o optiune de tratament pentru meningitele Gram negative multirezistente pentru care nu exista alti agenti antimicrobieni potriviti.

  • Pentru copiii care au nevoie de tratament sistemic pentru infectii ale pielii cu Pseudomonas  aeruginosa, fluorochinolonele ofera o optiune de tratament pe cale orala, care poate fi preferata terapiei parenterale antimicrobiene cu non-fluorochinolone.

Utilizarea adecvata a fluorochinolonelor la copii ar trebui sa limiteze dezvoltarea si raspandirea rezistentei.

La fel ca la toti agentii antimicrobieni, furnizorii ar trebui sa revizuiasca prospectele, sa anticipeze potentialele reactii adverse si sa indice de ce o fluorochinolona este antibioticul cel mai adecvat pentru tratamentul infectiei unui copil.

Utilizarea fluorochinolonelor la copii ar trebui sa continue sa se limiteze la tratamentul infectiilor pentru care nici o alternativa sigura si eficienta nu exista. Desi administrarea de fluorochinolonele este in mod rezonabil in conditii de siguranta la copii, medicii ar trebui sa fie constienti de reactiile adverse specifice.

Autor: